După mulți ani, Charlotte, o pianistă celebră și aplaudată în toată lumea, își vizitează fiica, undeva, într-un sat pierdut de lume, la casa parohială unde locuiește alături de soțul ei, Viktor. Între Eva și mama ei s-a așezat o tăcere îndelungată, ani întregi și episoade importante din viața lor au rămas necunoscute, fiecare și-a urmat drumul… Charlotte a străbătut lumea susținând concerte extraordinare, s-a bucurat de succes, a iubit, a suferit; Eva a trăit departe de zgomotul lumii, cu universul ei, cu tăcerile ei, cu spaimele ei, cu tristețile ei, cu (ne)iubirile ei, încercând să găsească o lumină în întunericul ei. Când Charlotte își vizitează fiica, fiecare poartă cu ea pierderi importante și, în cele câteva ore pe care le petrec împreună, ies la iveală adevăruri dureroase, niciodată rostite până atunci, cu atât mai mult cu cât, la casa parohială, Charlotte o descoperă și pe fiica ei bolnavă, Helena. Traumele copilăriei, dragostea frântă, mereu neînțeleasă, suferințele mereu înghițite, toate se rostogolesc cu violență și, într-o noapte, răbufnesc cu forța unui uragan care mătură totul în calea lui. Celebra poveste a lui Ingmar Bergman ne vorbește azi, într-o interpretare cutremurătoare, despre suferință, despre feminitate, despre depresie, despre asumare, despre pierderi irecuperabile și, mai ales, despre IUBIRE.
