Andreď Makine s-a născut la 10 septembrie 1957, la Krasnoiarsk, Siberia. Emigrează la 30 de ani, după terminarea studiilor universitare de limba şi literatura franceză şi obţinerea doctoratului la Universitatea din Moscova.
Se stabileşte la Paris, unde susţine un nou doctorat, la Sorbona, şi predă, un timp, la Facultatea de Ştiinţe Politice, dedicându-se apoi în exclusivitate scrisului. La Paris trăieşte la început în condiţii mai mult decât precare: e obligat să locuiască, pentru scurtă vreme, într-un cavou din cimitirul Pčre Lachaise, se mută într-o cămăruţă în Montmartre, scrie de mână pe hârtie luată de la un centru de maculatură. Nu abandonează nicio clipă condeiul, însă manuscrisele lui sunt întâmpinate numai de refuzuri. În mod paradoxal, ajunge să traducă în rusă ceea ce scrisese în franceză şi reuşeşte în cele din urmă să publice La Fille d'un héros de l'Union soviétique (1990). Este începutul unei cariere literare care a culminat, în 1995, cu romanul Le testament français (Testamentul francez, Polirom, 2002), un imens succes de critică şi de public, câştigător al premiilor Goncourt şi Medicis. E un scriitor extrem de prolific. Publică numeroase romane: „Fiica unui Erou al Uniunii Sovietice” (1990), „Confesiunea unui stegar destituit” (1992), „Pe vremea fluviului Amur” (1994), „Testamentul francez” (1995), „Crima Olgăi Arbelina” (1998), „Recviem pentru Est” (2000), „Muzica unei vieţi”(2001), „Pământul şi cerul lui Jacques Dorme” (2003), „Femeia care aştepta” (2004), „Iubirea omenească” (2006), „Viaţa unui barbat necunoscut” (2009), „Franţa pe care uităm să o iubim”(2010), „Cartea scurtelor iubiri eterne” (2011, volum de povestiri), „O femeie iubită” (2012), „Patria locotenentului Schreiber” (2014) şi „Arhipelagul altei vieţi” (2016).
În 2001 începe să publice şi sub pseudonimul Gabriel Osmonde, uimind lumea literară cu misterul asupra identităţii autorului. Patru romane, începând din 2001, au fost publicate sub acest pseudonim, până când autorul s-a decis să vorbească despre asta. „Makine nu este numele meu adevărat. Osmonde este mai adânc ancorat în mine decât Makine.” În 2011 a dezvăluit faptul că el este în spatele pseudonimului Gabriel Osmonde. Cărţile publicate sub acest pseudonim: „Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrânire”(2001), „Cele douăzeci de mii de femei din viaţa unui bărbat”(2004), „Lucrarea iubirii”(2006), „Alternaştere”(2011).
[B] Andreď Makine – poza de Archer22, in Carti in limba romana · 23.7KB
Fiica unui Erou al Uniunii Sovietice (1990) Confesiunea unui stegar destituit (1992) Pe vremea fluviului Amur (1994) Testamentul francez (1995) Crima Olgăi Arbelina (1998) Recviem pentru Est (2000) Muzica unei vieţi (2001) Pământul şi cerul lui Jacques Dorme (2003) Femeia care aştepta (2004) Iubirea omenească (2006) Viaţa unui barbat necunoscut (2009) Franţa pe care uităm să o iubim (2010) Cartea scurtelor iubiri eterne (2011, volum de povestiri) O femeie iubită (2012) Patria locotenentului Schreiber(2014) Arhipelagul altei vieţi (2016).
Cărţi publicate sub pseudonimul Gabriel Osmonde:
Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrânire (2001) Cele douăzeci de mii de femei din viaţa unui bărbat (2004) Lucrarea iubirii (2006) Alternaştere (2011).
Traducere: Dan Radu Stanescu Editura Polirom - 2004 Nr. pagini: 288
In Pamintul si cerul lui Jacques Dorme se impletesc trei povesti incredibile prin momentele pe care le traiesc protagonistii lor. Eroicul aviator Jacques Dorme piloteaza, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, avioanele oferite de americani sovieticilor si se zdrobeste de un versant de gheata in apropierea Cercului Polar; iubita lui, Alexandra, este o frantuzoaica exilata intr-un Stalingrad devastat de razboi; naratorul (si alter ego-ul scriitorului) este un copil abandonat intr-un orfelinat din Rusia anilor lui Hrusciov. Romanul nu este o continuare a cartilor anterioare ale autorului, nefiind insa complet strain de acestea. Drama unei copilarii consumate sub norii apasatori ai stalinismului, pacaleala mai multor „dezgheturi” succesive, confuzia valorilor si inutilitatea unor sacrificii apar aici inscrise intr-un filigran extrem de delicat, dar si seducator. Delicat, pentru ca, acolo unde subiectul incita la cruzime, Makine evita tonurile dure, preferind aluzia, aburul multicolor al metaforei. Seducator, pentru ca scriitorul rus stramutat la Paris isi imbraca naratiunea sincopata intr-o urmarire de film politist, care nu are cum sa nu-l cucereasca pe cititor.
[B] Andreď Makine – poza de Archer22, in Carti in limba romana · 38.7KB
Andrei Makine - Arhipelagul altei vieti O carte corectata de ceva vreme, o voi adauga dupa 1 mai.
Traducere: Daniel Nicolescu Editura Polirom - Mai 2017 Nr. pagini: 256
În arhipelagul Şantar, dincolo de Kolîma şi de Sahalin, unde taigaua se întinde nemărginită şi busolele nu mai arată nordul, câţiva soldaţi ai Armatei sovietice pleacă în căutarea unui evadat din lagăr. Trebuie să-l aducă viu, aşa e ordinul mai-marelui de la Partid. Drumul nu e deloc uşor: taigaua ţine cu fugarul, popasurile sunt rare şi înaintarea plină de piedici. Rând pe rând, soldaţii abandonează vânătoarea de oameni; doar unul, năucit de oboseală şi hipnotizat de pradă, se încăpăţînează să meargă mai departe. Nici el nu-şi explică de ce – mai ales că, de-acum, ştie cine e cu adevărat fugarul şi bănuieşte că, alături de el, va ajunge să-şi învingă marile spaime de până atunci.
„Se spune că în insulele Şantar, la marginea extrem-orientală a Rusiei, se înregistrează o anomalie magnetică: acul busolei se învîrte întruna, fără să indice nordul. Omul nu se mai poate orienta altfel decît prin puterile proprii. O imagine foarte potrivită pentru a rezuma romanul lui Andreď Makine: ce se poate alege, în Uniunea Sovietică a anilor 1950, de un om care se hotărăşte să trăiască, nu doar să supravieţuiască?” Le Figaro
Eu nu gasesc aceasta carte, cred ca s-a pierdut. Va rog indrumari. Multumesc.
JimmyTheCricket a scris:
Archer22 a scris:
Andrei Makine - Arhipelagul altei vieti O carte corectata de ceva vreme, o voi adauga dupa 1 mai.
Traducere: Daniel Nicolescu Editura Polirom - Mai 2017 Nr. pagini: 256
În arhipelagul Şantar, dincolo de Kolîma şi de Sahalin, unde taigaua se întinde nemărginită şi busolele nu mai arată nordul, câţiva soldaţi ai Armatei sovietice pleacă în căutarea unui evadat din lagăr. Trebuie să-l aducă viu, aşa e ordinul mai-marelui de la Partid. Drumul nu e deloc uşor: taigaua ţine cu fugarul, popasurile sunt rare şi înaintarea plină de piedici. Rând pe rând, soldaţii abandonează vânătoarea de oameni; doar unul, năucit de oboseală şi hipnotizat de pradă, se încăpăţînează să meargă mai departe. Nici el nu-şi explică de ce – mai ales că, de-acum, ştie cine e cu adevărat fugarul şi bănuieşte că, alături de el, va ajunge să-şi învingă marile spaime de până atunci.
„Se spune că în insulele Şantar, la marginea extrem-orientală a Rusiei, se înregistrează o anomalie magnetică: acul busolei se învîrte întruna, fără să indice nordul. Omul nu se mai poate orienta altfel decît prin puterile proprii. O imagine foarte potrivită pentru a rezuma romanul lui Andreď Makine: ce se poate alege, în Uniunea Sovietică a anilor 1950, de un om care se hotărăşte să trăiască, nu doar să supravieţuiască?” Le Figaro
![[B] Andreď Makine - ════ TOPIC ÎNREGISTRAT - Carti in limba romana](/img/pics/romania-inedit.3xforum.ro/B_Andre_Makine-ok_1536573.jpg)
![[B] Andreď Makine - Andrei Makine - Pamantul si cerul lui Jacques - Carti in limba romana](/img/pics/romania-inedit.3xforum.ro/B_Andre_Makine-ok_1536580.jpg)
Multumesc frumos! 