Gândirea lui Pierre Teilhard de Chardin se prezintă ca o Odisee: cea a Omului si ce a Universului. Adresându-se, în acelasi timp, inteligentei, inimii si spiritului, ea răspunde prin rigoarea si prin lirismul ei, unei nevoi profunde de sens, de perspectivă si de entuziasm. Mediul divin
Pentru a pătrunde definitiv în noi, Dumnezeu trebuie să ne răscolească, să ne golească, să-şi facă loc. Pentru a ne absorbi în el, trebuie să ne relucreze, să ne recreeze, să topească moleculele fiinţei noastre. Moartea are sarcina să realizeze, până în adâncul nostru, deschiderea dorită. Ea ne va face să suportăm despărţirea aşteptată. Ea ne va situa în starea potrivită, din punct de vedere organic, pentru ca Focul divin să se reverse asupra noastră. Şi astfel nefasta sa putere de descompunere şi de disoluţie va fi captată în folosul celui mai sublim dintre procesele Vieţii. Ceea ce, prin natură, era gol, absenţă şi reîntoarcere la diversitate, poate deveni, în fiecare existenţă umană, plenitudine şi unitate în Dumnezeu.
