Forum Romania Inedit
Romania Inedit - Resursa ta de Fun
|
Lista Forumurilor Pe Tematici
|
Forum Romania Inedit | Reguli | Inregistrare | Login
POZE FORUM ROMANIA INEDIT
Nu sunteti logat.
|
Nou pe simpatie:
iris22
 | Femeie
22 ani
Bucuresti
cauta Barbat
32 - 63 ani |
|
|
Ra
Pe lista neagra
Inregistrat: acum 19 ani
|
|
Stonehenge
Date
Când a fost construit: 3 100 î.e.n.
ÃŽnălţime: 4,9 m
Lăţime: 33m
Forţa de muncă necesară: aproximativ 1 000 oameni
Durata realizării proiectului: 1 400 ani
Material folosit: Piatră de Sarsen
Stonehenge este o extraordinară realizare arhitecturală. Finalizat în trei etape, pe o perioadă de peste 1400 ani, proiectul a fost realizat de o forţă de muncă numeroasă şi motivată, care ştia foarte clar ce urmărea să obţină şi avea capacităţile necesare pentru a construi un asemenea monument.
Primii "ingineri" ai Epocii Bronzului au săpat pământul acum aproximativ 5050 ani folosind instrumente confecţionate din coarne de căprioară sau din oase de vite. Proiectul original era alcătuit dintr-un cerc de stâlpi de lemn, înconjuraţi de un aranjament de şanţuri şi valuri de pământ.
După aproximativ 500 de ani au fost ridicate primele pietre, dar mai aveau să treacă încă 2000 de ani până la invazia romană. Aceste pietre, care cântăresc fiecare până la 5 tone, au fost aduse pe o distanţă de 400 km, din Munţii Prescelli, din sudul Ţării Galilor.
Pietrele au fost transportate probabil pe plute enorme, de-a lungul coastei galeze, până la Râul Avon, apoi au fost târâte pe uscat până la Stonehenge unde au fost abandonate timp de aproximativ un secol, înainte să înceapă serios lucrările.
Cele 30 de pietre uriaşe care formau cercul exterior - dintre care s-au mai păstrat până în prezent numai 17 - cântăresc până la 50 tone fiecare. ÃŽntre ele se află spaţii egale, de câte 1,4 metri fiecare, iar pietrele se ridică la 4 metri deasupra pământului. Având o lăţime de aproximativ 2 metri şi o grosime de 1 metru, ele se îngustează spre vârf şi, iniţial, susţineau un lintel circular cu raza de 3 metri, care forma un cerc continuu.
Aceste lintele erau îmbinate cap-la-cap folosind îmbinări cu lambă şi uluc, şi erau susţinute la locul lor cu îmbinări de cepuri şi şănţuleţe, fasonate cu ciocane de piatră. Cercetătorii estimează că echipe de până la 600 oameni au târât probabil aceste pietre pe teren accidentat, transportându-le pe o distanţă de 32 km, de la Marlborough Downs.
|
|
| pus acum 18 ani |
|
|
Ra
Pe lista neagra
Inregistrat: acum 19 ani
|
|
Turnul Eiffel
Date
Când a fost construit: 1889
ÃŽnălţime: 324 m
Greutate: 10 100 tone
Durata realizării proiectului: 2 ani
Forţa de muncă necesară: 300 lucrători
Număr de nituri: 18038
Material folosit: Fier forjat
Număr de trepte: 1665
Capacitate: Peste 200 milioane de vizitatori din 1889 până în prezent
Proiectat de eminentul arhitect Gustave Eiffel, Turnul Eiffel a fost semnalul de începere al unei epoci noi pentru tehnologie. Cu aspectul său industrial, dar şi elegant, turnul simboliza perioada cunoscută sub numele de Belle Époque din ultima parte a secolului XIX, în care frumuseţea şi inovaţia în arhitectură au fost extrem de preţuite.
Deşi se ridică măreţ la 324 metri deasupra Parisului, acest uluitor triumf al stilului asupra substanţei a fost iniţial gândit doar ca o structură temporară. La începutul anilor 1900 însă, nevoia de comunicaţii wireless a salvat Turnul Eiffel, împiedicându-l să ajungă la fiare vechi. Timp de 40 de ani, turnul a deţinut cu mândrie titlul de cea mai înaltă clădire din lume, până în 1929, când în New York a fost construit Blocul Chrysler.
Proiectul lui Eiffel a fost ales din peste 700 de alte proiecte, în parte şi datorită reputaţiei europene a arhitectului ca lider în domeniul aerodinamicii şi al efectului de aripă asupra structurilor înalte din oţel. Eiffel a calculat ca element de susţinere pentru turnul său patru coloane curbate astfel încât să absoarbă integral efectele de înclinare şi balans provocate de vânt
Iar viziunea sa tehnologică a funcţionat. Chiar şi în bătaia celor mai puternice vânturi, turnul nu s-a înclinat niciodată cu mai mult de 115 mm. Arhitecţii din a doua parte a secolului XX au urmat multe dintre principiile lui Eiffel pentru zgârie-norii construiţi pe structuri de oţel.
Este absolut uluitor, de fapt, dacă ne gândim că mulţi parizieni s-au temut în epoca ridicării Turnului că va fi o privelişte neplăcută vederii!
|
|
| pus acum 18 ani |
|
|
Ra
Pe lista neagra
Inregistrat: acum 19 ani
|
|
Marea Piramidă
Date
Când a fost construită: 2589-2566 î.e.n.
ÃŽnălţime: iniţial, 146.5 m înălţime; acum, 137 m
Lăţime: Iniţial, 230 m; acum, 227 m
Greutate: 6,5 milioane tone
Durata realizării proiectului: 20 ani
Aria: 52 815 metri pătraţi
Număr de pietre: 2,3 milioane
Materiale folosite: Calcar şi granit
Având aproximativ jumătate din înălţimea Turnului Eiffel, Marea Piramidă din Egipt a fost cea mai înaltă clădire din lume timp de peste 4000 ani. O uriaşă realizare tehnologică, la scară măreaţă şi de dimensiuni uluitoare, are patru faţete triunghiulare care se ridică la un unghi de 51,5 grade. ÃŽn punctul unde cele patru muchii se unesc în vârf, la o înălţime de 146,5 metri deasupra bazei sale perfecte, deviază cu numai o jumătate de metru.
Blocurile de piatră, în număr de 2,3 milioane, cântăresc între 2 şi 70 de tone, au fost toate dăltuite de mână pentru a crea această structură. Piramida se ridică pe mai mult de 200 şiruri de piatră, iar în interiorul său, o reţea de pasaje coboară treptat în pantă, cu unghiuri exacte, într-o combinaţie de galerii şi morminte subterane. Aici îşi doarme somnul de veci iniţiatorul acestui proiect, faraonul Khufu (cunoscut şi sub numele de Cheops).
Arheologii consideră că până la 25.000 de lucrători au trudit la acest proiect, pe o durată estimată la aproape 20 de ani. La fel ca pe oricare şantier al zilelor noastre, între aceşti lucrători probabil că se numărau zidari, pietrari şi cărători. Iniţial s-a considerat că era vorba de sclavi, însă adevărul este că mulţi dintre aceştia erau angajaţi şi plătiţi pentru munca lor.
Marea Piramidă este flancată de două piramide mai mici, structuri atribuite una fiului şi moştenitorului lui Cheops, Kephren, iar cealaltă - nepotului lui Cheops, Mykerinos.
|
|
| pus acum 18 ani |
|
|
Ra
Pe lista neagra
Inregistrat: acum 19 ani
|
|
Podul Golden Gate
Date
Când a fost
construit: finalizat în 1937
ÃŽnălţime: 227 m deasupra apei
Lungime: 2 737 m
Greutate: 80 470 tone
Forţa de muncă
necesară: Necunoscută, însă 11 oameni au murit în timpul lucrărilor de construcţie
Durata realizării proiectului: 4 ani
Materiale folosite: Oţel
Număr de nituri: Aproximativ 600.000
Una dintre cele mai uşor de recunoscut structuri din lume, podul Golden Gate a fost şi cel mai lung pod suspendat timp de 27 de ani după ce a fost finalizat, în anul 1937. Acest pod ancorat cu suspensie are două grinde în consolă poziţionate la 1 280 metri distanţă între ele.
ÃŽn mare măsură, meritele pentru această construcţie vizionară îi sunt atribuite lui Joseph Strauss, inginerul-şef al proiectului. Un rol uriaş în succesul acestei structuri au jucat însă şi inginerul Charles Ellis, şi proiectantul Leon Moissieff. Având la dispoziţie doar un şubler şi o maşină de calculat, cei doi au reuşit să rezolve problemele de compresie şi tensiune cu care se confrunta proiectul.
Suspendat între două turnuri elegante, podul este susţinut de două cabluri principale, fiecare cu greutatea de 11.000 tone, alcătuite din peste 25.000 fire separate. ÃŽn afară de rolul de susţinere a şoselei suspendate, aceste cabluri transferă şi compresia către turnuri şi către ancorele podului, aflate la cele două extremităţi ale construcţiei.
Podul Golden Gate a fost un succes instantaneu. ÃŽn 1971 îşi amortizase deja costul de 75 milioane $, numai prin taxele percepute de la vizitatorii care se îndreptau către sud, către San Francisco. ÃŽn ultimele şapte decenii, a rezistat unui număr foarte mare de cutremure, între care şi devastatorul cutremur de 7,1 grade din 1989. De fapt, podul a fost închis doar de trei ori în întreaga sa istorie, din cauza vânturilor deosebit de puternice.
|
|
| pus acum 18 ani |
|
|
Ra
Pe lista neagra
Inregistrat: acum 19 ani
|
|
Podul din Golful Oakland
Date
Când a fost construit: Lucrările au început în 2002; termen de finalizare: 2006
ÃŽnălţime: 161,5 m
Greutate: Aproximativ 1 milion tone
Lungime: 3,4 km
Durata de realizare a proiectului: +5 ani
Materiale folosite: Beton şi oţel
Număr de piloni de oţel: 160
Capacitate: Aproximativ 180 milioane persoane pe an
Primul pod Oakland Bay s-a deschis pentru trafic în 1936, asigurând un coridor de trecere între San Francisco şi Oakland, în California. Este unul dintre cele mai aglomerate viaducte din lume, cu un trafic mediu de 3,2 maşini la fiecare secundă – ceea ce înseamnă 280.000 vehicule pe zi.
După cutremurul Loma Prieta din 1989 însă, o parte din acest pod s-a prăbuşit. Categoric, sosise momentul ca podul să fie înlocuit.
Din păcate, planificarea unui proiect de asemenea dimensiuni necesită mult timp, iar lucrările efective de construcţie au început abia în ianuarie 2002. Iniţial, s-a estimat că proiectul va dura cinci ani, însă după ce au apărut o serie de probleme, mai mulţi experţi au sugerat că e posibil ca proiectul să fie finalizat abia după zece ani.
Cu un cost estimativ de 2,8 miliarde $, noul Bay Bridge – cunoscut şi sub numele de East Span – va încorpora două tehnologii: un mecanism de suspendare cu ancoră proprie şi un design al estacadelor susţinute de 28 platforme de beton. Ca şi în cazul primului pod de aici, vor exista cinci benzi de circulaţie rutieră pentru fiecare sens.
Un proiect care necesită lucrări de construcţie pe linia unei falii este în mod evident un demers foarte riscant, însă East Span include mai multe caracteristici tehnologice care ridică la maximum gradul de siguranţă în condiţiile producerii de seisme. Un sistem de balamale al căror rol este să absoarbă şocurile a fost încorporat în puntea efectivă a podului, pentru a-l face "imun" la cutremure.
Noul pod este proiectat să reziste unui cutremur cu magnitudinea de 8,5 grade. Pentru orice eventualitate, East Span a fost proiectat astfel încât să redevină funcţional în 48 de ore după producerea unui cutremur.
|
|
| pus acum 18 ani |
|
|
Ra
Pe lista neagra
Inregistrat: acum 19 ani
|
|
Podul de pe Râul Cooper
Date
Când a fost construit: Lucrările continuă; termen de finalizare: 2005
ÃŽnălţime: 175 m
Lungime: 490 m
Durata de realizare a proiectului: 4 ani
Forţa de muncă necesară: 500 oameni
Materiale folosite: Beton şi oţel
Număr de cabluri cu care este suspendat: 128
Capacitate: 18,2 milioane persoane pe an
Podul va conecta aglomeratul oraş-port Charleston cu Mount Pleasant, în Carolina de Sud, fiind cel mai lung pod susţinut cu cabluri din America. Se întinde pe o lungime de 490 metri, peste o rută cu trafic naval aglomerat, deci trebuie să fie construit din materiale extrem de solide. Cea mai mare ameninţare la adresa surpravieţuirii acestui pod rămâne însă natura.
Această structură este plasată într-unul dintre locurile cu cea mai ridicată activitate seismică de pe Coasta de Est. De asemenea, este frecvent ameninţată de uragane cu vânturi de 300 km/h. Inginerii s-au confruntat cu o provocare uriaşă, mai ales în condiţiile în care bugetul a fost relativ redus: numai 531 milioane $.
Structura principală va fi compusă din opt benzi de trafic rutier, late de câte patru metri, separate de o barieră centrală. Puntea efectivă a podului este suspendată la 54 metri deasupra nivelului mării, cu 128 cabluri individuale agăţate în paralel de turnurile de susţinere, în formă de diamant.
Podurile cu cabluri sunt alcătuite dintr-unul sau mai mulţi piloni plasaţi în mijlocul podului, ca punct de sprijin pentru cablurile care susţin patul şoselei. ÃŽn acest caz, fiecare cablu este capabil să susţină 500 tone. Pentru a proteja cablurile împotriva condiţiilor meteo schimbătoare şi a umidităţii ridicate, acestea sunt închise în tuburi de polimeri de înaltă densitate.
Bariere de piatră de forma unor insuliţe au fost construite în jurul turnurilor de susţinere, pentru a împiedica navele să intre în coliziune cu podul. ÃŽntre turnuri există porţiuni alcătuite din balamale de plastic, care să permită un grad de flexibilitate a structurii suficient de mare pentru a face faţă unui cutremur cu magnitudinea de 8,0 grade. ÃŽn plus, a fost pus la punct un sistem de amortizare, care permite podului să reziste unor vânturi foarte puternice, de talia uraganelor din această zonă.
Podul peste Râul Cooper este proiectat astfel încât să fie perfect operaţional pentru următorii 100 ani.
|
|
| pus acum 18 ani |
|
|
Ra
Pe lista neagra
Inregistrat: acum 19 ani
|
|
Tunel pe sub Canalul Mânecii
Date
Când a fost construit: 1994
ÃŽnălţime: 7,6 m
Lungime: 50,45 km
Adâncime: 40-75 m sub fundul mării
Forţa de muncă necesară: 13 000 oameni
Durata realizării proiectului: 6 ani
Materiale folosite: Beton şi oţel
Număr de ferestre: Nici una
Capacitate: 4 milioane metri cubi de calcar au fost excavate
Un tunel care să lege Marea Britanie şi Franţa a fost un vis al inginerilor de mult, încă de la începutul secolului XIX. Prima încercare de a excava un tunel a început în 1880, însă proiectul a fost abandonat rapid, iar lucrările au rămas în acest stadiu timp de o sută de ani.
ÃŽn 1988 au fost semnate tratate internaţionale, s-au încheiat mai multe acorduri şi lucrările de excavaţie au reînceput.
Channel Tunnel acoperă distanţa între Kent şi Normandia, adică 50 km, dintre care 39 km trec la 40 metri pe sub fundul Canalului Mânecii. Astfel, tunelul devine cea mai lungă linie de metrou subacvatic din lume.
La vremea respectivă, acest tunel a fost cel mai ambiţios şi mai scump proiect din lume. A costat 9 miliarde de lire sterline, suficient pentru a plăti de 700 de ori lucrările de construcţie pentru podul Golden Gate.
Transmanche Link, firma de inginerie care a realizat acest proiect, a utilizat o tehnologie special creată pentru forajele petrolifere pe fundul mării, la mare adâncime, pentru a afla mai întâi ce anume se ascunde sub acest nivel. Astfel, lucrările de excavaţie au fost ghidate departe de zonele cu lut moale de pe fundul Canalului Mânecii, asigurând tunelului o fundaţie rezistentă, în patul stâncos, solid, aflat la o mai mare adâncime.
Aparatura-mamut utilizată pentru foraj a lucrat timp de trei ani. Lucrările au început de ambele părţi ale Canalului, pentru a se întâlni la mijloc. De fapt, tunelul este alcătuit din trei pasaje diferite: tunelurile cu diametrul de 7,6 metri pe unde circulă trenurile şi un tunel central, cu diametrul de 5 metri, pentru servicii şi acces în situaţii de urgenţă.
ÃŽn primii şase ani de funcţionare, Tunelul a găzduit trecerea a 112 milioane pasageri.
|
|
| pus acum 18 ani |
|
|
Ra
Pe lista neagra
Inregistrat: acum 19 ani
|
|
Tuneluri din Islanda
Date
Când a fost construit: Început în 2003; termen de finalizare: 2009
Lungime: 72 km
Adâncime: 100-200 m
Diametru: 7 m Durata de realizare a proiectului: Cinci ani
Materiale folosite: Beton şi oţel
Capacitate: Va produce suficienta hidro-energie pentru a alimenta cu curent electric un oras de dimensiunea lui Manchester
La 50 de ani după ce a apărut pentru prima dată ideea că înspăimântătoarea forţă a râurilor glaciare ale Islandei ar putea fi folosită pentru producerea de energie, această viziune este pe cale să fie transpusă în realitate. La aproximativ 200 km nord-est de capitala ţării, Reykjavik, inginerii lucrează din greu pentru a săpa 72 km de tuneluri adânc, în munte.
Trei maşini speciale de foraj au fost trimise din Statele Unite în această zonă îndepărtată, la 150 km de Cercul Polar. Una dintre ele tocmai fusese utilizată pentru finalizarea unei noi linii de metrou în New York.
Produse de compania americană de echipamente Robbins, aceste uriaşe maşini de foraj au un diametru de 7 metri şi cântăresc peste 80 tone. Fiecare sapă în medie 25 metri pe zi, consumând 3 mega watts de energie electrică. Alte segmente ale tunelurilor vor fi excavate cu ajutorul materialelor explozibile şi al altor echipamente de mare forţă.
Scopul tunelului este să canalizeze apa care să ajungă în rezervoarele construite simultan, pe fundul văii. Aici, apa care coboară în cascadă va pune în mişcare şase turbine, fiecare cu un randament estimat la 115 mega watts. Având o capacitate totală de 690 mega watts, aceasta va fi cea mai mare hidrocentrală din Europa. Se estimează că proiectul va fi finalizat în 2009.
|
|
| pus acum 18 ani |
|
|
Ra
Pe lista neagra
Inregistrat: acum 19 ani
|
|
Barajele din Veneţia
Date
Când au fost construite: Lucrările au început în 2003; termen de finalizare: 2010
ÃŽnălţime: 30 m
Greutate: 300 tone fiecare
Durata realizării proiectului: Şapte ani
Materiale folosite: Oţel
Număr de bariere: 79
Capacitate: Opresc mareele de până la 2 metri înălţime
La 1900, Piaţa San Marco din Veneţia se inunda de aproximativ 10 ori pe an. Acum, apele o acoperă de 100 de ori pe an. Fenomenul de încălzire globală determină creşterea nivelului mărilor din întreaga lume. Până în 2050, experţii în protecţia mediului consideră că acest oraş ar putea avea aceeaşi soartă ca şi Atlantida.
ÃŽn septembrie 2003 au început lucrările care urmează să împiedice cei 45 km de canale care străbat oraşul să îi distrugă complet arhitectura.
ÃŽn prima fază a proiectului, echipamente speciale de dragat au început să îndepărteze 3,8 milioane metri cubi de pământ de pe fundul lagunei, chiar la gura celor trei puncte de intrare.
Acest pământ este înlocuit acum cu 9 milioane de tone de piatră şi beton, care vor asigura o temelie solidă, în care să fie fixate cele 79 de baraje-porţi confecţionate din oţel. Fiecare baraj-poartă este mai mare decât un teren de fotbal şi cântăreşte peste 300 tone.
Când nu sunt folosite, aceste porţi vor sta întinse pe fundul lagunei. Când zona va fi ameninţată de o maree înaltă, valve hidraulice se vor deschide prin simpla apăsare a unui întrerupător, deplasând astfel porţile în poziţie verticală.
Cu un cost total de 3 miliarde $, nu este vorba de un proiect foarte ieftin. Totuşi, această cifră rămâne sub costul total estimat al pagubelor produse de cele mai grave inundaţii care s-au abătut asupra Veneţiei, în anul 1966.
|
|
| pus acum 18 ani |
|
|
Ra
Pe lista neagra
Inregistrat: acum 19 ani
|
|
Podul Millau
Date
Când a fost construit: a fost inaugurat în ianuarie 2005
ÃŽnălţime: 343 m
Lăţime: 2 460 m
Forţa de lucru necesară: 500 oameni
Durata realizării proiectului: 3 ani
Materiale folosite: Oţel şi beton
Număr de piloni: 7
Volum total de beton utilizat: 85 000 metri cubi
Podul Millau se întinde pe o lungime de aproape 2,5 km, legând malurile Râului Tarn din sudul Franţei. Proiectat de arhitectul Lord Norman Foster, acesta va fi cel mai înalt pod din lume. Cele şase benzi de circulaţie vor fi suspendate cu cabluri la 343 m înălţime, deci cu 19 m mai sus decât se înalţă Turnului Eiffel din Paris.
Susţinut de două puncte de ancorare, de o parte şi de alta, şi de şapte piloni de susţinere, podul străbate valea Râului Tarn. ÃŽn total, proiectul a consumat 19.000 de armături de oţel pentru beton, 5.000 tone de armături de oţel pentru cabluri şi 85.000 metri cubi de beton - suficient pentru a umple Albert Hall, din Londra.
ÃŽn timpul lucrărilor de construcţie, a fost necesară instalarea a şapte piloni temporari între pilonii permanenţi de oţel, pentru a "lansa" podul peste abis, de la un pilon permanent la următorul. Fiecare dintre aceste şapte secţiuni are o lungime de 350 metri.
Pentru a compensa efectele de dilatare şi contractare, fiecare coloană se desface în două coloane mai subţiri şi mai flexibile. ÃŽn acest fel se creează efectiv un suport în forma literei A deasupra nivelului punţii, care îngustează silueta podului şi reduce impactul acesteia asupra peisajului înconjurător.
Proiectat să reziste la cele mai puternice mişcări seismice şi la cele mai extreme fenomene meteorologice, podul Millau are o garanţie de 120 de ani. Pentru a-i proteja pe şoferi împotriva vânturilor puternice, structura a fost echipată cu ecrane protectoare şi bariere de înaltă rezistenţă.
|
|
| pus acum 18 ani |
|
|
Ra
Pe lista neagra
Inregistrat: acum 19 ani
|
|
Macaraua-turn K-10 000
Date
ÃŽnălţime: 120 m
Lăţimea grinzii de susţinere: 140 m
Diametrul bazei:12 m
Viteză maximă de operare: Braţul se roteşte cu 0,4 revoluţii pe minut
Număr de contragreutăţi: 3, cu o greutate combinată totală de 223 tone
Capacitate: K-10.000 rezista si unor conditii în care vântul depaseste 280 km/h
Pe măsură ce apare necesitatea ridicării unor clădiri tot mai mari şi tot mai trainice, creşte şi cererea pentru aparatură şi utilaje de construcţii de înaltă performanţă. ÃŽn fond, un zgârie-nori nu ar putea fi conceput dacă inginerii nu ar avea echipamentul de ridicare necesar pentru a înălţa aceste structuri îndrăzneţe.
Macaraua nu este deloc o invenţie nouă. Inginerii Evului Mediu au folosit modele simple de macara pentru a ridica unele dintre cele mai mari catedrale ale Europei. ÃŽn prezent, există tot felul de echipamente special concepute pentru a face faţă cerinţelor specifice ale industriei construcţiilor. Cel mai răspândit echipament de acest tip este macaraua-turn, foarte uşor de recunoscut datorită braţelor sale lungi, deja o prezenţă permanentă în perisajul urban contemporan.
Macaralele-turn sunt adesea ancorate de sol în interiorul structurii pe care o ridică, în cazul în care spaţiul din jurul clădirii este limitat. O tehnică foarte răspândită este fixarea macaralei în puţul liftului. Astfel, macaraua este mutată din ce în ce mai sus, pe măsură ce construcţia înaintează, iar puţul liftului îşi recapătă destinaţia iniţială după demontarea macaralei.
Cea mai mare macara-turn din lume este uriaşul model K-10.000, construit de compania daneză Kroll. Macaraua are o înălţime de 120 m, fiind de cinci ori mai mare decât o macara turn obişnuită. Are capacitatea de a ridica două tancuri Challenger. Este aproape de trei ori mai înaltă decât Statuia Libertăţii şi are o rază de acţiune care acoperă o suprafaţă de 3 hectare.
|
|
| pus acum 18 ani |
|
|
Ra
Pe lista neagra
Inregistrat: acum 19 ani
|
|
Excavatorul uriaş Krupp Förder
Date
ÃŽnălţime: 96 m
Lungime: 240 m
Greutate: 13 500 tone
Viteză maximă: 0,6 km/h
Număr de tehnicieni-operatori: 5
Capacitate: 240 000 metri cubi de pământ pe zi
Ingineria necesită de la început până la sfârşit o muncă intensă, de la calculele realizate pe planşeta proiectantului până la strângerea ultimelor şuruburi. Dacă există o maşinărie care a revoluţionat industria construcţiilor, aceasta este excavatorul.
Simplificând incredibil cele mai grele munci, un excavator, indiferent cât de simplu ar fi, poate săpa din numai 10 manevre rapide o groapă suficient de mare cât să încapă în ea o casă. Excavatoarele mai mari, de exemplu Hitachi Ex5500, pot umple patru camioane de 10 tone cu o singură cupă.
Special creat pentru aplicaţii în industria mineritului sau săpături în carierele de piatră, acest model are un motor dublu, de două ori mai greu decât un jumbo jet. Fiecare dintre cele două motoare are 50,3 litri, iar puterea lor combinată este echivalentul a 100 automobile mici, de familie. Viteza maximă pe care o poate atinge este de numai 2,2 km/h.
Modelul Krupp Fördertechnik cu cupă uriaşă împinge însă ideea de săpături mecanizate până la extrem, fiind o adevărată minune a ingineriei moderne. Special creat pentru mine cu exploatări deschise, cântăreşte mai mult decât 200 tancuri Challenger. Are o înălţime de excavaţie de 100 m, şi excavează pe zi o cantitate de pământ suficientă pentru a umple de două ori, cu vârf, Albert Hall din Londra.
Se ridică impunător până la înălţimea de aproape 100 m şi are ca rază de acţiune echivalentul lungimii a două terenuri şi jumătate de fotbal. Acest gigant tehnologic este atât de uriaş, încât trebuie să fie acţionat simultan de cinci operatori.
|
|
| pus acum 18 ani |
|
|
Ra
Pe lista neagra
Inregistrat: acum 19 ani
|
|
Vase-container – OOCL Shenzhen
Date
Când a fost construit: Lansată la apă în 2003
Lungime: 323 m
Lăţime: 43m
Greutate: 100,000 tone
Putere: 93 120 cai putere
Viteză maximă: 45 km/h
Număr de containere: 4 000, fiecare cu o lungime de 12 metri
Capacitate: Consumă 10 tone de combustibil pe oră
De la construirea primului vas, în urmă cu peste 10.000 de ani, transportul naval a fost o îndeletnicire constantă, în toată lumea.
ÃŽn pofida progreselor realizate în transportul aerian şi comunicaţii, transportul naval rămâne unul dintre motoarele esenţiale ale economiei mondiale.
ÃŽn prezent, mărfurile sunt transportate în vase-container, unde încărcătură este deja amplasată în containere de oţel lungi de 12 metri şi înalte de 4 metri. Aceste containere sunt special proiectate pentru a fi ridicate cu macaraua direct de pe vas şi apoi aşezate în trenuri sau camioane, pentru a fi distribuite uşor şi rapid.
Cu o capacitate de până la 4.000 de asemenea containere, aceste vase se pot mândri, pe drept cuvânt, că sunt cele mai mari vehicule construite vreodată. Deşi este operat de un echipaj de numai 19 persoane, cel mai mare din vasele de acest tip este OOCL Shenzhen din Hong Kong: numai elicea sa cântăreşte 85 tone.
Vasul are o lungime de 323 metri, deci este cu numai 1 metru mai mic decât Turnul Eiffel din Paris. Cântăreşte 100.000 tone şi are un motor de 1.000 de ori mai puternic decât cel al unei maşini de familie. Totuşi, elicea sa se roteşte cu numai 200 rotaţii pe minut - de 20 sau 30 de ori mai lent decât în cazul motorului unei maşini. Complet încărcat, vasul atinge viteza maximă de 45 km/h.
|
|
| pus acum 18 ani |
|