Arhiva conţine djvu de control şi docx v1.0 Parola; ebook
Odiseea lui Talbot este un roman de ficţiune pură, pentru că o citim după anul de graţie 1989 când, oficial, războiul rece a luat sfârşit. Dacă l-am fi citit între anii 1984 (anul apariţiei) şi 1989, ne-ar fi produs oarece insomnii şi coafură tapată forţat. Citind-o acum, e doar o poveste palpitantă, bine scrisă. Roman de spionaj cu atât de multe personaje încât mă întreb dacă DeMille mai ştie socoteala lor. Şi toate sunt implicate în spionaj, cu sau fără voia lor. Talbot este numele codificat al unui spion al ruşilor înfiltrat de vreo 40 de ani în cele mai înalte structuri de stat americane. Tot occidentul ştie de el, nimeni nu-l cunoaşte şi ca să fie mai complicat totul, aflăm că, de fapt, există trei spioni numiţi Talbot. Ei, cei trei, se cunosc între ei, dar fiecare spionează pe alte direcţii. Cred că ruşii erau tare fericiţi la vremea aia… Partea fascinantă a romanului nu o reprezintă spionii – chiar dacă aceştia sunt excepţionali în gândire şi acţiune; ci "arma" cu care Uniunea Sovietică şi-a propus să anihileze definitiv şi iremediabil Statele Unite. Şi anume IEM – interferenţele electromagnetice. Cu o furtuna electromagnetică – calculată şi planificată corect – în câteva secunde toată America ar fi putut fi surdă, mută şi oarbă. Absolut tot sistemul electric şi electronic ar fi fost distrus. Practic, tot ce mişcă în U.S.A. La acea vreme încă nu exista protecţie împotriva IEM. Sper că acum există! Romanul are personaje extrem de deştepte, unele extrem de ticăloase şi o intrigă captivantă. Atât de captivantă, încât până la ultima pagină aflăm că unii băieţi buni sunt de fapt rai, dacă nu chiar un veritabil Talbot. Cei răi mor, se sacrifică şi câţiva din băieţii buni, americanii îi anihilează pe ruşi, iar eroul principal rămâne cu fata (şi ea tot principală. Nu ştiu dacă până la adânci bătrâneţi, dar în mod cert până la divorţ.
Arhiva conţine djvu de control şi docx v1.0 Parola; ebook
Două avioane Concorde decolează spre New York, unde va avea loc o conferinţă care, se spera, va aduce pacea în Orientul Mijlociu. Escortate de avioane de luptă, aparatele Concorde duc membri ai delegaţiei, demnitari, oameni din echipa de securitate şi... o bombă plasată de un terorist ingenios. În deşertul însângerat şi înlăcrimat, în ţinutul bătut de vânt numit Babilon, se va desfăşura o bătălie pe viaţă şi pe moarte
Arhiva conţine scan de control şi docx v1.0 Parola: ebook
Fiica generalului este o carte poliţistă genul "agathacristie", doar că totul se întâmplă într-un mediu militar. În armata americană unde, teoretic, totul s-ar vrea perfect. Romanul are şi o latura psihologică deloc de neglijat şi care, per ansamblu, asigură sarea şi piperul poveştii. Şi asta pentru că "accentele" (psiho-)sexuale sunt multe şi dese – cheia marilor succese! Fiica generalului – Ann Campbell - este tânără, frumoasă, deşteaptă, veterană a războiului din golf, cu înaltă pregătire militară şi psihologică – o adevărată bombă sexy amplasată într-o unitate militară condusă de tatăl ei. Asta n-a împiedicat-o să trăiască o viaţă dublă şi să-i exploateze psiho-sexual pe cei mai importanţi angajaţi ai unităţii, colaboratori ai generalului şi deţinători de medalii şi onoruri. Moartea ei – prematură, ciudată şi violentă – face să iasă la iveală toate dedesubturile mizerabile ale stimabililor militari. Toţi însuraţi. Toţi manipulaţi de domnişoara căpitan a U.S.A. De ce? Din răzbunare pentru o traumă veche. În afara dramei personale a fiicei generalului, DeMille atacă zonele umbroase ale vieţii militarilor: corupţia şi depravarea umană, ascunse de o „omerta” oficială. Descoperirile detectivului militar Paul Brenner aduc în atenţia anchetei peste treizeci de potenţiali criminali. Toţi, „ofiţeri şi gentelmeni” cu sumedenie de decoraţii la uniformă. Unul dintre bănuiţi, chiar tatăl său. O carte extrem de provocatoare scrisă de un autor care cunoaşte mecanismele interioare ale vieţii militare. Dragoste, acţiune, sex, mister – toate într-un ritm dinamic în romanul Fiica generalului, sub semnătura lui Nelson DeMille.
Ceva ciudat şi sinistru se întâmplă într-o pădure din Rusia lângă Borodino. Într-un loc numit Pensionul doamnei Ivanova, tineri agenți KGB sunt instruiţi de prizonieri de război americani cum să devină cetățeni model ai SUA. Scopul sovieticilor – este acela de a se infiltra în Statele Unite, în cât mai multe domenii posibile. Atunci când un turist american nevinovat află din greşeală acest secret, el declanşează o investigație a CIA, prin ambasada SUA din Moscova, o anchetă care va dezvălui sălbăticia statului sovietic polițienesc. O poveste trepidantă de spionaj din timpul războiului rece, Fabrica de spioni este plină de suspans de la început până la final.
Am preluat cartea de pe acest topic ca fiind versiunea 2.5. Am corectat literalmente mii (cu siguranţă peste 3000) de erori, majoritatea - peste 95% - fiind „a” în loc de „â”. Nu am nici cea mai vagă idee ce s-a întâmplat. Vreo înlocuire automată neinspirată, poate AC aplicat incorect... În plus, verificand un epub în lb engleză (n-am avut scan control în lb română ci doar cartea fizică şi aia verificată prin intermediul unui prieten), am identificat două fragmente consistente „scăpate” la traducere. Primul fragment era determinant pentru înţelegerea acţiunii. Adică descrierea motivului pentru care evenimentele din Fabrica de spioni se declanşează. Le-am tradus eu. Aşa că, dacă aveţi vreo sincopă în fluiditatea lecturii mi se datorează. În consecinţă am schimbat şi versionarea în 1.0
După ani în care a fost dat dispărut fără urmă, Asad Khalil, terorist libian poreclit Leul, s-a întors la vânătoare pe continentul american, lăsând în urma numai sânge şi cadavre. Vrea să-şi încheie socotelile cu cei care-i omorâseră familia cu două decenii înainte şi să lase amintiri de neşters în conştiinţa americanilor, detonând simbolic o bombă pe locul unde se ridicaseră, până pe 11 septembrie, Turnurile gemene. John Corey, poliţist NYPD în divizia de antiterorism şi ţinta principală a Leului, este decis să rişte totul, cariera şi viaţa, pentru a-l găsi şi a-l ucide pe Khalil. Fiecare dintre eroii cărţii este prada şi victimă, în acelaşi timp, într-un ritm trepidant care inundă cu adrenalina sutele de pagini ale romanului. Un nou roman marca Nelson DeMille în care acţiunea şi complexitatea personajelor creează dependențe. Arhiva contine doc si scan control Parola: ebook
John Sutter și Frank Bellarosa sunt vecini pe Coasta de Aur a Americii. Un avocat cu sânge nobil și capul Mafiei newyorkeze sunt surprinși într-o serie de evenimente care le schimba viața, dar mai ales viziunea asupra existenței. Dincolo de triunghiul amoros care se formează, dincolo de implicațiile justițiare și financiare, cartea lui Nelson DeMille subliniază transformările care pot să apară într-un timp relativ scurt, sub imperiul plictiselii.
Editura: RAO Anul apariţiei: 2012 Format: doc si scan control Versiune: 1.0 Parola: ebook
Keith Landry, colonel în Serviciul de spionaj al Statelor Unite şi pensionat înainte de termen din cauza sfârşitului Războiului Rece, se întoarce în Spencerville, orăşelul lui natal, după o absenţa de 25 de ani. Aici intră în conflict cu şeriful oraşului, Cliff Baxter, un individ gelos, tiranic şi sociopat, însurat cu fosta lui iubită, Annie Prentis. Keith şi Annie reusesc să se întâlnească, în ciuda supravegherii permanente la care Annie e supusă de soţul ei, şi hotărăsc să fugă împreună. O întâmplare neprevazută aduce o întârziere în planul de fugă al celor doi, permiţând soţului să-i descopere şi să le dejoace planurile. Dar dragostea celor doi este mai puternică şi triumfă asupra manevrelor diabolice ale lui Cliff Baxter.
Asta e descrierea „oficială”. Expresia „dragostea triumfă asupra” este deosebit de potrivită pentru o carte complexă ca aceasta. De ce zic că e complexă şi nu altcumva, concavă, de exemplu? Păi din următoarele motive: 1. În carte sunt nişte descrieri atât de plastice şi reuşite ale lanurilor de porumb încât mi-am propus să trec urgent de la floricele la nachos la orice film pe care l-aş viziona la cinema. De fapt, ca să mă ponderez niţel, trebuie să recitesc descrierile alea: poate nu se referă la lanuri cu porumb pentru floricele! 2. Personajul negativ este atât de prost conceput încât este o onoare să fie considerat personaj negativ. 3. Personajul pozitiv, este atât de pozitiv încât l-ar face pe Bobby Ewing să pălească de invidie. Pentru cei care nu-l ştiu pe Bobby Ewing evident că fraza asta n-are sens. 4. Personajul pozitiv, deci întotdeauna deştept, este atât de influenţat de feromonii exalaţi de personajul negativ, deci deseori prost, încât face uneori lucruri prosteşti. Şi traducerea ajuta serios la farmecul cărţii: e bolovănoasă şi contondentă, chiar şi după gustul meu neofit. Exemplu: „Când fusese în serviciul operativ, ca spion, totul era clar ca un cristal.” Bună asta, nu? Poate că aş fi fost mai cumpătat în aprecierea cărţii, dar m-am auto-chinuit torquemadic cu un OCR odios, făcut probabil în preistoria OCR-urilor, fără scan control, doar un ebook în engleză.
La graniţa dintre secole, impulsurile criminale s-au rafinat, ca de altfel şi ucigaşii plătiţi. Gazul sarin e mai eficient decat Kalaşnikovul, germenii patogeni mai greu depistabili decat glonţul în frunte. De aceea moartea a doi microbiologi de la Centru de Boli ale Animalelor ridică semne de întrebare şi merita nu doar un necrolog, ci şi o anchetă. Cel care îşi asumă efectuarea ei este John Corey, un detectiv convalescent pe care viaţa nu l-a tratat generos, dar este dispus să meargă dincolo de aparenţe, până în inima unei urzeli care, nedestrămată la timp, ar însemna un dezastru (în cel mai bun caz) continental.
Am corectat un fisier de pe topic notat ca v2.0. Experienţele anterioare m-au determinat să fiu precaut cu notarea fisierelor. Şi de data asta am abordat situaţia cu aceeaşi precauţie. Am dat două click-uri lungi, întârziate (la interval de 45 de minute între ele) pe document, apoi am privit spre ecran cu doar un ochi şi acela mijit. Totul părea în regulă. Am deschis şi al doilea ochi. Apoi am holbat ambii ochii. Pupilele ajunseseră la o deschidere egală cu irişii. Da, era bine. Cea mai frecventă greşeală a fost „Înjur” în loc de „În jur”, adică o chestie amuzantă, până la urmă. Umorul sec, sarcastic al lui John Corey este de milioane. Un mic exemplu: A aruncat o privire spre mine şi spre Beth, apoi a adăugat: Mi-am întrebat copiii, care au fost de părere că tatăl lor n-ar fi avut nimic împotrivă. Întotdeauna m-a uluit cum văduvele şi copiii, care habar n-au ce să-i cumpere cuiva de Crăciun sau de Ziua Taţilor, ştiu cu certitudine ce-şi doreşte răposatul după ce dă ortul popii.
Şi încă ceva: descrierea din primul paragraf (luata de pe elefant.ro, cred) n-are de a face, decât tangenţial, cu subiectul real al cărţii. Îmi imaginez că autorul a leşinat de râs scriind-o. Sau a aflat subiectul cărţii de la un prieten căruia, la o beţie cruntă, îi povestise cineva intriga.
Acu, daca @meridiane a pus si scan ctrl la Spencerville, il rog pe cel care si-ar putea dori sa corecteze cartea ptr o versiune superioara (sunt dubitativ caci dupa descrierea mea pare ca romanul este o tortura pentru sinapse) sa folosesca cu atentie scanul de control. Nu am mai precizat la timpul cuvenit, insa OCR-ul pe care l-am folosit era atat de bulversat incat a fost necesar sa traduc eu cateva pagini. Intrucat sunt nativ doar intr-un dialect obscur din Kiribati iar lb engleza n-o cunosc defel, este posibil ca traducere mea sa fie mai degraba o mini-reintrepretare a cartii decat o translatare a cuvintelor americane ale autorului in cuvintele limbii noastre. OK, exagerez. Oricum atentie.