MO YAN („Nu vorbi“), pseudonimul scriitorului Guan Moye, este una dintre cele mai puternice voci ale literaturii contemporane. Născut în 1955 într-o familie de ţărani, a crescut în Gaomi, în provincia Shandong din nord-estul Chinei. La vârsta de doisprezece ani, în timpul Revoluţiei Culturale, a fost obligat să părăsească şcoala şi să lucreze mai întâi la câmp, apoi într-o fabrică de bumbac. În 1976 s-a alăturat Armatei Populare de Eliberare. Ca soldat, a început să studieze literatura şi să scrie, debutând în 1981, într-o revistă literară, cu povestirea Potopul din noaptea de primăvară. A absolvit, în 1986, Academia de Artă şi Literatură a Armatei, obţinând în anii '90 un masterat în literatură de la Universitatea Normală din Beijing. În 1997 a părăsit armata şi a devenit scriitor liber-profesionist. În 1985 îi apare prima nuvelă, Ridichea de cristal, care se bucură de mare succes. Mo Yan devine celebru în China şi în lume prin romanul publicat în 1987, Sorgul roşu (Humanitas Fiction, 2008, 2012). La notorietatea scriitorului contribuie cunoscutul film omonim din 1987 al lui Zhang Yimou, câştigător al Ursului de Aur la Festivalul de Film de la Berlin în 1988. Autor prolific, Mo Yan a publicat peste optzeci de povestiri şi zece romane, cele mai cunoscute fiind: Baladele usturoiului din Paradis (1988, revizuit în 2012; Humanitas Fiction, 2013), Ţara vinului (1992), Ţâţe mari şi şolduri late (1996), Meşteru-i din ce în ce mai amuzat (1999), Pedeapsa santalului (2001), Obosit de viaţă, obosit de moarte (2006; Humanitas Fiction, 2012) şi Broaşte (2009). Romanele şi povestirile sale au fost traduse în numeroase limbi, iar câteva au fost ecranizate. Mo Yan a primit multe premii internaţionale (Premiul Laure Bataillin, 2001; Premiul Nonino, 2005; Premiul pentru Cultură Asiatică Fukuoka, 2006; Premiul Newman pentru literatură chineză acordat de Oklahoma University, 2009; Premiul Manhae, 2011 etc.), culminând cu Premiul Nobel pentru literatură în 2012.
Mo Yan – poza de gaboy74, in Carti in limba romana · 17.7KB
1939. Invadatorii japonezi marsaluiesc spre nord-estul Chinei. Taranii se inarmeaza. Dai Fenglian, o femeie de o frumusete si o inteligenta exceptionale, cucereste inima lui Yu Zhan'ao, banditul care conduce rezistenta. Asa incepe o cronica tulburatoare despre lupte fratricide si razboi, foamete si inghet, furturi si violuri, rituri magice si practici vrajitoresti, barbarie si moarte, fapte marunte si gesturi eroice. Firul epic strabate ca un rau subteran inima Chinei si ii oglindeste chipul adevarat: o tara anarhica si salbatica, guvernata de legi arhaice, rigide si inumane. O poveste care da glas, pentru prima oara, sutelor de mii de suflete pierdute care locuiesc in sate uitate de lume, printre campurile nemarginite de sorg rosu ca sangele, scrisa cu o forta mitica si imaginativa amintind de Gabriel García Márquez.
Mo Yan – poza de gaboy74, in Carti in limba romana · 46.5KB
Nimic nu este ce pare a fi în romanul lui Mo Yan. Pe de-o parte, intriga poliţistă clasică se risipeşte într-un parcurs al incertitudinilor, iar reprezentantul legii şi ordinii devine o epavă coruptă. Trimis să investigheze notabilităţi din Ţara Vinului acuzate de canibalism, detectivul Ding Gou'er se predă în faţa ispitelor, fie că este vorba despre timid provocatoarea şoferiţă de camion (de fapt, soţia principalului suspect, diabolicul, dar şarmantul Jin, care o foloseşte pe post de momeală, fie de apetisantele şi nenumăratele platouri cu mâncăruri rafinate stropite cu inimaginabile cantităţi de alcool. Pe de altă parte, schimbul de scrisori dintre Li Yidou şi idolul lui, Mo Yan, deşi pare dedicat exclusiv problemelor de teorie literară şi de practică a scrisului, dezvăluie nonşalant realităţi atroce pe care ancheta lui Ding Gou'er le ratează. Cele două planuri narative capătă o concreteţe ameţitoare când Mo Yan însuşi este invitat în Ţara Vinului, oaspete de onoare al unui festin ce se anunţă pantagruelic. Structura narativă complexă îşi sporeşte forţa prin acumularea halucinantă de întâmplări şi detalii care, deşi prezentate în planuri aparent paralele, converg în tabloul swiftian al unei lumi corupte, atât de înrobită simţurilor, încât nu mai are nici o urmă de umanitate.
Mo Yan – poza de gaboy74, in Carti in limba romana · 71.7KB
Premiul Nobel pentru literatură 2012 În judeţul Paradis, din nord-estul Chinei, cultivatorii se trezesc în plin blocaj al vânzărilor de usturoi – singura recoltă realizată, la îndemnul autorităţilor, pe terenurile care le fuseseră distribuite. Simţindu-se trădaţi, la bunul-plac al unui sistem rigid, nepăsător la nevoile lor, oamenii se revoltă. Pe fundalul acestor evenimente se ţes trei poveşti despre dragoste, loialitate şi răzbunare. Iubirea dintre Gao Ma şi Jinju înfruntă nenumărate obstacole, până la finalul tragic. Gao Yang îndură suferinţe greu de imaginat, fără să ştie măcar de ce se face vinovat. Familiile acestor trei personaje sunt nimicite prin întemniţarea celor tineri, precum şi a celor bătrâni, acuzaţi de crime împotriva statului. În tot acest răstimp, Zhang Kou, menestrelul orb, îşi cântă neînfricat „Baladele usturoiului“, nădăjduind într-o trezire a conştiinţelor, însă prin aceasta îşi pecetluieşte destinul. Magicul se împleteşte cu realismul cel mai nemilos, construind o lume aparte, pe cât de stranie, pe atât de fascinantă.
Broaşte este romanul în care tehnicile exersate ale realismului halucinant al lui Mo Yan se combină cu spectaculoase inovaţii de structură narativă. În substanţa proteică a acestei cărţi, în care realul egalează prin exorbitanţă imaginarul şi cele două planuri sunt greu de despărţit, se amestecă laolaltă poveşti de dragoste emoţionante, apologuri şi alegorii de tipul vechii proze filozofice, legende, deraieri onirice, scene de un umor coroziv sau de un naturalism şocant.
, fie de apetisantele şi nenumăratele platouri cu mâncăruri rafinate stropite cu inimaginabile cantităţi de alcool. Pe de altă parte, schimbul de scrisori dintre Li Yidou şi idolul lui, Mo Yan, deşi pare dedicat exclusiv problemelor de teorie literară şi de practică a scrisului, dezvăluie nonşalant realităţi atroce pe care ancheta lui Ding Gou'er le ratează. Cele două planuri narative capătă o concreteţe ameţitoare când Mo Yan însuşi este invitat în Ţara Vinului, oaspete de onoare al unui festin ce se anunţă pantagruelic. Structura narativă complexă îşi sporeşte forţa prin acumularea halucinantă de întâmplări şi detalii care, deşi prezentate în planuri aparent paralele, converg în tabloul swiftian al unei lumi corupte, atât de înrobită simţurilor, încât nu mai are nici o urmă de umanitate.
