Supeul de Jean Claude Brisville Traducerea: Ion Lucian Cu: Radu Beligan și Ion Lucian Regia: Florentina Enache
După înfrângerea lui Napoleon la Waterloo și trimiterea lui în exil, Wellington și forțele aliate sunt la Paris, unde revolta populară pluteşte în aer. Cine va guverna țara? În seara zilei de 6 iulie 1815, „regii”, Talleyrand (Radu Beligan) şi Fouché (Ion Lucian) se întâlnesc la un abundent supeu pe parcursul căruia vor decide cum va fi guvernată Franța. Niciunul nu poate acționa fără celălalt. Și așa începe o negociere între doi oameni puternici, un englez şi un francez, forțați de circumstanțele istorice să-și depășească ura reciprocă și să lucreze împreună.
Duelul verbal al celor doi superprofesionişti ai scenei extrage esenţa relaţiei dintre personaje, dându-i toate nuanţele şi tensiunea dramatică necesare evoluţiei spectacolului. Se presupune că spectatorii ştiu că Talleyrand, împreună cu Fouche, l-a instalat pe tron pe Ludovic al XVIII-lea, deci nu suspansul contează, ci modul în care se realizează solidaritatea întru ticăloşie, de dragul viitorului luminos comun. Talleyrand a trecut de partea regelui. Fouche i se mai poate încă împotrivi. Dar dacă i se împotriveşte, poate pierde definitiv tot ce are. Dacă i se alătură acum, acceptă un rol subaltern. Confruntat cu această alternativă, el cântăreşte mereu ipoteticele avantaje şi pierderile sigure, iar Ion Lucian descrie şi exprimă în acelaşi timp agitaţia interioară a personajului şi calmul monden al negociatorului pentru care trădarea a devenit o a doua natură. Personajul interpretat de Radu Beligan îl domină prin origine, prin educaţie, printr-o mai nonşalantă asumare a cinismului. El are mereu iniţiativa şi punctează precis şi feroce. Dar niciodată definitiv. Chiar când acceptă târgul, Fouche nu este învins. Resursele lui de ticăloşie frustă sunt în continuare o ameninţare pentru proaspătul său aliat. (Magdalena Boiangiu în revista Teatrul azi, 1997)
_______________________________________ Nu lasa pe maine ce poti face astazi, lasa pe poimaine ca poate nu mai e nevoie sa-l faci. Micul fara mustar e ca barbatul fara femeie.
