IonutNFS
MEMBRU DE BAZA
 Din: Cotesti --- Ghetto
Inregistrat: acum 17 ani
|
|
Pare interesant jocu , uite aici si System requirements:
Minimum:
Pentium III 1.2 GHz (or AMD equivalent)
64MB RAM 3D DirectX 9 compatible card
98SE/ME/2000/XP 256MB RAM
Recommended:
Pentium IV 1.2 GHz (or AMD equivalent)
128MB RAM 3D DirectX 9 compatible card
98SE/ME/2000/XP 512MB RAM
Si Ca Bonus un mic rewiu :
Furtuna de zapada ce s-a abatut peste Greenland loveste fara mila zidurile coloniei penitenciare. In noaptea aceasta, un calm rau prevestitor domneste in aer. Fara sa sa fie impresionate de toate acestea, din fata portilor grele, doua garzi scruteaza cu impetuozitate zarea.
O forta nevazuta face portile sa tremure. Din negura noptii, rasar trei siluete. Armatura portilor cedeaza treptat pana cand acestea sunt facute bucati. Gardienii cheama intariri si incearca sa isi asigure pozitii defensive, dar este prea tarziu. La scurt timp dupa primul contact, intregul avanpost este napadit. Nepretuitul detinut al inchisorii militare, Profesorul Charles Francis Xavier este din nou liber datorita lui Magneto. Dar de ce?
Story
Dupa ce intreaga lor istorie recenta a fost marcata doar de conflict, X-Men si Brotherhood incearca sa lase diferentele dintre ei deoparte. Noua lor alianta are ca scop anihilarea unei forte atat de devastatoare, incat ciocnirile dintre cele de grupari par niste simple niste polemici doctrinare. Este vorba de o cunostinta mai veche (de vreo 5000 de ani) care, intr-un exercitiu de forta a distrus intreaga Genosha (insula mutantilor condusi de Magneto).
Numele acestui mutant este En Sabah Nur, nu intamplator cunoscut ca Apocalypse (din grecescul apokalupsis, "revelatie", Apocalips, de la apokaluptein, "a revela" : apo- + kaluptein, "departe de-" + "a acoperi"; Parte din Noul Testament, "Evanghelia dupa Ioan", în care este infatisat in chip alegoric sfarsitul lumii).
Dupa ce Genosha a fost distrusa si fiul lui (Quicksilver) rapit, Erik Magnus Lehnsherr renunta la intentiile-i expansioniste si la doctrina omului superior si se decide sa ii ceara ajutorul vechiului sau prieten, Xavier si elevilor lui, X-Men, pentru a-l infrunta impreuna pe Apocalypse. (Este totusi interesant cum un detinut al lagarului de concentrare Auschwitz a ajuns sa imbratiseze exact ceea ce i-a adus atat de multa suferinta).
In noul context, Apocalypse are zilele numerate. Totusi, lucrurile nu sunt chiar atat de simple si nimic nu este cert in privinta aliantei. Ce se va intampla cu ea de indata ce scopul ei va inceta sa mai existe? Si nu cumva Magneto are pregatit vreun plan diabolic pentru X-Men?
Povestea din spatele X-Men Legends se dezvaluie gradual prin dialogurile din joc si cu ajutorul unor cut-scene-uri intre acte, in stilul Diablo II.
Dialogurile – sufletul naratiunii – penduleaza calitativ intre inspirate si exagerate (cum se intampla in cazul lui Grizzly sau Magneto). Alternativ, interpretarea vocala nu este atat de reusita pe cat ma asteptam – prea multa emfaza.
Trebuie sa recunosc ca filmele "in-game" (low-res), desi au un aer de "baieti duri" sunt destul de reusite; este de apreciat faptul ca ridica mai multe intrebari decat raspunsuri cu privire la planurilor pe care le au cei doi "asa-zisi cuceritori ai lumii", Apocalypse si Magneto.
Concept
Jocurile de tip DnD au cunoscut de-a lungul istoriei lor o sumedenie de universuri. Din punctul meu de vedere, cele care se concentreza asupra unor entitati cu o identitate bine definita sunt in general mai naturale si mai intense decat cele care te asalteaza cu o mie si una de specii de animalute sau clase de luptatori. Constientizarea superioritatii asupra unei fiinte identificabila printr-un nume/alias este mai adecvata firii noastre umane – definibila prin invidie – decat uciderea unei creaturi cu fizionomie bizara .
Universul X-Men este una dintre cele mai bogate colectii de abilitati/caracteristici fizice si psihice, iar fiecare dintre aceste abilitati este asimilata unei fiinte foarte bine individualizata fata de celelate. Aceste fiinte sunt – dupa cum bine stiti – oameni ce au suferit mutatii. Subliniez ca individul uman este intotdeauna privit de catre oameni (indiferent de contextul in care ar fi amintit) ca avand o identitate si personalitate unica. Astfel, spre deosebire de marea majoritate, care au un caracter geografic si/sau rasial, acest univers este tipologic (o colectie de caractere umane hiperbolizate). Un joc care are ca baza un astfel de univers este plin de dinamism datorita numarului mare de dialoguri si datorita varietatii relationarilor dintre personaje.
Abordarea jocului este similara celei din Diablo II: multa actiune, putin RPG, insa, s-a facut mai mult loc pentru dialoguri si questuri a la Baldur’s Gate.
Gameplay
Ca si fratele lui, Rise Of The Apocalypse este mai degraba un hack&slash/dungeon crawl, decat un RPG serios. (Prin RPG inteleg acel joc nelinear in care ti se da posibilitatea de a controla un personaj pe care sa-l dezvolti in limitele regulilor jocului asa cum iti doresti, consecinta fiind aceea ca si story-line-ul va evolua in functie de deciziile tale).
Jocul este impartit in 5 capitole/regiuni (similar cu D2: Lord of Destruction) organizate in sectoare – o parte dintre acestea dispunand de un rally point/Xtraction point. Aici iti poti salva jocul, organiza echipa sau te poti teleporta oriunde ai activat alte X-point-uri.
La dispozitia ta vor sta douazeci de eroi mutanti, X-Men sau Brotherhood (Bishop, Colossus, Cyclops, Gambit, Iceman, Juggernaut, Jean Grey, Magneto, Nightcrawler, Pyro, Rogue, Scarlet Witch, Sunfire, Sabretooth, Storm, Toad, Wolverine). Ca sa nu va stric cheful, pe ultimii trei nu ii voi dezvalui. Magma si Psylocke nu mai apar, iar Beast si Emma Frost vor fi prezenti doar ca NPC-uri.
Ca in toate jocurile din aceasta categorie, fiecare caracter va depinde de atribute (stats) si abilitati (skills). Atributele (body, focus, strike, speed) aduc aceleasi imbunatatiri personajului ca si in Diablo II. Fiecare mutant are la dispozitie un set de abilitati unice care au un caracter pasiv, activ sau de boost. Unele dintre ele au caracter de Xtreme Power si, pentru a fi folosite, au nevoie de niste token-uri pe care le vei aduna de la adversarii pe care i-ai masacrat.
Ca forma de atac primar, fiecare mutant este capabil sa se foloseasca de pumni sau de picioare dar – de asemenea – poate apuca obiecte sau adversari din decor pentru a le catapulta catre tintele lui. Mai departe, fiecare personaj poate invata in Danger Room un set de combo-uri de care sa se foloseasca in lupta. O parte dintre acestea pot fi facute doar in echipa.
Desi nu prea conteaza cum va alcatuiti echipa, veti descoperi ca, in functie de componentii ei, ea va fi mai mult sau mai putin eficienta. De exemplu, unii mutanti isi pot combina atributele Xtreme, dar si vestimentatia lor poate influenta aptitudinile.
Nu poti controla mai mult de un personaj, desi poti oricand – folosind tastele directionale – sa alegi pe care dintre ei. Inainte de a va forma o echipa este bine sa aveti in vedere ca personajele controlate de AI prefera atacul de la distanta. In conformitate cu acest aspect, echipa mea i-a avut ca membrii pe Iceman, Cyclops si Storm ca suport, si pe Sabretooth pe post de carne de tun. In orice caz, si echipa initiala (Magneto, Wolverine, Storm, Cyclops) este excelenta.
Echipamentul este format din armura (Defense), curea (Defense) si manusi (Attack/Damage). Acesta sunt de trei tipuri: normale, speciale si personale (apartin unuia dintre mutanti). Am remarcat faptul ca obiectele nu apar 100% aleator (tipul si locul unde le gasesti se pastreaza).
Jocul se rezuma la a scoate untul din tot ce misca pentru a iti elibera calea spre indeplinirea diverselor misiuni pe care le capeti o data cu avansarea intrigii jocului. E bine ca astfel nu vei fi pus in situatia de a-ti smulge parul din cap scotocind hartile dupa un oarecare obiect. Dar, nu am vazut de mult un joc atat de linear. Nu exista decat o singura directie: inainte. Fie ca ai de rezolvat un quest sau ca trebuie sa ajungi undeva, solutiile vin o data cu avansarea in sistemul de tunele si tunelase din joc. In RoA, "a cobori" si "a urca" sunt simple figuri de stil.
Experienta se aduna asa cum prea bine ne-am obisnuit: tai, spanzuri, indeplinesti o sarcina sau porti un dialog (realizarea unei conversatii este considerat tot quest). Si pentru a nu exista plangeri ca jocul este prea dificil sau ca nu ofera diversitate, veti avea deosebita posibilitate de a gasi XP si skilluri de parca ar fi banuti sau echipament. Adica, cine se vantura pe strazi invata mai multe decat acela care sta degeaba la cursuri. Bravo!
Ca alternativa la strans experienta prin avansarea in joc, aveti un joc trivia, un teleportor catre zone secrete si o camera de antrenament (Danger Room, exact ca si in prima serie). Oricum, dupa ce termini jocul pentru prima oara si vrei sa il reiei cu o alta echipa, astfel de lucruri vor fi cauzatoare de depresie: sa fii nevoit sa reiei aceleasi aiureli ca sa aduni experienta, parca nu iti vine si totusi… mai bine lasa, il dezinstalez si gata!
Fiecare level-up inseamna 4:1 (stat:skill) puncte de distribuit. Oricum atributele si abilitatile pot fi crescute si din misiunile din Danger Room sau din ce mai gasesti pe jos. Si nu va faceti griji, veti creste in nivel mai repede ca racheta alba. Iar acei eroi care sunt lasati la vatra acumuleaza la randu-le experienta, pentru a fi mereu pregatiti pentru eventuala chemarea la oaste.
De retinut ca – asa cum se intampla in Diablo sau Sacred – si aici exista respawn pentru monstri, dar nu se intampla in cazul celor unici. Nu-i nimic, lazile sau butoaiele cu banuti de asemenea reapar. In plus, va veti bucura si de minunatul Town Portal. Aici poarta numele de Blink si nu este carte, ci mutant. Numarul de TP-uri este limitat de un timp de "cool down".
Pentru fani au fost introduse o groaza de lucruri mai mult sau mai putin utile de colectionat. Copertile de revista, art-work-urile si tot ce e filmulet sau poza sufera datorita rezolutiei slabe (joc facut pentru consola). M-a deranjat ca si logo-urile distribuitorului si developer-ilor apar printre lucrurile colectionabile (cred ca abia asteptati sa le contemplati). Lucurile folositoare sunt exercitiile din Danger Room, personaje noi cu care sa jucati in campanie sau in single player si seturi de costume (reproduse dupa cele din editiile Marvel) care iti dau diferite bonusuri (cele din editia "Age Of Apocalypse" iti dubleaza attack rating-ul). Abia asteptam sa il probez pe Apocalypse.
Video
Motivul grafic a la benzi desenate nu este la fel de reusit ca in Ultimate Spider-Man. Aici personajele aduc mai degraba a statuete din portelan facute pe pontonul de la Xyang-Yiang. De fapt, la capitolul acesta, impresia pe care mi-a lasat-o jocul a fost teribil de proasta. Culori sterse, peisaje patratoase. Un mare pacat, deoarece efectele skill-urilor arata bine ca de altfel si mecanica personajelor, iar senzatia de ansamblu pe care ti-o ofera posibilitatea de a strica destul de mult din decor in timp ce te lupti e grozava. Poti sa stai cu Colossus in fata unei usi, si sa confuzi butonul de deschidere a ei cu cel de atac, rezultatul fiind acelasi.
Si unghiul in care pozitioneaza camera este gresit ales. De asemenea, deranjeaza si lenea cu care iti urmareste personajul principal. Nu sta batuta in cuie in ceafa lui, si nici nu exista vreun set de optiuni avansate pentru a o configura. E un joc cu engine 3D, ar fi trebuit sa se poata face orice cu camera-view-ul.
Sound
Sunetele sunt destul de bine realizate si bine asezate in spatiu. Dar, dupa cum spuneam si anterior, anumite voci deranjeaza. Personajele sunt tare vorbarete, si vor face diferite remarci de-a lungul luptei. O sa cedati nervos ascultand de fiecare data aceleasi replici trase de par.
Coloana sonora este destul de bine realizata, dar nu stiu de ce nu se potriveste prea bine cu ideea jocului. Mi-a placut in mod deosebit motivul de clapa din Sanctuary (actul intai). Aduce oarecum cu cel din Resident Evil 2.
Multiplayer
Poate fi jucat in retea sau online. Nu sunt foarte multe variante din care sa puteti alege (king of the hill, last man standing, brawl – contra timp, last man ladder – supravietutorul creste in nivel).
Concluzie
Creeaza dependenta, desi ca realizare este, oarecum, superficial. Probabil ca succesul lui consta in varietatea de personaje pe care o pune la dispozitie si prin gameplay-ul familiar.
Pacat ca au uitat sa implemeteze "pause" ca sa poti face combo-uri mai complicate cu echipa. Si mai rau este ca nu au acordat nici o importanta biografiilor personajelor – desi sunt vedete Marvel.
Modificat de IonutNFS (acum 17 ani)
_______________________________________
G-Unit Soldier 4 Life
|
|
