|
AndutzU
Pe lista neagra
Inregistrat: acum 19 ani
|
|
Amu cicã era într-un sat un tãran. Si tãranul acela a iesit odatã în tarinã sã samene niste pãpusoi. Si cum semãna el, tocmai atunci s-a nimerit sã treacã pe-acolo Hristos si cu Sfântul Petrea. Hristos sã nu tace molcum si sã-si caute de drum?
- Da ce semeni acolo, om bun? întrebã el.
- Ia, niste ??? semãn, rãspunse tãranul cu obrãznicie.
- ??? ai zis cã semeni, ??? sã dea Dumnezeu sã se facã, zise Hristos, blagoslovind semãnãtura din treacãt cu amândouã mâinile, si apoi se tot duse în drumul sãu cu Sf. Petrea, care nu-si putea stãpâni mierarea de cuvintele ce auzise cã au esit din gura lui Hristos, pentru cã niciodatã nu mai vorbise Mântuitorul asa de buruenos.
Tãranul, dupã ce mântui de semãnat se întoarse acasã. Apoi, la vremea prãsitului a venit de a prãsit pãpusoii dupã rânduialã si iar s-a întors acasã. Dar când vine la cules, ce sã vadã? În loc de pãpusoi, de fiecare strujan erau câte trei-patru drãgãlete de ???, care-de-care mai îmbojorate, mai dârze si mai rãsbelite!
- Ptiu! drace, iaca ce s-au ales de muncusoara mea de toatã vara, zice tãranul, scãrpinându-se în cap si trântind cusma de pãmânt cât ce putu. Asta n-am pãtit-o de când m-a fãcut mama... 'tu-i matele aerului! - Ei, ei! Amu ce-i de fãcut? - 'Tu-i-as descântecul celui cu blagoslovenia, cã pocit a mai fost la gurã.
Si cum sedea tãranul uimit, numai iacã ce trecea pe-acolo un potâng de babã.
- Bunã-vremea, om bun, zise ea.
- Sã-mi bag genunchiul in vâjoiul cui stiu eu, mãtusã, zise tãranul îndrãcit de nãcaz...
- Dar ce, Doamne iartã-mã esti asa mãshcãrãgios, mãi omule, zise baba posomorâtã. Nu ti-i oarecum sã vorbesti asa, de fatã cu o bãtrânã ca mine?
- D-apoi cum sã mai vorbesc si eu, mãtusã, când vezi cum s-a fãcut Dumnezeu râs de muncusoara mea. Da’, la sãrãciea în care mã gãsesc, ???-mi trebuiesc mie? Uite colo pe ogor, s-apoi mai zi si dumneata dacã ai ce...
Când se uitã baba pe ogor, îsi pune mâinile în cap de ce vede... ??? si iar ???, belite si rãsbelite , în toate pãrtile.
- Vai de mine si de mine, nepoate! Asta încã-i una.
- Ba dac-ar fi numai una, ce ti-ar fi, mãtusã! Dar asa sunt sute si mii de mii, în cur sã le tii!.. 'Tu-i asa si pe dincolo cã nu stiu ce sã mai fac. Îmi vine sã mã spânzur, nu altceva.
- Ia las', nepoate, zise baba uitându-se cu jale la ???… De unde stii c-aista nu-i un noroc de la Dumnezeu pentru dumneata?
- Norocul aista sã nu-l mai dea Dumnezeu nici dusmanilor mei, mãtusã, dar unde s-a mai auzit o chiznovãtie ca asta - sã mãnânci ??? în loc de pãpusoi! Ia învatã-mã si dumneata ce sa fac? cãci pe mine nu mã mai ajunge capul.
Stã ea baba oleacã pe gânduri si apoi zice:
- Nepoate, eu te-as învãta ce sã faci ca sã te desfaci de dânsele rãpede - rãpede si sã scoti bani înzãcit si însutit decât pe pãpusoi, dar ce mi-i da?
- Ce spui, mãtusã? Învatã-mã, cã t-oiu da ce mi-i cere si un vrav de ??? pe deasupra...
Când a auzit baba de ???, i-a zvâcnit inima... cãci îi curgea ochii dupã dânsele, când le vedea asa de zdravene si bârzoete...
- Apoi eaca ce sã faci, nepoate: încarcã-le în car si le du la târg cã ai sa le vânzi ca chiperiul. Dar mânca-te-ar norocul sã te mãnânce, acum trebue sa las rusinea laoparte si sã te învãt cum ai sã înveti pe cumpãrãtori a le întrebuinta.
- Cã bine zici, mãtusã, ia spune-mi, rogu-te!
- Când a fi sã le vie dor de pulã, s-o shuere cum shueri oile la strunga… si atunci, numai sã-ti poatã curul... Iarã când s-ar sãtura de ea, sã zicãs ho! ho! haram nesãtios. Si atunci pe loc se moae si te descotorosesti de dânsa.
Si drept dovadã, baba îsi înfãshcã o mãtrãganã, care era mai mare, de pe un strujan, si începe s-o pue în lucrare cum se cade… Tãranul a încremenit, când a mai vãzut si asta...
- Dar de unde ai aflat mestesugul ista? mãtusã, zise el cu mierare.
- Hei, hei! nepoate, pe unde culege dracul surcelele, eu am tãiat lemne… Nu mã mai întreba cum, si zi bogdaproshti cã t-am deschis ochii ce sã faci...
Tãranului atâta i-a trebuit. Da babei ce-i fãgãduise, apoi se duce acasã, îsi pune scoartele la car si-l înfundã bine, înjugã boii, se întoarce la ogor încarcã un car zdravãn de ??? - si la târg, bãete, cu dânsele la vânzare.
- Hai la ???, hai la ???! ??? zdravene si tari pentru jupânese mari...
O cucoanã vãduvã, auzind asa vorbe din gura tãranului, trimite o slujnicã sã-l cheme la dânsa ca sã-i dea un colb...
Slujnica se duce si cheamã pe tãran. Si cum vine tãranul, cucoana îl si ia la trei parale, zicând:
- Dar bine, mãi tãrane, ce porcãrii spui pe lângã cerdacul meu, cã te mãnâncã mama dracului! Acus te pun la scarã si-ti trag o bãtae, de te-or duce cu cerga acasã... Înteles-ai?
- Apoi, da’, milostivã cucoanã, zise tãranul scãrpinându-se în cap. Sã ierte cinstita fata dumneavoastrã, ce sa facem? Ia niste ??? ni-a dat Dumnezeu si le-am adus si noi la târg, sã vedem, ne-om pute prinde ceva parale pe dânsele, cã ne mãnâncã si pe noi o multime de angãrii si de nevoi de tot felul...
- Mãi, tãrane, esti nebun, ori cum esti, de vorbesti pleve de fatã cu mine?
- Ba fereascã Dumnezeu, cinstitã cucoanã, vorbesc vorbe sãnãtoase, sãracul de mine! Iacã sã vã aduc una ca s-o vedeti, dacã nu mã credeti..."Tu-i-as praznicul cui le-a plãmãdit, cã m-a fãcut sã intru în dihonii cu lumea din pricina lor. Încaltea dacã-ar fi de partea femeeascã, le-as tine pentru mine, dar asa..."
Si odatã se duce la car si alege un stiulete de puloiu, care era mai mare, si cu dânsa deadreptul în casã la cucoanã.
- Iacã, cucoanã, sagã-ti pare dumitale asta? acum pe ce s-a dus munculita mea de toata vara? S-apoi dumneata mã mai înghii si cu bãtae, cã pesemne nu-s eu destul de bãtut de Dumnezeu! "Tu-i-as patruzecile cui stiu eu sã-i mut, cã au început a mã lua lumea de nebun..."
Cucoana vedea acum cã tãranul are dreptate, si se face a se uita într-o parte, dar tot trãgea cu coada ochiului si la cinstita pulã din când în când.
- Batã-te focul sã te bata, mãi tãrane, cã ticãlos mai esti!… S-apoi cum s-ar face ca s-o poatã cineva întrebuinta, când ar vre? Nu-i vorbã, cã mie una nu-mi face trebuintã. Dar tare mã mier si eu de asa comedie!
- Cum sã se face, cucoanã! Sã ierte cinstita fatã a dumneavoastrã ia, când vine cuiva pofta de dânsa, o shueri de câteva ori, cum shueram noi oile la shtrungã, s-apoi atunci, tine-te la frecus - cât ce-i pute, cã las' dacã m-a da de rusine. Iarã când te-i multimi si-i vrea sa te lese de frecus, sã strigi la dânsas ho! ho! Haram nesãtios!
Si atunci îndatã numai ce-o vezi cã se trage înapoi frumos, ca serpele la lapte dulce… Si pe urmã, de câte ori ti se scoalã... tot asa sã faci. Si dacã nu te-i multãmi, atunci sã mã blastemi pe mine.
- Batã-te pustiea sa te batã, mojic mãscãrãgios, c-al dracului mai esti, zise cucoana, care începuse a se mai deprinde cu vorbe de masa... Ia iesi oleacã afarã din odae, s-apoi te-oiu chema eu acus, cã avem oleacã treabã.
Tãranul tace molcum si ese. Iarã cucoana, drept cercare, începe a suera nãtãrânga, si atunci cinstita pulã face zbârc! în piersica cucoanei! Vorba ceea: gãina bãtrânã nu se spãrie de ??? groasã.
Sedea, sãrmana, cum sede mielul la tâta oaei, pânã ce se saturã de supt. Cucoana era de cele mai tartose!
Strâmtã-n pizdã, tare-n sele,
Crascã ??? din mãsele,
Cã-i cam iute la otele!
|
|
