Fiecare īşi poartă singur războiul propriu. Aceste cuvinte pot descrie cel mai bine drama de faţă, remake īn altă notă a filmului din 1964. Witt este un dezertor ce trăieşte īn pace cu băştinaştii şi natura care, īn preziua bătăliei de la Guadalcanal, īn 1943, este prins de americani, pentru a fi retrimis īn linia īntīi. Membrii grupului de ostaşi au, fiecare īn parte, cīte o soartă aparte. Astfel, Keck moare ucis de o grenadă, căpitanul John Gaff ştie că oamenii săi vor muri din cauza dorinţei superiorului său de a căpăta o avansare, McCron sfīrşeşte prin a īnnebuni, iar Bell este părăsit de preaiubita sa soţie.
Dar, īn condiţiile acestea improbabile, legăturile īn grup se consolidează, cei rămaşi ajungīnd ca, īn mijlocul ororilor războiului, să formeze o familie, cu atīt mai mult cu cīt senzaţia de rupere de restul lumii se accentuează pe parcursul īntregului film, supravieţuirea grupului fiind unicul motiv al luptei. Reflecţiile lui Witt asupra naturii umane, a naturii şi a războiului asigură nu numai coerenţă filmului, dar constituie şi miza finală a acestuia.
Filmul are o distribuţie de zile mari (Nick Nolte, George Clooney, John Travolta, John Cusack, Woody Harrelson etc.), dar multe dintre staruri au doar apariţii scenice. Se remarcă totuşi prestaţiile impecabile ale lui Nick Nolte şi James Caviezel. Coloana sonoră e şi ea superbă şi īn ton cu filmul, fiind semnată de Hans Zimmer.
