liliuk
Membru Senior
 Inregistrat: acum 17 ani
|
|
am sa va spun o parte a povestii mele ca sa intelegeti poate mai usor de ce pun atatea intrebari uneori si de ce vreau asa multe explicatii...poate nu o sa va suparati pe mine altadata cand voi fi mai insistent in cererile mele...
Prietenii imi spun Titi [username-ul de aici vine de la numele sotiei],sunt din comuna Putna,judetul Suceava,am 33 de ani (din care 14 ani i-am petrecut in pat sau in carutul cu care sunt plimbat).
Deci,in anul 1993,luna august,ziua de 5,in urma unui accident stupid am ramas imobilizat la pat fiind paralizat de la piept in jos,denumirea bolii este tetraplegie cominutiva flasca,adica nu ma pot folosi nici de maini,nici de picioare;practic nu pot face absolut nimic,picioarele nu le simt deloc,deci nici nu le pot misca,iar mainile,daca le ti intinse cu degetul mare in sus,simt doar partea de deasupra pe toata lungimea bratului, ceea ce ma face sa le pot misca dar fara a-mi putea fi de ajutor acest lucru pentru ca neputand sa-mi misc degetele nu pot face aproape nimic ca sa nu mai spun si ca,din cauza ca nu pot folosi decat o mica parte a muschilor bratului,obosesc extrem de repede si nu ma pot folosi de ele decat pentru un timp foarte scurt (de exemplu,pentru a va putea scrie aceste cateva randuri mi-au trebuit circa 20 de minute).Deci,din acea clipa,cand am avut accidentul,viata mea activa practic s-a incheiat,nu este usor sa incerci sa traiesti si sa incerci sa mergi mai departe atunci cand iti dai seama seama ca nu mai poti face nimic nici macar pentru tine,iar la ceilalti nici nu are rost sa te gandesti.Nu-ti dai seama de ceea ce se intampla cu tine decat dupa o anumita perioada,apoi incepi sa lupti singur impotriva neputintei si a gandului imobilizarii,dar puterea slabeste repede iar sperantele si nadejdile,pe care le aveai sau pe care incearca medicii,familia si prietenii sa ti le insufle,se evapora in neant mai repede decat se acumuleaza.Atunci ai nevoie de o familie tare si unita care sa te sustina si sa te intareasca in momentele dificile,pentru ca prietenii te lasa in timp si prieteniile se termina,totul se reduce la un:”Buna!Ce mai faci?Bine!Pa!”Nu poti sa iei in nume de rau aceste lucruri,fiecare are propriile obligatii si nimeni nu poate sta numai cu tine,timpul nu se opreste in loc,iar lumea nu a inceput si nu se sfarseste cu tine,dar pana sa ajungi la aceasta concluzie treci prin toate starile de la ura si pana la gandul sinuciderii,dar chiar si in momentul in care ajungi sa intelegi ca nu mai ai ce face si incepi sa te consolezi,ramai cu gindul vietii neimplinite si a neputintei de a face ceva sa te poti ajuta pe tine insuti sau pe ceilalti din jurul tau si care-ti sunt aproape,ajungi sa traiesti doar pentru faptul ca prezenta ta conteaza totusi pentru cei din familia ta (daca simti ca ei vor asta) si sa inveti sa zambesti doar pentru ai vedea fericiti iar in acest fel ajungi un actor desavarsit pentru ca inveti sa ascunzi ce ai cu adevarat in inima si ceea ce gandesti cu adevarat.Eu am avut noroc de o familie unita,care m-a sustinut si ma sustine mereu,iar de aproape trei ani (mai exact de pe data de 11 martie 2004) Dumnezeu m-a binecuvantat si cu o sotie minunata,care ma iubeste nespus de mult si care vrea cu tot dinadinsul sa ma vada fericit facand orice pentru acest lucru si care,indiferent de ceea ce ar crede unii,este perfect sanatoasa atat fizic cat si psihic (a absolvit cu nota foarte mare Scoala Postliceala Sanitara), iar in ceea ce priveste diferenta dintre dragoste si mila,in 13 ani am invatat sa fac aceasta diferenta foarte bine si in plus dupa atata timp iti dai seama de sentimentele celor din jurul tau,caci nu se pot ascunde...
Nu am pretentii speciale,vreau doar ca oamenii sa nu ma priveasca ciudat ci ca pe un om normal,ceea ce pare destul de dificil pentru cei mai multi,dar asta este...
Cam asta este de spus despre mine,m-am lasat luat de val si nu mai reuseam sa ma opresc...
Deci,nu cersesc mila si nici nu vreau sa fiu tratat cu favorisme,vreau doar sa fiu inteles ...
in fotografie sunt eu cu sotia...
_______________________________________
Asta sunt eu...
|
|
be strong !!
))
). 
(glumesc nu am de gand sa ma insor dar o prietena da)
pentru ca am deja 14 ani...si nu o sa-mi pierd speranta,o sa incerc sa lupt mai departe asa cum si tu o faci,caci nu avem altceva de facut decat sa luptam si sa speram...
