Mintea adultului nu poate să facă ceea ce face mintea copilului. Inteligenţa copilului nu este de aceeaşi natură cu a noastră. Se poate spune că noi dobândim cunoştinţe prin folosirea minţii; copilul însă, absoarbe cunoştinţele direct în viaţa lui psihică. Pur şi simplu, copilul învaţă să vorbească limba maternă doar prin faptul că trăieşte. Înăuntrul lui se desfăşoară un fel de chimie mentală. Prin contrast, noi suntem receptori. Impresiile se revarsă în noi şi noi le înmagazinăm în mintea noastră; dar noi înşine rămânem separaţi de ele, întocmai cum un vas se separă de apa pe care o conţine. În schimb, copilul suferă o transformare. Impresiile nu doar pătrund în mintea lui, ci o formează. Ele se încarnează în el. Copilul îşi creează propriii “muşchi mentali” folosind pentru aceasta ceea ce găseşte în lumea care-l înconjoară. Aceasta este mintea absorbantă.
Multumesc mult! 