Care Santos s-a născut în 1970, în orașul Mataré din apropierea Barcelonei. A scris de la vârsta de opt ani, câștigând prima competiție literară la 14 ani. A studiat mai întâi dreptul, urmând tradiția familiei, iar apoi, filologia la Universitatea Autonomă din Barcelona. Și-a început cariera jurnalistică la Diari de Barcelona, lucrând ulterior în redacțiile cotidienelor ABC și El Mundo. În prezent, este critic literar la suplimentul El Cultural al ziarului El Mundo și coordonează site-ul dedicat literaturii spaniole La Tormenta en un Vaso. Este fondatoarea Asociației Tinerilor Scriitori Spanioli, a cărei președintă a fost timp de opt ani. A debutat în 1995 cu volumul Cuentos cítricos. Este autoarea a 11 romane, șase volume de proză scurtă, două volume de poezii, precum și a numeroase cărți pentru copii și adolescenți, pentru care a primit o serie de premii importante: Ciudad de Alcalá, Ana María Matute, Alfonso Cossío, Gran Angular, Edebé. Printre volumele publicate de Care Santos se numără Intemperie (1996, povestiri), Aprender a huir (2002, roman), El dueńo de las sombras (2006, roman), La muerte de Venus (2007, roman), Los que rugen (2009, povestiri). Roman ambițios și scris admirabil, în castiliană, încăperi ferecate (Habitaciones cerradas; Humanitas Fiction, 2013) a apărut în 2011, având o carieră internațională spectaculoasă. Aerul pe care îl respiri (El aire que respires, 2013; Humanitas Fiction, 2014) pendulează între prezent și trecut, consemnând istoria unei librării barceloneze care o reflectă deopotrivă pe cea a familiei, dar și pe cea a marelui oraș. În 2014, Care Santos publică, în catalană, romanul Poftă de ciocolată (Desig de xocolata), devenit imediat bestseller și recompensat cu Premio Ramón Llull, iar în 2015, romanul Diamant blau.
Care Santos Poftă de ciocolată
Humanitas,2016,352, Jana Balacciu Matei
Scan ctrl, docx, epub v0.9
Sara, Aurora, Marianna – trei femei din trei secole, unite de pasiunea pentru ciocolată, cărora destinul le-a scos în cale aceeași ciocolatieră fină, din porțelan alb, produsă în Secolul Luminilor în manufacturile de la Sčvres. Un triptic fascinant, care reface, în sens invers, în scriituri și pe tonalități diferite, dincolo de captivantele istorii personale, povestea parfumatei băuturi coborând în timp din prezent până în secolul al XVIII-lea, de la sofisticata ciocolată cu condimente de astăzi la cea artizanală. „Aerul pe care îl respiră” personajele – reale și imaginare-, îmbibat de aromele ciocolatei și de magia ariilor celebre, le îmbibă, la rândul lui, toate trăirile – dragoste, trădare, dorințe, ambiții – în orașul dulciurilor și al operei, Barcelona.
Adusă deja la v1.0 pe forum.
_______________________________________
"Cand nu vom mai fi copii, nu vom mai fi deloc!"
Link la postarile vechi indisponibile https://yadi.sk/d/C7KtNd7syuV2B
|
declanșează un imens scandal din pricina sexualității violente, linie în care se înscrie și romanul Gier (Lăcomie, 2000). Elfriede Jelinek a tradus din operele lui Thomas Pynchon, Christopher Marlowe, Georges Feydeau și Eugčne Labiche, a scris scenarii de film, librete de operă, eseuri. A fost distinsă cu nenumărate premii naționale și internaționale, printre care Premiul Brener (1996), Premiul Georg Büchner (1998), Premiul Heinrich Heine al orașului Düsseldorf (2002) și Premiul Stig Dagerman (2004). În 2004 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatură „pentru fluxul muzical al vocilor și antivocilor din romanele și piesele sale, ce relevă, cu un extraordinar talent lingvistic, absurditatea stereotipurilor sociale și forța lor subjugatoare”. 
