01 [2:18] Duce-te-ai neicuță-n lume 02 [4:56] Iarnă, iarnă blestemată* 03 [3:32] De-ai știi mamă, traiul meu 04 [2:22] La margine de cărare 05 [2:21] Prunule cu creangă-n vânt 06 [2:28] Brădișor cu ochii verzi 07 [2:44] Trandafir scăldat în rouă 08 [2:28] Astă seară o facem lată 09 [2:44] Nu te lăuda, bogate 10 [2:43] Suflet negru, de tăciune 11 [2:44] Mă tot ceartă soacra mare 12 [3:03] În codru pe rămurele 13 [3:23] Logofete Macovei 14 [2:57] O putere de-aș avea 15 [3:23] Du-te dor și nu te-ntoarce 16 [2:39] De când e lumea, lume
* Melodia: Iarnă, iarnă blestemată este dedicată eroilor revoluției anticomuniste din Decembrie '89
Discuri vinil cu muzica populara - Raritati – poza de iosuco, in Muzica populara romaneasca - Romanian folk · 55.2KB
_______________________________________ "bratianu" — Cine (pe acest forum) nu a citit comentariile sale. Se prezinta simplu... "Nu sunt muzicoloc, nici macar DJ, nu ma pricep. Ma trezesc vorbind in papusoi". Si asa nepriceput cum e, "bratianu" ar putea avea cometarii pentru orice postare. In timp ce el asteapta sa i se ofere "albume in original sau chiar... lapte si miere..." recomandarea sa pentru toti ceilalti este... "de a se multumi cu ce au". Pretinde ca flac-urile le poate deosebi de mp3 "dupa ureche" iar mp3-urilor le poate sesiza calitatea tot... dupa ureche. I s-a atras atentia de catre cei mai priceputi, si mai direct de catre ceilalti — a nu mai confunda acest forum cu papusoiu, insa... nu poate pricepe... Se pare ca este posedat de demoni. I s-a recomandat un simplu ritual de exorcizare — care consta in a striga cat poate de tare de 44 de ori in noaptea de revelion "iesi satana din mine si din mouse-ul meu" (in papusoiul din ograda) dupa care sa izbeasca cat poate de tare cu mouse-ul de pamant. Iar daca inca va fi posedat de spiritele rele, sa repete ritualul in cimitir si in noaptea de boboteaza, (turnandu-si o galeata cu apa rece pe cap) si strigiand de 666 de ori cat poate de tare... "Iesi satana din mine si din computerul meu... si nu ma mai inboldi sa tot confund acest forum cu... papusoiu" — dupa care sa izbeasca cat poate de tare computerul sau de pamant de 44 de ori. Fiind pe forum din 2011, a fost nevoie sa vin eu la mijlocul lui 2014, sa creez discografia Zamfir, sa postez cca 250 albume din discografia sa, sa refuz a mai posta jumatate de an datorita mitocaniei sale, sa revin sa repostez... cand asa, instantaneu, si-a amintiit si bratianu ca descarcase si el anterior cca 70 de albume postate de mine pe primele pagini ale discografiei lui Zamfir, pentru a isi "ripui" si el albumele sale... Asta doreste bratianu sa ne faca sa credem... Pana decurand posta linkurile expirate ale unor albume (Un lucru util dealtfel). Intre timp a aflat si el ca mp3-urile pot fi convertite in format flac... si asa i-a venit ideea de a reposta albume convertite in format flac. Sustine ca ar avea cca. 70 de albume pe care intentioneaza sa le rip-uiasca si posteze... Multi mi-au scris ca au serioase indoieli in aceasta privinta si i s-a solicitat a adauga si o poza a CD-ului sau LP-ului pe dispozitivul sau de redare. (Aceasta ar indeparta orice dubiu privind autenticitatea flacurilor.) Rip-uirea necesita cateva minute in timp ce a face o poza doar cateva secunde. Daca tot are CD-ul sau LP-ul in mana... care ar fi problema? Daca nu poate dovedi ca rip-urile sunt autentice este evident ca banuelile sunt intemeiate ceea ce ar dovedi ca nu face decat bascalie iluzionand pe multi ca ar descarca flac-uri atentice (care nu-s decat mp3-uri convertite in format flac,) incarcandu-le memoria computerului la misto fara nici un rost sau justificare. Multi si-au incetat postarile si chiar au parasit forumul... si multi o vor face in curand datorita badaraniei sale. Ignorati-l. Este inca posedat de demoni...
Ensemble "Țara Oașului" & Les frčres Pițigoi ▶ Musiques de mariage & de fętes roumaines des pays d'Oaș et des Maramureș (Arion, ARN 64416, 1997)
A01 [11:43] Noce au pays Oaș Souhaits des hommes Danse: Le mât de la fertilité | Wedding in the Oaș region (Nuntă în Oaș și dansul fertilității) A02 [01:34] Musique des Maramureș I A03 [01:32] Doďna A04 [04:47] Danse des Maramureș II A05 [01:26] Musique des régions de Bihor et Oltenia
B06 [01:11] Danse des Maramures III B07 [02:03] Chants Public Domains: Mon ami est parti Chant des moutons | My friend left & Sheep chant (Prietenul meu a plecat & Cântec ciobănesc) B08 [04:08] Danse du pays Oas, avec appels B09 [04:31] Musique des Maramureș IV B10 [03:19] Melodies des Maramureș V B11 [00:51] Musique des régions de Bihor et Oltenia II B12 [03:48] Danse du pays Oaș
Discuri vinil cu muzica populara - Raritati – poza de iosuco, in Muzica populara romaneasca - Romanian folk · 62.6KB
_______________________________________ "bratianu" — Cine (pe acest forum) nu a citit comentariile sale. Se prezinta simplu... "Nu sunt muzicoloc, nici macar DJ, nu ma pricep. Ma trezesc vorbind in papusoi". Si asa nepriceput cum e, "bratianu" ar putea avea cometarii pentru orice postare. In timp ce el asteapta sa i se ofere "albume in original sau chiar... lapte si miere..." recomandarea sa pentru toti ceilalti este... "de a se multumi cu ce au". Pretinde ca flac-urile le poate deosebi de mp3 "dupa ureche" iar mp3-urilor le poate sesiza calitatea tot... dupa ureche. I s-a atras atentia de catre cei mai priceputi, si mai direct de catre ceilalti — a nu mai confunda acest forum cu papusoiu, insa... nu poate pricepe... Se pare ca este posedat de demoni. I s-a recomandat un simplu ritual de exorcizare — care consta in a striga cat poate de tare de 44 de ori in noaptea de revelion "iesi satana din mine si din mouse-ul meu" (in papusoiul din ograda) dupa care sa izbeasca cat poate de tare cu mouse-ul de pamant. Iar daca inca va fi posedat de spiritele rele, sa repete ritualul in cimitir si in noaptea de boboteaza, (turnandu-si o galeata cu apa rece pe cap) si strigiand de 666 de ori cat poate de tare... "Iesi satana din mine si din computerul meu... si nu ma mai inboldi sa tot confund acest forum cu... papusoiu" — dupa care sa izbeasca cat poate de tare computerul sau de pamant de 44 de ori. Fiind pe forum din 2011, a fost nevoie sa vin eu la mijlocul lui 2014, sa creez discografia Zamfir, sa postez cca 250 albume din discografia sa, sa refuz a mai posta jumatate de an datorita mitocaniei sale, sa revin sa repostez... cand asa, instantaneu, si-a amintiit si bratianu ca descarcase si el anterior cca 70 de albume postate de mine pe primele pagini ale discografiei lui Zamfir, pentru a isi "ripui" si el albumele sale... Asta doreste bratianu sa ne faca sa credem... Pana decurand posta linkurile expirate ale unor albume (Un lucru util dealtfel). Intre timp a aflat si el ca mp3-urile pot fi convertite in format flac... si asa i-a venit ideea de a reposta albume convertite in format flac. Sustine ca ar avea cca. 70 de albume pe care intentioneaza sa le rip-uiasca si posteze... Multi mi-au scris ca au serioase indoieli in aceasta privinta si i s-a solicitat a adauga si o poza a CD-ului sau LP-ului pe dispozitivul sau de redare. (Aceasta ar indeparta orice dubiu privind autenticitatea flacurilor.) Rip-uirea necesita cateva minute in timp ce a face o poza doar cateva secunde. Daca tot are CD-ul sau LP-ul in mana... care ar fi problema? Daca nu poate dovedi ca rip-urile sunt autentice este evident ca banuelile sunt intemeiate ceea ce ar dovedi ca nu face decat bascalie iluzionand pe multi ca ar descarca flac-uri atentice (care nu-s decat mp3-uri convertite in format flac,) incarcandu-le memoria computerului la misto fara nici un rost sau justificare. Multi si-au incetat postarile si chiar au parasit forumul... si multi o vor face in curand datorita badaraniei sale. Ignorati-l. Este inca posedat de demoni...
Transylvanian wedding music (Folkways Records, 1983)
Sit in on a Transylvanian wedding in Kalotaszag. You’ll only get a sneak peak, though, since this ceremony and accompanying festivities lasted from 10am on a Sunday to 4 am Monday. Never mind, you’ll still get to sample some music played during the church ceremony, the “gypsy” tune that just about interrupts the end of the church ceremony and draws everyone out into the yard, and all of the mourning songs and lively dances to follow.
01 [2:30] Church Music by Cantor, Wedding Attendants 02 [2:52] The Figurás Dance - The Legényes Dance - The Bachelor's Dance by Ferenc Varga, Samu Boross 03 [4:12] Three Dances: Keserves, Csárdás, Szapora by Bela Cilika, Ferenc Varga, Samu Boross 04 [3:42] Two Dances: Felszeg Csárdás and Szapora by Bela Cilika, Ferenc Varga, Samu Boross 05 [1:06] Groom's Farewell Speech by The "Best Man" 06 [2:52] Singing and Wedding Calls by Wedding Attendants, Musicians 07 [3:26] Bride's Farewell Speech by Bride 08 [2:09] Two Dances: Keserves Song, Szapora by Bela Cilika, Ferenc Varga, Samu Boross 09 [9:49] Two Dances: Csárdás, Szapora by Bela Cilika, Ferenc Varga, Samu Boross 10 [3:02] Legényes Dance Tunes - Bachelor's Dance Tunes by Bela Cilika, Ferenc Varga, Samu Boross 11 [0:53] Perinita - Romanian Dance - Perina by Bela Cilika, Ferenc Varga, Samu Boross 12 [4:35] Szapora Melodies by Bela Cilika, Ferenc Varga, Samu Boross
Discuri vinil cu muzica populara - Raritati – poza de iosuco, in Muzica populara romaneasca - Romanian folk · 32KB
_______________________________________ "bratianu" — Cine (pe acest forum) nu a citit comentariile sale. Se prezinta simplu... "Nu sunt muzicoloc, nici macar DJ, nu ma pricep. Ma trezesc vorbind in papusoi". Si asa nepriceput cum e, "bratianu" ar putea avea cometarii pentru orice postare. In timp ce el asteapta sa i se ofere "albume in original sau chiar... lapte si miere..." recomandarea sa pentru toti ceilalti este... "de a se multumi cu ce au". Pretinde ca flac-urile le poate deosebi de mp3 "dupa ureche" iar mp3-urilor le poate sesiza calitatea tot... dupa ureche. I s-a atras atentia de catre cei mai priceputi, si mai direct de catre ceilalti — a nu mai confunda acest forum cu papusoiu, insa... nu poate pricepe... Se pare ca este posedat de demoni. I s-a recomandat un simplu ritual de exorcizare — care consta in a striga cat poate de tare de 44 de ori in noaptea de revelion "iesi satana din mine si din mouse-ul meu" (in papusoiul din ograda) dupa care sa izbeasca cat poate de tare cu mouse-ul de pamant. Iar daca inca va fi posedat de spiritele rele, sa repete ritualul in cimitir si in noaptea de boboteaza, (turnandu-si o galeata cu apa rece pe cap) si strigiand de 666 de ori cat poate de tare... "Iesi satana din mine si din computerul meu... si nu ma mai inboldi sa tot confund acest forum cu... papusoiu" — dupa care sa izbeasca cat poate de tare computerul sau de pamant de 44 de ori. Fiind pe forum din 2011, a fost nevoie sa vin eu la mijlocul lui 2014, sa creez discografia Zamfir, sa postez cca 250 albume din discografia sa, sa refuz a mai posta jumatate de an datorita mitocaniei sale, sa revin sa repostez... cand asa, instantaneu, si-a amintiit si bratianu ca descarcase si el anterior cca 70 de albume postate de mine pe primele pagini ale discografiei lui Zamfir, pentru a isi "ripui" si el albumele sale... Asta doreste bratianu sa ne faca sa credem... Pana decurand posta linkurile expirate ale unor albume (Un lucru util dealtfel). Intre timp a aflat si el ca mp3-urile pot fi convertite in format flac... si asa i-a venit ideea de a reposta albume convertite in format flac. Sustine ca ar avea cca. 70 de albume pe care intentioneaza sa le rip-uiasca si posteze... Multi mi-au scris ca au serioase indoieli in aceasta privinta si i s-a solicitat a adauga si o poza a CD-ului sau LP-ului pe dispozitivul sau de redare. (Aceasta ar indeparta orice dubiu privind autenticitatea flacurilor.) Rip-uirea necesita cateva minute in timp ce a face o poza doar cateva secunde. Daca tot are CD-ul sau LP-ul in mana... care ar fi problema? Daca nu poate dovedi ca rip-urile sunt autentice este evident ca banuelile sunt intemeiate ceea ce ar dovedi ca nu face decat bascalie iluzionand pe multi ca ar descarca flac-uri atentice (care nu-s decat mp3-uri convertite in format flac,) incarcandu-le memoria computerului la misto fara nici un rost sau justificare. Multi si-au incetat postarile si chiar au parasit forumul... si multi o vor face in curand datorita badaraniei sale. Ignorati-l. Este inca posedat de demoni...
Corul de camera „Madrigal" al Conservatorului de muzică „Ciprian Porumbescu“ (Dirijor Marin Constantin) ▶ Astăzi s-a născut Hristos | Colinde și Cîntări de Crăciun (ST-EXE 03807, 1990)
Corul Național de Cameră Madrigal este unul din cele mai renumite ansambluri corale din România, formație profesionistă a Universității Naționale de Muzică din București. Numele îi provine de la madrigal, o formă de muzică de cameră.
Sub bagheta dirijorului și fondatorului său, maestrul Constantin Marin, a susținut concerte pe multe scene muzicale ale lumii, devenind una din cele mai cunoscute formații corale românești pe plan mondial. Fondat în 1963, Madrigal a cucerit elogiile criticii muzicale înternaționale și a fost distins cu numeroase premii și distincții românești și străine.
Titluri, premii și distincții:
Medalia UNICEF (1968) Premiul Criticii Muzicale Germane - Berlin, Germania (1971) Săgetătorul de Aur – Italia (1976) Una Vita per l’Arte – David Michelangelo d’Oro – Italia (1977) Diploma de Onoare și Premiul „Marele Duce Adolphe” – Luxemburg (1979) Medaille en Vermeil – Luxembourg (1979) Premiul Excepțional al ATM pentru Tratatul „Arta construcției și interpretării corale” al lui Marin Constantin - 1984 Corul Madrigal - Bun al Patrimoniului Universal UNESCO - Paris, 1992 Premiul Magnum al Fundației Mihail Jora (1993) Diploma de Onoare a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, de 2 ori (1985, 1993) Meritul Cultural în grad de Comandor - oferit de Președinția României (2003)
Astăzi s-a născut Hristos | Colinde și Cîntări de Crăciun (ST-EXE 03807, 1990)
A01 [0:53] Astăzi s-a născut Hristos | Timotei Popovici A02 [3:22] Nouă azi ne-a răsărit | D. G. Kiriac A03 [3:18] Moș Crăciun cu plete dalbe & Bună dimineața la Moș Ajun | I. Costescu, I. D. Chirescu A04 [3:02] Trei păstori | Timotei Popovici A05 [2:42] Cetiniță, cetioară | Gh.Cucu A06 [1:45] Legănelul lui Iisus | Valentin Teodorian A07 [4:00] Moș Crăciun | I. Borgovan, O. Goga A08 [1:43] Vine Crăciunu' pe sară | Nicolae Ursu
B09 [2:35] Podobia (Din „Oratoriul Bizantin de Crăciun”) | Paul Constantinescu B10 [1:46] Condacul nașterii (Din „Oratoriul Bizantin de Crăciun”) | Paul Constantinescu B11 [2:13] Praznic luminos | Timotei Popovici B12 [3:55] Colo-n umbra pomilor | I. D. Chirescu B13 [1:35] Închinarea magilor | Vasile I. Popovici B14 [2:59] Se preumblă Maica SfÎntă | Nicolae Ursu B15 [1:18] Domn, domn, să-nălțăm | Gh. Cucu B16 [1:22] Mărire-ntru cele-nalte | Nicolae Lungu
Înregistrări realizate în Sala de marmură a Casei Scînteii, 1980
Discuri vinil cu muzica populara - Raritati – poza de iosuco, in Muzica populara romaneasca - Romanian folk · 67.5KB
_______________________________________ "bratianu" — Cine (pe acest forum) nu a citit comentariile sale. Se prezinta simplu... "Nu sunt muzicoloc, nici macar DJ, nu ma pricep. Ma trezesc vorbind in papusoi". Si asa nepriceput cum e, "bratianu" ar putea avea cometarii pentru orice postare. In timp ce el asteapta sa i se ofere "albume in original sau chiar... lapte si miere..." recomandarea sa pentru toti ceilalti este... "de a se multumi cu ce au". Pretinde ca flac-urile le poate deosebi de mp3 "dupa ureche" iar mp3-urilor le poate sesiza calitatea tot... dupa ureche. I s-a atras atentia de catre cei mai priceputi, si mai direct de catre ceilalti — a nu mai confunda acest forum cu papusoiu, insa... nu poate pricepe... Se pare ca este posedat de demoni. I s-a recomandat un simplu ritual de exorcizare — care consta in a striga cat poate de tare de 44 de ori in noaptea de revelion "iesi satana din mine si din mouse-ul meu" (in papusoiul din ograda) dupa care sa izbeasca cat poate de tare cu mouse-ul de pamant. Iar daca inca va fi posedat de spiritele rele, sa repete ritualul in cimitir si in noaptea de boboteaza, (turnandu-si o galeata cu apa rece pe cap) si strigiand de 666 de ori cat poate de tare... "Iesi satana din mine si din computerul meu... si nu ma mai inboldi sa tot confund acest forum cu... papusoiu" — dupa care sa izbeasca cat poate de tare computerul sau de pamant de 44 de ori. Fiind pe forum din 2011, a fost nevoie sa vin eu la mijlocul lui 2014, sa creez discografia Zamfir, sa postez cca 250 albume din discografia sa, sa refuz a mai posta jumatate de an datorita mitocaniei sale, sa revin sa repostez... cand asa, instantaneu, si-a amintiit si bratianu ca descarcase si el anterior cca 70 de albume postate de mine pe primele pagini ale discografiei lui Zamfir, pentru a isi "ripui" si el albumele sale... Asta doreste bratianu sa ne faca sa credem... Pana decurand posta linkurile expirate ale unor albume (Un lucru util dealtfel). Intre timp a aflat si el ca mp3-urile pot fi convertite in format flac... si asa i-a venit ideea de a reposta albume convertite in format flac. Sustine ca ar avea cca. 70 de albume pe care intentioneaza sa le rip-uiasca si posteze... Multi mi-au scris ca au serioase indoieli in aceasta privinta si i s-a solicitat a adauga si o poza a CD-ului sau LP-ului pe dispozitivul sau de redare. (Aceasta ar indeparta orice dubiu privind autenticitatea flacurilor.) Rip-uirea necesita cateva minute in timp ce a face o poza doar cateva secunde. Daca tot are CD-ul sau LP-ul in mana... care ar fi problema? Daca nu poate dovedi ca rip-urile sunt autentice este evident ca banuelile sunt intemeiate ceea ce ar dovedi ca nu face decat bascalie iluzionand pe multi ca ar descarca flac-uri atentice (care nu-s decat mp3-uri convertite in format flac,) incarcandu-le memoria computerului la misto fara nici un rost sau justificare. Multi si-au incetat postarile si chiar au parasit forumul... si multi o vor face in curand datorita badaraniei sale. Ignorati-l. Este inca posedat de demoni...
Corul de camera „Madrigal" al Conservatorului de muzică „Ciprian Porumbescu“ (Dirijor Marin Constantin) ▶ Romanian Carols (Colinde) | ST-EXE 0308, 1990
Niciodată nu am auzit ceva asemănător cu corul dumneavostră Madrigal! | Elisabeth Schwartzkopf
Corala Madrigal m-a încântat în sensul propriu al cuvântului, adică interpretările sale m-au transportat în altă parte, în împărăția ideală a frumuseții și fericirii. Mulțumesc! | Andre Jolivet
Perfecțiunea! Când am ascultat Madrigalul cântând, am avut cea mai sigură senzație de perfecțiune! | Leopold Stokowsky
Dragi colegi și prieteni ai Societății Corale Madrigal. Prin intermediul maestrului vostru, Marin Constantin, vă transmit admirația mea profundă pentru marea performanță interpretativă. | Lord Yehudi Menuhin
Fermecat și entuziasmat de minunatele voastre execuții, vă mulțumesc din adâncul inimiii pentru emoțiile pe care le-ați trezit în mine cu arta voastră. | Carlo Zecchi
Romanian Carols (Colinde) | ST-EXE 0308, 1990
A01 [0:45] Good Morning, Christmas Eve (Bună Dimineața la Moș Ajun) A02 [0:53] Here came the carol singers (Iată vin colindatorii) A03 [3:46] Oh, what wonderful tidings and the departure of the magi (O ce veste minunată și plecarea Magilor) A04 [3:04] The three magi (Trei Crai de la răsărit) A05 [1:16] High above (Colo-n sus) A06 [3:39] Jesus and the Lord on high (Domnuleț și domn din cer) A07 [2:26] Up at the Gates Of Paradise and Colindița (Sus la porta raiului și Colindița)
B08 [1:56] The star appearing on high (Steaua sus răsare) B09 [2:37] Down in Bethlehem (La vitleem colo-n jos) B10 [1:57] At the wedding of the Canaanite (La nunta din Cana Galileei) B11 [1:05] The shepherd's carol (Colinda de păcurar) B12 [2:26] Little star (Steluța) B13 [1:11] Velerim and Veler King (Velerim și Veler Doamne) B14 [2:42] Carol for Palm Sunday (Colinda de Florii) B15 [1:04] We just walk and sing carols (Noi umblăm și colindăm)
Discuri vinil cu muzica populara - Raritati – poza de iosuco, in Muzica populara romaneasca - Romanian folk · 54.3KB
_______________________________________ "bratianu" — Cine (pe acest forum) nu a citit comentariile sale. Se prezinta simplu... "Nu sunt muzicoloc, nici macar DJ, nu ma pricep. Ma trezesc vorbind in papusoi". Si asa nepriceput cum e, "bratianu" ar putea avea cometarii pentru orice postare. In timp ce el asteapta sa i se ofere "albume in original sau chiar... lapte si miere..." recomandarea sa pentru toti ceilalti este... "de a se multumi cu ce au". Pretinde ca flac-urile le poate deosebi de mp3 "dupa ureche" iar mp3-urilor le poate sesiza calitatea tot... dupa ureche. I s-a atras atentia de catre cei mai priceputi, si mai direct de catre ceilalti — a nu mai confunda acest forum cu papusoiu, insa... nu poate pricepe... Se pare ca este posedat de demoni. I s-a recomandat un simplu ritual de exorcizare — care consta in a striga cat poate de tare de 44 de ori in noaptea de revelion "iesi satana din mine si din mouse-ul meu" (in papusoiul din ograda) dupa care sa izbeasca cat poate de tare cu mouse-ul de pamant. Iar daca inca va fi posedat de spiritele rele, sa repete ritualul in cimitir si in noaptea de boboteaza, (turnandu-si o galeata cu apa rece pe cap) si strigiand de 666 de ori cat poate de tare... "Iesi satana din mine si din computerul meu... si nu ma mai inboldi sa tot confund acest forum cu... papusoiu" — dupa care sa izbeasca cat poate de tare computerul sau de pamant de 44 de ori. Fiind pe forum din 2011, a fost nevoie sa vin eu la mijlocul lui 2014, sa creez discografia Zamfir, sa postez cca 250 albume din discografia sa, sa refuz a mai posta jumatate de an datorita mitocaniei sale, sa revin sa repostez... cand asa, instantaneu, si-a amintiit si bratianu ca descarcase si el anterior cca 70 de albume postate de mine pe primele pagini ale discografiei lui Zamfir, pentru a isi "ripui" si el albumele sale... Asta doreste bratianu sa ne faca sa credem... Pana decurand posta linkurile expirate ale unor albume (Un lucru util dealtfel). Intre timp a aflat si el ca mp3-urile pot fi convertite in format flac... si asa i-a venit ideea de a reposta albume convertite in format flac. Sustine ca ar avea cca. 70 de albume pe care intentioneaza sa le rip-uiasca si posteze... Multi mi-au scris ca au serioase indoieli in aceasta privinta si i s-a solicitat a adauga si o poza a CD-ului sau LP-ului pe dispozitivul sau de redare. (Aceasta ar indeparta orice dubiu privind autenticitatea flacurilor.) Rip-uirea necesita cateva minute in timp ce a face o poza doar cateva secunde. Daca tot are CD-ul sau LP-ul in mana... care ar fi problema? Daca nu poate dovedi ca rip-urile sunt autentice este evident ca banuelile sunt intemeiate ceea ce ar dovedi ca nu face decat bascalie iluzionand pe multi ca ar descarca flac-uri atentice (care nu-s decat mp3-uri convertite in format flac,) incarcandu-le memoria computerului la misto fara nici un rost sau justificare. Multi si-au incetat postarile si chiar au parasit forumul... si multi o vor face in curand datorita badaraniei sale. Ignorati-l. Este inca posedat de demoni...
Benone Sinulescu ▶ Domnul nostru-i Dumnezeu — Cîntari creștine și Colinde de Crăciun (EuroStar CDS 032, 1991)
Sărbători de iarnă în satul românesc - tradiţii, obiceiuri, ritualuri
Postul Crăciunului – perioadă de rugăciune, meditaţie creştină, perioadă în care aproape că nu este zi fără vreun obicei rămas din vremuri străvechi – începe la jumătatea lunii noiembrie. Odată cu începerea Postului Crăciunului, în satul traditional se instalează o stare de agitaţie. Lucrul la câmp s-a încheiat demult, grânele s-au pus bine la păstrare în fiecare gospodărie, iar acum toată atenţia comunităţii se îndreaptă înspre activităţi de pregătire a sărbătorilor de iarnă. Tot acum, încep şezătorile.
Lumea satului participa la şezătoare cu un sentiment ritualic, supunându-se rânduielii obştei tradiţionale. Obiceiul se raporta la destinul uman individual sau colectiv şi era, totodată, un obicei de iniţiere a tinerilor în muncă, joc şi viaţă, un loc de întâlnire a fetelor cu feciorii, un prilej de etalare a hărniciei şi inteligenţei. Spre deosebire de clacă, în şezătoare fiecare participantă lucra pentru ea, dar erau situatii cand lucrau si pentru gazda sezatorii. Şezătorile se organizau în special pentru torsul lânii sau al cânepii. Aici, femeile şi fetele prezente, cântau cântece satirice, spuneau snoave, poveşti, ghicitori, jucau tot felul de jocuri distractive, dar nu uitau nici să povestească tot ce se vorbea prin sat despre „unii şi alţii”. Se mâncau boabe de cucuruz fiert, fructe uscate, nuci, alune şi alte bunătăţi pregătite de gazdă, sau aduse de celelalte femei. Pentru ca la şezătoare să participe şi feciorii, se executau o serie de practici prin care aceştia erau aduşi la casa unde avea loc întâlnirea: ieşeau toate fetele afară, iar una dintre ele scutura gardul zicând: „io nu scutur gardu’, io-l scutur pă dracu’, dracu’ scutură ficiorii, să n-aibă stare şi-alinare, până la noi în şezătoare!” sau, doua femei se aşează spate în spate şi încearcă să dea cu ciurul, una printre picioarele celeilalte, spunând: „dă, să vie, - na, să vie, tăt un Petre şi-un Gheorghie!” (Ciucea, jud. Cluj). Dacă ciurul trecea printre picioarele celor două, fără a lua altă direcţie, era semn că feciorii sunt pe drum spre şezătoarea lor.
După venirea feciorilor, sporul lucrului scădea considerabil, aceştia luându-le fusul pentru a obţine drept plată „câte-o gura”, sau încurcându-le în alte moduri, scopul însă, fiind acelaşi: sărutarea drept răsplată. Aveau şi feciorii cântecele şi jocurile lor, care însă, nu le excludeau pe femei şi fete. În repertoriul obiceiului găsim cântece de cătănie, de înstrăinare, satirice, dar şi jocuri precum „gâsca”, „puricele”, care stârneau hazul celor prezenţi. Pentru tinerii satelor, şezătoarea reprezintă o experienţă existenţialistă fundamentală, cu caracter social accentuat, având ca finalitate căsătoria. Aici fetele şi feciorii se cunosc, leagă prietenii şi de cele mai multe ori, acestea duc la căsătorie. Începutul iernii - Ne aflăm la sfârşitul anului, perioadă în care şi timpul pare c-a obosit şi e…bătrân. Acum e vremea „Moşilor„: Moş Andrei - 30 noiembrie, Moş Nicolae - 6 decembrie, Moş Ajun - 24 decembrie si Moş Crăciun - 25 decembrie. În decembrie (undrea) timpul mai are puţin de trăit. Anul Vechi pleacă, Noul An se pregăteşte să-i ia locul, iar oamenii sunt şi ei grăbiţi să scape de „Moşul” care nu le mai poate aduce multe. Cu toţii îl aşteptăm pe Noul An, plin de promisiuni şi speranţe. Anul care se pregăteşte să plece este alungat mai devreme, prin obiceiuri care se transformă în cerinţe pentru Noul An. Acum, tinerii se aleg în cete care urmează să anunţe dispariţia unui timp şi naşterea altuia, plin de speranţă.
Între 3 şi 5 decembrie sunt Zilele Bubatului. În această perioadă se spune că nu e bine să mănânci seminţe ca să nu faci vărsat (copiii).
În 4 decembrie este sărbătorită patroana spirituală a minerilor: Sfânta Varvara. În această zi, minerii nu lucrează, ci doar petrec.
În Transilvania, zilei de 6 decembrie i se spune Sânnicoară, iar în Muntenia, Moş Nicolae. Sărbătoarea reprezintă victoria binelui asupra răului și a luminii asupra întunericului. Personificare a timpului îmbătrânit, Mos Nicolae a preluat din Calendarul creștin numele și data de celebrare ale Sf. Nicolae (6 decembrie). Episcop din Mira, Sfântul Ierarh Nicolae a trăit pe vremea împăraților păgâni Dioclețian și Maximilian (284-305). Pentru că a fost apărător al dreptei credințe în Iisus și pentru binecunoscuta sa bunătate, a fost făcut arhiereu. Copiii îl așteaptă cu multă nerăbdare pentru că, asemenea lui Moș Crăciun și Moș Nicolae aduce și împarte daruri. Tradiția pedepsirii copiilor neascultători cu nuielușa (lăsată în încălțări în noaptea de 5/6 decembrie), conform tradiției creștine, este din vremea în care Sfântul Nicolae îi pedepsea pe cei care nu respectau dreapta credință, lovindu-i cu nuiaua peste mâini. Se spune că în nopțile marilor praznice, oamenii pot să-l vadă pe Sfântul Nicolae stând la Masa Împărătească în dreapta lui Dumnezeu „în lumină mare, atunci când cerurile se deschid de trei ori” (Tudor Pamfile). Conform credințelor românești, Moș Nicolae vine pe un cal alb, lucru care simbolizează venirea primei zăpezi, ajută fetele sărace la măritat, văduvele și orfanii, salvează corăbierii de la înec și apără soldații pe timp de război. „Dacă la informațiile etnografice și folclorice de mai sus adăugăm contextul favorabil în care este prezentat Sânnicoară în colinde, ca și poziția sa privilegiată în Panteonul românesc, putem afirma că acesta a fost un personaj mitologic al cărui cult se asemăna cu cel al Sântoaderului, Sângiorzului, Sântiliei și Sâmedrului. Sunt indicii că unele atribuții ale lui Sânnicoară au fost preluate, treptat, de sărbătorile vecine: Sântandrei și de sărbătorile de iarnă” (Ion Ghinoiu).
În această zi se stabilesc pronosticur meteorologice, se pun crenguţe de măr, păr sau cireş în apă, pentru a fi înflorite de Anul Nou. În acest fel se află cum va fi rodul livezilor, iar crenguţa înflorită se folosește ca sorcovă. În satul tradițional transilvan, cetele de feciori colindători se formau de Sânnicoară. De-acum până la Crăciun aceștia se întâlneau în fiecare seară pentru stabilirea repertoriului de colinde și repetarea acestora.
Una dintre cele mai cunoscute minuni făcute de Sfântul Nicolae:Un tată sărman avea trei fete. Fetele creșteau și odată cu ele și grija pentru fiecare zi. Pentru că venea vremea când trebuia să le căsătorească iar starea lor materială era precară, tatăl s-a hotărât să le vândă. Când fetei celei mari i-a venit sorocul, episcopul Nicolae, aflând despre intenția tatălui, a venit noaptea și a lăsat un săculeț cu aur la ușa casei. Același lucru l-a făcut și în cazul celei de-a doua fete. Când a venit vremea să se mărite și cea de-a treia fată, tatăl, curios să afle cine îi lăsa săculeții cu aur, a stat la pândă și l-a văzut pe Nicolae. Acesta, dându-și seama că a fost descoperit, a luat săculețul, s-a urcat pe casă și i-a dat drumul prin horn. Săculețul a căzut într-o șosetă care era pusă la uscat (de-aici a apărut tradiția de a pune șosetuțele si ghetele la șemineu). Sf. Nicolae l-a rugat pe tatăl celor trei fete să nu spună nimănui despre fapta sa, însă acesta nu a respectat rugămintea episcopului și a povestit tuturor. De-atunci, se spune că orice sărman primea un dar neașteptat îi mulțumea lui Moș Nicolae.
Ignatul porcilor – 20 decembrie - Sacrificarea porcului (care se va transforma în bunătăţi pentru masa de Crăciun) nu este un sacrificiu oarecare, pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi: cârnaţii, chişca, toba, răciturile, sarmalele, caltaboşul, fiind la loc de cinste alături de vinul roşu preţuit de toată lumea.
"Divinitatea Calendarului popular, legată de cultul focului şi soarelui, care a preluat numele şi data de celebrare ale Sfântului Ignaţie Teoforul (20 decembrie) din calendarul ortodox, este numită Ignat sau Ignatul Porcilor. Sacrificiul sângeros al porcului, substitut preistoric al spiritului grâului, şi ritul funerar de incinerare (pârlitul) acestuia în ziua de Ignat (Ignis-foc) sunt practici preistorice care supravieţuiesc în majoritatea zonelor etnografice româneşti (...). Credinţele, obiceiurile şi practicile magice referitoare la prevestirea morţii violente, prinderea şi înjunghierea victimei, semnele făcute pe corp (pe frunte, pe ceafă, pe spate), jumulirea părului pentru bidinele şi jupuirea pieii pentru opinci, pârlirea (incinerarea simbolică a cadavrului), ciopârţirea corpului, grăsimea folosită la farmece, descântece şi prepararea leacurilor (Unsoarea Oilor), alimente rituale preparate din diferite organe vitale ale animalului, formule magice etc. Toate acestea sunt relicve ale sacrificiului, prin substituţie, ale zeului care moare şi renaşte, împreună cu timpul, la Anul Nou». – prof. Ion Ghinoiu Credintele strabune ne spun despre grăsimea porcului ca mai este folosită si la farmece, descântece şi prepararea leacurilor.
Colindatul - Ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de Anul Nou este deschis de obiceiul colindatului. „Fapt cunoscut astăzi şi atestat încă din secolul trecut, colindatul este legat, la români, de sărbătorile Crăciunului şi Anului Nou, sărbători care, de cel puţin un mileniu şi jumătate, sunt exclusiv creştine, indiferent dacă data aniversării a fost schimbată, în timp, din necesităţi de calendar sau din raţiuni teologice. Este evident că până în prezent studiile nu au urmărit descifrarea acestor legături şi semnificaţii creştine, mai ales la nivelul textului literar, cel mai accesibil şi, totodată, cel mai încărcat de asemenea specificitate. Considerăm că textele de colind, departe de a alcătui un fel de „bloc unitar”, pe ansamblul repertoriului, aparţin mai multor straturi succesive, a căror ordine de apariţie, în timp, ar putea fi stabilită cu un oarecare grad de aproximaţie. Primul strat, cel mai vechi, dezvoltă o simbolică creştină legată de credinţa din începuturi, din perioada imediat următoare apostolatului mergând până prin secolul al IX-lea. O a doua perioadă acoperă întregul ev mediu şi perioada de medievalitate târzie, de la noi, perioadă care deţine o doctrină teologică închegată, unitară, în care se puteau încadra toate conceptele fundamentale ale existenţei. În sfârşit, cea de a treia perioadă este cea a ultimilor 200 de ani, care a produs texte uşor de identificat şi analizat. Pentru descifrarea şi înţelegerea textelor din prima perioadă sunt necesare subtile şi profunde cunoştinţe teologice, unele din domenii foarte specializate ale teologiei”. Sabina Ispas în „O taina încifrată într-un text de colind”.
La colindat participă tot satul tradiţional, chiar dacă în anumite zone, mai ales în Transilvania, colindă doar copiii şi feciorii constituiţi în cete. Ceata de colindători este structura care stăpâneşte viaţa satului în timpul sărbătorilor. Amploarea colindatului este determinată de "Festum incipium" al Anului Nou, caracter care a imprimat obiceiurilor legate de noul an, nuanţe de ceremonial. "Sărbătorile Crăciunului sunt aşteptate cu multă bucurie de toată lumea. În Postul Crăciunului hori şi nunţi nu se fac prin sate, pe nicăieri şi singurele prilejuri de adunări şi petreceri pe aceste vremuri nu sunt decât şezătorile, furcăriile sau clăcile de noapte, unde se lucrează de obicei puţin şi se petrece îndestul, vorbindu-se mai ales, cântându-se şi câteodată jucându-se. Prin urmare, tineretul are binecuvântatele pricini să aştepte deschiderea sau dezlegarea horilor, cari vor atrage dupa dânsele, după Bobotează, şi nunţile (...)”. - Tudor Pamfile - "Sărbătorile la români”, Editura Saeculum I.O., 1997. Colindele se caracterizează şi prin puterea de a crea o atmosferă optimistă, în care se formulează dorinţe şi speranţe, unele chiar fabuloase. Un exemplu îl poate constitui şi următoarea urare a piţărăilor (colindători copii) din Hunedoara: ”Câţi cărbuni în vatră, Atâţia peţitori la fată, Câte pietre pe râu, Atâtea stoguri de grâu; Câte aşchii la tăietor, Atâţia copii după cuptor." Colindatul este un ceremonial complex care, prin texte cântate sau strigate, iar uneori prin măşti, dansuri, acte şi gesturi rituale, formule magice, transmite vestea morţii şi renaşterii divinităţii, urări de sănătate, rod bogat, împlinirea dorinţelor în Noul An, în special căsătoria fetelor. Cetele de colindători pot fi formate numai din feciori sau mixte, de la câteva persoane până la câteva zeci de colindători. «Cel mai viu şi mai bogat în repertoriu, apoi mai interesant ca obicei este în zonă Colindatul. Constituirea cetei de colindători, numiţi ”Juni” la Măguri, se face în şezătoare (habă,) sau la casa unui fecior, cu două săptămâni înainte de Crăciun. Conducătorul – taroste, birău, grăitor,– ales după un anumit cod, este investit cu mari responsabilităţi: să vegheze la buna comportare a tineretului pe toată perioada sărbătorilor, să organizeze repetiţiile, să angajeze şi să asigure masa la diferite case şi să plătească muzicanţii, să organizeze jocul, să adune banii de la tineret, să ”grăiască” colacul etc. Numărul tinerilor care alcătuiesc ceata este diferit de la sat la sat, aşa după cum şi numărul cetelor diferă după mărimea satelor. În Morlaca sunt împărţiţi de exemplu în josani, susani şi văleni” – Dr. Zamfir Dejeu în „Subzonarea etno-folclorică a judeţului Cluj”. „Moş Ajun şi Moş Crăciun sunt reprezentările mitice româneşti care au ajuns, după 365 de zile, la vârsta senectuţii şi a morţii. În această zi, mai ales copiii, colindă cu "Moş Ajunul” sau cu "Buna dimineaţa!” – "Bună dimineaţa la Moş Ajun/ Ne daţi, sau nu ne daţi? Ne daţi, sau nu ne daţi?” – şi primesc în schimb mere, nuci, covrigi” - Ion Ghinoiu - „Sărbători şi obiceiuri româneşti”.
Pluguşorul şi Plugul mare - Plugul Flăcăilor - 31 decembrie - În satele româneşti, pe lângă bucuria şi fastul ce însoţesc trecerea dintre ani, ajunul Anului Nou continuă să fie marcat de o datină străveche al cărei nume şi ceremonial de manifestare diferă de la o zonă etnografică la alta: "Pluguşorul", "Uratul", "Urătura de Sfântul Vasile", "Buhaiul", "Plugul Mare", "Plugul flăcăilor".
Pluguşorul este un străvechi obicei agrar, simbolizând principala ocupaţie a ţăranilor români şi care are ca mesaj munca pământului (aratul, semănatul, seceratul, treieratul, rodnicia câmpului, belşugul semănăturilor, măcinatul grâului, cernutul făinii, facerea pâinii şi colăceilor, precum şi hărnicia şi sănătatea gazdelor). Primii porniţi cu Pluguşorul sunt copiii (doar băieţi), apărând apoi şi flăcăii care însoţesc "Plugul" tras de boi sau cai, astfel completând imaginea de poveste a sărbătorii. În ajunul sau chiar în ziua Anului Nou, ceata de flăcăi, cu bice, clopote şi plug sau buhai, pleacă prin sat, pentru a ura. Bicele şi harapnicele se fac din fuior de cânepă şi sunt groase, pentru ca, atunci când pocnesc, să răsune cat mai tare şi mai departe. Buhaiul este un vas de lemn, o cofă sau o putină, legat la gură cu piele de capră sau oaie, bine întinsă. Prin mijlocul acesteia trece o şuviţă din păr de cal, udată cu apă, care se trage cu mâna şi produce un zgomot asemănător cu mugetul unui bou (buhai). Foarte rar plugul şi buhaiul se folosesc împreună. Atunci când se foloseşte un plug adevărat, se trage o brazda în curtea gospodarului, se recită urarea aratului în acompaniamentul bicelor, a zgomotelor de buhai şi a strigăturii: "Mânaţi măăăi, hăi, hăăăăi!" Brazdă neagră revărsarăm - (după Constantin Brăiloiu şi Emilia Comişel) Hăi! Hăi! Ne scularăm Într-o sfântă joi, Cu plugul Cu doisprezece boi, S-arăm, arăm, Brazdă neagră revărsarăm. Se duse stăpânul nostru La luna La săptămâna, Să vază grâul de-i copt. Când el sosi, Îmi găsi Spicul cât trestia, Bobul cât mazărea. Atuncea stăpânul nostru Se duse la Obor: Lua nouă oca de fer Şi nouă de oţel, Făcu nouă secerele Şi nouă toporele, Dădu pe la nepoţi şi nepoţele Săcere grâul cu ele, Să secere din snop În snop, Să-l duă la arie. Se mai duse stăpânul nostru La Obor Şi cumpără doi boi Negri ca corbul Şi iuţi ca focul: Cu picioarele Treierau, Cu nările Vânturau, Cu coarnele În car puneau. Pe drum la moară pleca, Pe meşterul morar îl găsea Şi după ce măcina, Grâu acasă c-aducea. Dalba-i soţioară, de-l vedea, Mânicele-şi răsfrângea: Punea sita şi cernea, În copaie frământa, Frumos colac că făcea, La colindători că-l da. La anul şi la mulţi ani! În ţinutul Neamţului, în seara de Anul Nou, după lăsarea întunericului, pornesc să colinde adulţii, formând cetele Plugului mare. Această tradiţie se bucură de un prestigiu aparte, la această sărbătoare participând nu numai tinerii, ci şi vârstnicii. Ceata Plugului mare este însoţită de muzicanţi care merg pe lângă Plugul tras de boi sau cai. Participanţii sunt îmbrăcaţi cu toţii în straie de sărbătoare: cămăşi brodate, iţari albi, brâie roşii şi chimire, cizme, pieptare, sumane sau cojoace. Căciulile negre sau brumării de astrahan au „zgărduţe de mărgele şi salbe de iederă cu busuioc“, însemne ale rangului deţinut pe durata ceremonialului. Bătrânii povestesc despre fetele care fură aceste fire de busuioc, ca vor avea noroc tot anul. Elementul care separă Pluguşorul de Plugul Flăcăilor este însuşi plugul. Pus pe roţi şi împodobit cu brazi decoraţi cu panglici colorate, ciucuri, covrigi şi mere roşii, având în vârf un ştergar brodat, acesta conferă ritualului un statut special. Plugul este tras de două până la patru perechi de boi sau de cai. Odată intraţi în curţile gospodarilor, vătaful, adică şeful cetei, începe să recite Pluguşorul, acompaniat de sunetele buhaiului şi ale fluierului. La final, flăcăii trag brazda cu plugul în mijlocul curţii, în semn de belşug. Acest obicei îşi are rădăcinile în străvechea credinţă dacică a perpetuării vieţii, a unui nou început. Vechi izvoare atestă celebrarea Anului Nou toamna, apoi primăvara, crezându-se că, la echinocţii, forţele naturii pot influenţa viaţa. Considerând că anul este personificarea Soarelui, că se numeşte An Vechi înainte de miezul nopţii, apoi An Nou după ce renaşte, romanii au mutat sărbătoarea la 1 ianuarie, celebrând-o cu bucurie, masă bogată şi casă luminată. Obiectele simbolistice sunt mai încărcate, precum şi textul, deşi mesajul rămâne acelaşi ca în Pluguşorul copiilor.
Simbolul obiceiului purtat de copii este Sorcova, odinioară realizată din ramuri de măr, prun, cireş, sau trandafir, puse la înmugurit de Sf. Andrei şi împodobite cu beteală roşie. Copiii intră în casele oamenilor, îi lovesc uşor cu Sorcova, spunându-le:
Sorcova, vesela, Sa trăiţi, Să-mbătrâniţi, Ca un măr, Ca un păr, Ca un fir de trandafir. Tare ca piatra, Iute ca săgeata, Tare ca fieru', Iute ca oţelu', La anu' şi la mulţi ani! Când copiii şi-au terminat de rostit urările, Semănătorii, (cei care poartă în trăistuţe boabe de grâu, porumb, fasole) încep să arunce prin casă seminţe, cu credinţa că acestea vor determina belşugul recoltelor viitoare. Semănatul Semăn grâu, semăn secară, Până seară să răsară; Până mâine să se coacă Pâine multă să se facă! Sănătate şi la mulţi ani! Anul Nou cu sănătate, Voie bună în bucate! Ploi la timp, Noroc la plug! S-aveţi parte de belşug, Să trăiţi, să-ntineriţi Întru mulţi ani fericiţi!
Vergelul "Vergelul este un ritual la care participă mai ales tinerii necăsătoriţi, dar şi părinţii acestora, în ajunul noului an. Cei care fac "Vergelul" doresc să afle ce le rezervă noul an, mai ales dacă şi cu cine se vor căsători. Personajul cel mai de seamă aici este "Vergelatorul" sau „Goaga”, care urmează să "proroceasca viitorul". Ca elemente de recuzită sunt folosite, în primul rând, vergelele, nişte beţe anume confecţionate sau improvizate de la războiul de ţesut, o covată folosită la frământatul pâinii, două farfurii sau două cofe, cu sau fără apă, şi o faţă de masă sau un „lipideu”. Feciorii şi fetele, care participă la vergel, aduc cu sine câte un inel. Feciorii tocmesc muzicanţii şi aduc băutura, iar fetele mâncarea pentru petrecere. „În prezenţa birăilor de vergel tinerii introduceau inelele în câte-o cofă, separat fetele, separat feciorii. Sub privirile tuturor, goaga (acoperită cu un cearceaf ca să nu se vadă cum ”tomneşte” el inelele) amesteca inelele cu ajutorul vergelelor. Acum se cânta Hora vergelului: Scoate goagă, scoate Inel de-arginţăl În dejet mititel, Mire frumuşel. După aceste versuri ale cântecului, goaga scotea cu vergelele, din cele două cofe, câte două inele, urmând ca posesorii lor să formeze pereche. Cântecul se repeta până când erau scoase toate inelele, iar unul dintre birăi stropea prin surprindere pe tinerii participanţi. În continuare, cei sortiţi să fie pereche îşi petreceau împreună pe durata ce urma ca un preludiu nunţii lor deja proiectate” Dr. Zamfir Dejeu - „Subzonarea etno-folclorică a judeţului Cluj”.
Calendarul de ceapă - Cum se apropie miezul nopţii către noul an, ţăranii (mai ales cei din Apuseni) obişnuiesc să prevadă cum va fi vremea în anul care vine. Se folosesc de foile unei cepe mari, pe care le desprind şi le aşează în ordine, numindu-le după lunile anului. În fiecare dintre ele pun puţină sare. A doua zi, de Sfântul Vasile, se va vedea cât lichid a lăsat sarea topită în fiecare foaie. În acest fel se va şti cum va fi vremea în fiecare dintre lunile anului care vine.
Pusul cănilor - este un obicei care se mai practică în această perioadă pentru pretendenţii la căsătorie. Femeile vârstnice aşează cărbuni, bani, un pieptene, o floare etc. sub o cană de pământ. Când tânărul sau tânăra nimerea sub cana ridicată cărbune, ursitul/a era brunet/ă, dacă nimerea o floare, viitoarea pereche era frumoasă ca o floare, dacă erau bani, era bogat/ă etc. Ridicatul la grindă - în ziua de Sf. Vasile, în Oltenia, moaşa merge la casa micului prunc ducand un colac şi un ban de argint, daruri pentru copil şi părinţi. Pune colacul pe capul copilului, apoi îl ridică la grindă, urându-i să crească mare, să fie sănătos şi cuminte. Apoi moaşa este aşezată la masă şi ospătată cu toată cinstea.
Vasilca - obicei agrar care reprezintă jertfa grâului în ipostaza zoomorfă a Porcului. Este structurat după modelul colindelor cetelor de feciori şi se practică în ajunul sau în noaptea Anului Nou. Ţiganii obişnuiau să numească „Vasilca" urşii domesticiţi pe care îi jucau prin sate în ajunul sau dimineaţa Anului Nou. În vechime, când ţiganii erau încă sclavi, cereau de la domni capul porcului tăiat de Crăciun. Acesta era împodobit, iar în ajun, sau chiar de Anul Nou, era purtat pe la casele oamenilor, care îi răsplăteau cu bani sau produse alimentare. În perioada Anului Nou, se practică şi jocurile cu măşti, datini cu valoare documentara şi expresivitate artistică deosebite. Acestea constituie întruchiparea fantastică a unor zeităţi arhaice ale vegetaţiei: "Capra", "Brezaia", "Cerbul" "Turca" "Ursul", "Căiuţii", Frumoşii" etc., simboluri ale fertilităţii şi fecundităţii, care, după aprecierea specialiştilor, leagă spiritualitatea românească de antichitatea greacă şi de civilizaţiile orientale.
În alte părţi, în noaptea de Anul Nou, flăcăii şi fetele merg la pomii din livadă cu busuioc şi fir roşu, cu ochii închişi, şi leagă firul de un pom. Dimineaţa merg să vadă pomul. După cum e pomul aşa va fi şi ursita. De e pomul mare şi fără noduri, e motiv de bucurie. După o altă tradiţie, ei aleargă prin curţile vecinilor aruncând cu seminţe de mei şi cânepă în geam. Cei din casă răspund „ca mine, ca mine”. Dacă cel care a răspuns e bătrân înseamnă că şi ursitul e la fel şi tinerii se întristează. Viitorul nu poate fi numai descifrat, dar şi influenţat. Aceasta este şi rolul colindelor şi urărilor care se fac în această perioadă.
Ajunul Bobotezei - 5 ianuarie În ajunul Bobotezei se ţine post. În această zi se mănâncă grâu fiert cu miere şi nucă, plăcinte cu varză sau ceapă, borş etc. Pentru a fi sănătoşi şi feriţi de necazuri, unii oameni ţin post negru. De asemenea, fetele fecioare speră să se mărite în acest an. În această zi se fac observaţii meteorologice, se ghiceşte viitorul şi se fac farmece şi descântece pentru dragoste. Astăzi, preotul se duce din casă în casă cu „Iordanul”, sfinţind casele şi pe locuitorii acestora. Se spune că din cauza gerului, în această noapte ouăle de corb se crapă şi ies puii, încercând să zboare. Tot în această noapte se deschid cerurile (ca la Ovidenie sau în noaptea dintre ani), iar celui care vede acest lucru, Dumnezeu îi îndeplineşte dorinţele.
Boboteaza (Iordanul, Botezul Domnului) - 6 ianuarie În Moldova şi Transilvania se practică Chiraleisa, obicei de purificare a spaţiului şi de invocare a rodului bogat şi are loc la Bobotează. Este organizat de copii după modelul colindelor. În ajunul sau în ziua de 6 ianuarie, grupuri de băieţi intră în curţile oamenilor şi înconjoară casele, grajdurile, holdele, sunând din clopoţei, tălăngi, fiare vechi, rostind în cor versurile : “Chiraleisa, spic de grâu, Până-n brâu, Roade bune, Mană-n grâne!” În Bucovina, în dimineaţa acestei zile, oamenii aprind focuri, joacă în jurul lor şi apoi sar peste ele, acest obicei numindu-se ardeasca. „La Apă-botează, mai toţi românii aprind paie şi frunze şi fac pară mare şi după ce se miceşte para sar peste ea” - Simion Florea Marian Cuvântul Chiraleisa are la origine o formulă liturgică grecească şi în limba română înseamnă “Doamne miluieşte!”. În această zi, preoţii sfinţesc apele. Lângă apă se face Agheasma mare, din care oamenii iau şi îşi stropesc casele şi vitele, păstrând restul în sticle, pentru leac. Se spune că cine se aruncă în apă în această zi, va fi ferit de toate bolile şi că atunci când preotul aruncă crucea în apă, dracii ies şi fug pe câmp, însă ei nu sunt văzuţi, îi pot vedea doar lupii. Spun bătrânii noştri că dacă în ziua de Bobotează vremea e frumoasă, anul va fi bogat în pâine şi peşte. În sudul ţării se practică Botezul şi Încurarea cailor (alergarea cailor pe câmp), ritual care are drept scop purificarea văzduhului (prin zgomote) de duhurile rele. Într-un colind de fecior, calul ameninţat că va fi vândut, răspunde:
„-Stăpâne, stăpâne, De vândut me-i vinde Da-ţi mai adu aminte An la Bobotează Pe gheţă răşneaţă, Caii potcoviţi Şi încă hrăniţi. Dar eu nici potcovit Şi nici hrănit Şi eu m-am silit Pe toţi i-am întrecut Pe cinste ţi-am făcut Ţie de voinic Mie de cal bun”. Toate aceste obiceiuri legate de Bobotează au o dublă semnificaţie: de alungare a spiritelor rele care bântuie libere de la Crăciun, dar şi de atragere a belşugului. „La Bobotează, când moaie preotul crucea în apă, toţi dracii ies din apă şi rătăcesc pe câmp până trece sfinţirea apelor. Şi nimeni nu-i vede afară de lupi care se iau după dânşii şi unde-i ajung, acolo se iau după dânşii” - Simion Florea Marian. Sf. Ioan Botezătorul – Sântion - 7 ianuarie “Ultima zi a ciclului sărbătorilor de iarnă, Boboteaza, cuprinde motive specifice tuturor zilelor de renovare ale anului, inclusiv ospeţele şi manifestările orgiastice. Petrecerea zgomotoasă a femeilor căsătorite, organizată în ziua şi noaptea de Sântion (7 ianuarie, a doua zi după Bobotează,) care pastrează amintirea manifestărilor specifice cultului zeului Dionisios, este numită, în judeţele din sud-estul României (Buzău, Vrancea, Brăila, Tulcea şi Constanţa), Ziua Femeilor, Iordănitul sau Tontoroiul Femeilor. Ion Ghinoiu – Datini şi obiceiuri de Bobotează.
Iordănitul - De la Bobotează la Sf. loan, grupuri de feciori merg cu Iordanul. Ei împrumută busuioc şi agheasmă de la preot (folosite de Bobotează) şi merg pe la casele oamenilor, botezându-i şi iordănindu-i. Feciorii iau în braţe fiecare membru al familiei şi se învârtesc. Unii oameni se luptă cu aceştia ştiind că „iordănitorii” sunt ajutaţi de Sf. Ioan care dă putere şi celui care se luptă cu ei. Se spune că dacă un flăcău a fost „iordănitor” un an, trebuie să continue trei ani la rând.
Udatul Ionilor - Unul dintre cele mai comune nume la români este Ioan. În dicţionarul etimologic semnificaţia acestui nume este “cel de care Dumnezeu are milă". Patronul spiritual al celor care poartă acest prenume este Sfântul Ioan Botezătorul care se serbează în 7 ianuarie.
În Transilvania şi Bucovina, cei care sunt numiţi Ioan au o sărbătoare aparte, numită “Udatul Ionilor".
Ritualul de botezare simbolică are integrat în el şi momente care amintesc de sărbătorile greceşti sau romane ale începutului de an. Prin analogie se poate ajunge şi la o asemănare cu ritualurile tracice care îi erau închinate lui Dionysos. În Transilvania (Tălmăcel jud. Sibiu), flăcăii cu nume de Ioan poartă un steag împodobit şi sunt urcaţi într-un car alegoric, gătit cu crengi de brad. Animalul înhămat, cal sau bou, este şi el împodobit cu betele colorate şi în acest fel, cu toţii, sunt purtaţi până la marginea satului, la un râu. Aici, Ionii sunt botezaţi şi purificaţi de toate relele anului trecut, astfel, întreaga comunitate urmând să aibă parte de un an îmbelşugat. După acest ritual, se organizează joc, la care sunt invitate şi fetele. Sărbătorea este încheiată, de obicei, acasă la unul dintre Ioni, iar acesta îşi cinsteşte prietenii cu băutură şi colaci. În unele zone din ţară femeile duc plocoane moaşei care le-a ajutat să aducă pe lume copii. Are loc apoi o petrecere cu mâncare şi băutură, în timpul căreia femeile rup câte o bucată din colacul mare făcut de moaşă şi încearcă, după forma bucăţii de colac, să ghicească dacă vor mai avea copii şi dacă vor naşte fete sau băieţi. În alte zone se ţine „Tontoroiul femeilor”. Se spune că aceasta este adevărata zi a femeii, "8 Martie" fiind o invenţie a celor care locuiesc la oraş. Se crede că în această zi femeile sunt mai puternice decât bărbaţii lor cărora nu le gătesc nimic şi pe care nu-i ajută în gospodărie. Ele se adună acasă la o "gazdă", fac o petrecere cu lăutari fără să-i cheme şi pe bărbaţi, iar când ies pe uliţă îi prind pe bărbaţii întâlniţi întâmplător şi le cer câte o vadră de vin ca răscumpărare, altfel îi aruncă în râu sau îi "iordănesc" stropindu-i cu apă. În Bucovina, se pune un brad împodobit la porţile tuturor celor care poartă acest nume, iar Ionii dau o petrecere cu lăutari. În tradiţia populară, Sf. Ioan este naşul lui Iisus şi protectorul copiilor mici, pe care îi ajuta să nu moară nebotezaţi. Atunci când vremea se mai încălzeşte, se spune că Sf. Ioan a botezat gerul. O legendă spune că: „Sf. Ioan era un păstor de capre, care nu văzuse niciodată oameni. El se ruga sărind peste un butuc, înainte şi înapoi, zicând: „asta ţie, Doamne, asta mie, Doamne”. Văzându-l cum se roagă, nişte trecători l-au îndrumat către biserică. Sf. Ioan i-a ascultat şi, ducându-se la biserică, i-a văzut pe oameni cum îşi duc păcatele în spate, ca pe nişte snopi de paie. Crezând că aşa trebuie sa facă şi el, a luat în spate un snop de paie adevărat. Ca urmare, preotul a crezut că îşi bate joc şi l-a gonit din biserică. Sf. Ioan s-a întors la butucul şi la rugăciunile lui care îi sunt mai plăcute lui Dumnezeu”. În Bucovina, la porţile tuturor celor care poartă acest nume, se pune un brad împodobit, iar aceştia dau o petrecere cu lăutari. Românii au parte de tradiţii şi obiceiuri deosebite care, prin originalitatea şi caracteristicile specifice, leagă vechile timpuri de cele noi. Cele mai multe tradiţii sunt strâns legate de Sărbătorile Crăciunului şi Anului Nou. Tradiţiile vechi poartă cu ele peste timpuri podoabe şi daruri ale pământului, înţelepciunea poporului şi credinţa în Dumnezeu.
A01 [1:17] Bună seara, c-a-nserat A02 [3:54] Domnul nostru-i Dumnezeu A03 [2:04] Pîn-la Viflaim am fost A04 [2:37] Colo sus, colo mai sus A05 [2:00] La mulți ani, mulți ani, creștine A06 [1:51] Un voinic înalt de-o schioapa
B07 [2:13] Noi umblăm la colindat B08 [1:41] Ce-ați văzut, păstori B09 [1:28] Sus la poarta cerului B10 [2:92] Asta-i seara lui Crăciun B11 [2:38] Sus, sus, sus, pe lîngă lună B12 [2:39] Cîte flori sînt pe pămînt
Discuri vinil cu muzica populara - Raritati – poza de iosuco, in Muzica populara romaneasca - Romanian folk · 48KB
_______________________________________ "bratianu" — Cine (pe acest forum) nu a citit comentariile sale. Se prezinta simplu... "Nu sunt muzicoloc, nici macar DJ, nu ma pricep. Ma trezesc vorbind in papusoi". Si asa nepriceput cum e, "bratianu" ar putea avea cometarii pentru orice postare. In timp ce el asteapta sa i se ofere "albume in original sau chiar... lapte si miere..." recomandarea sa pentru toti ceilalti este... "de a se multumi cu ce au". Pretinde ca flac-urile le poate deosebi de mp3 "dupa ureche" iar mp3-urilor le poate sesiza calitatea tot... dupa ureche. I s-a atras atentia de catre cei mai priceputi, si mai direct de catre ceilalti — a nu mai confunda acest forum cu papusoiu, insa... nu poate pricepe... Se pare ca este posedat de demoni. I s-a recomandat un simplu ritual de exorcizare — care consta in a striga cat poate de tare de 44 de ori in noaptea de revelion "iesi satana din mine si din mouse-ul meu" (in papusoiul din ograda) dupa care sa izbeasca cat poate de tare cu mouse-ul de pamant. Iar daca inca va fi posedat de spiritele rele, sa repete ritualul in cimitir si in noaptea de boboteaza, (turnandu-si o galeata cu apa rece pe cap) si strigiand de 666 de ori cat poate de tare... "Iesi satana din mine si din computerul meu... si nu ma mai inboldi sa tot confund acest forum cu... papusoiu" — dupa care sa izbeasca cat poate de tare computerul sau de pamant de 44 de ori. Fiind pe forum din 2011, a fost nevoie sa vin eu la mijlocul lui 2014, sa creez discografia Zamfir, sa postez cca 250 albume din discografia sa, sa refuz a mai posta jumatate de an datorita mitocaniei sale, sa revin sa repostez... cand asa, instantaneu, si-a amintiit si bratianu ca descarcase si el anterior cca 70 de albume postate de mine pe primele pagini ale discografiei lui Zamfir, pentru a isi "ripui" si el albumele sale... Asta doreste bratianu sa ne faca sa credem... Pana decurand posta linkurile expirate ale unor albume (Un lucru util dealtfel). Intre timp a aflat si el ca mp3-urile pot fi convertite in format flac... si asa i-a venit ideea de a reposta albume convertite in format flac. Sustine ca ar avea cca. 70 de albume pe care intentioneaza sa le rip-uiasca si posteze... Multi mi-au scris ca au serioase indoieli in aceasta privinta si i s-a solicitat a adauga si o poza a CD-ului sau LP-ului pe dispozitivul sau de redare. (Aceasta ar indeparta orice dubiu privind autenticitatea flacurilor.) Rip-uirea necesita cateva minute in timp ce a face o poza doar cateva secunde. Daca tot are CD-ul sau LP-ul in mana... care ar fi problema? Daca nu poate dovedi ca rip-urile sunt autentice este evident ca banuelile sunt intemeiate ceea ce ar dovedi ca nu face decat bascalie iluzionand pe multi ca ar descarca flac-uri atentice (care nu-s decat mp3-uri convertite in format flac,) incarcandu-le memoria computerului la misto fara nici un rost sau justificare. Multi si-au incetat postarile si chiar au parasit forumul... si multi o vor face in curand datorita badaraniei sale. Ignorati-l. Este inca posedat de demoni...
Născută în Cluj, dar părinţii săi fiind originari de prin împrejurimi – tatăl din Floreşti, iar mama din Sălicea – Ana Pop Corondan a cunoscut de timpuriu calvarul atâtor ardeleni – într-o vreme când, pe Feleac,se tăia o graniţa arbitrară, sfâşiindu-ne ţara – stabilindu-se la Bucureşti unde,datorită calităţilor sale vocale şi unui stil impetuos cu accente patetice în interpretarea folclorului transilvănean,s-a lansat cântând,cu intermitenţă, în mai multe formaţii artistice prestigioase, peregrinând în numeroase turnee artistice de-a lungul şi de-a latul meleagurilor patriei. Desprinsă de o zonă folclorică pe care, altminteri, ar fi putut să o reprezinte constant, cântăreaţa îşi alcătuia repertoriul preluând diverse melodii de obârşie dintr-un mai larg spaţiu intracarpatic,auzite ocazional de la alţi cântăreţi populari (adesea de la lăutari), sau însuşite dintre înregistrările existente în arhiva Institutului de folclor din capitală,cărora – potrivit unui obicei mai des folosit de cântăreţii noştri – le adaptă versuri populare sau concepute în manieră populară...
Ana Pop Corondean ▶ M-am suit în dealul Clujului
Da, chiar aşa s-a întâmplat: în gerul zilei de 9 februarie 2005, s-a "suit în deal", însă nu pentru a culege flori badelui, sau pentru a-i cânta, ci pentru odihna cea veşnică. Artista Ana Pop Corondan ne-a părăsit la vârsta de optzeci şi doi de ani. S-a stins discret, într-un cvasi-anonimat aproape. Până şi ceremonia de înmormântare s-a consumat cumva în secret parcă, doar în prezenţa câtorva apropiaţi şi admiratori.
Clujul îi datora mult mai mult, ca să nu spun de instituţia căreia în anii ''60 i-a adus o nesperată faimă. Dar rămâne mereu posibilitatea revanşei, aşa că, măcar de-acum înainte ar trebui să vorbim mai mult despre Ana Pop Corondan, şi nu oricum, ci ca despre un model exemplar al interpretului de muzică populară. Mai mult, pentru cântecul ardelenesc în ipostaza sa publică, "instituţionalizată", ea are semnificaţia unui întemeietor. Reprezintă începutul unui interval în care se va edifica o tradiţie consistentă, activă şi în prezent.
S-a născut în 30 iulie 1922, în Sinuţa, actualul cartier al Zorilor, din părinţi ţărani. În urma dictatului de la Viena este nevoită să se refugieze şi ajunge la Bucureşti. Aici, printr-o fericită împrejurare, e angajată la Teatrul "Constantin Tănase". O şansă unică într-o viaţă, ca un miracol, căci îi cunoaşte în această ambianţă selectă, pe marii artişti Maria Tănase, Ioana Radu, Rodica Bujor, Ion Luican, Gică Petrescu. Dar, o remarcă şi alte celebrităţi: folcloristul Mihai Pop (pe-atunci directorul Institutului de Folclor), Tiberiu Alexandru, Petre Ştefănescu Goangă, George Vraca etc. Aşadar, anii de formare coincid cu iniţierea în lumea elitară a muzicii şi spectacolului.
Consacrarea urmeaza sub aceleaşi auspicii favorabile, astfel că din 1944 colaborează cu Radio Bucureşti, unde i se înregistrează primele cântece, sub baghete, iaraşi celebre: Victor Predescu, Ionel Budişteanu, Nicu Stănescu.
În plină glorie va părăsi Bucureştiul şi, după mai bine de douăzeci de ani, se întoarce acasă la Cluj, angajându-se la Orchestra de muzică populară a Filarmonicii de Stat, în 1963. Venea cu o aură orbitoare, care, însă, se pare, a produs mai degrabă inhibiţii şi secrete frustrări, decât o admiraţie colegială: sindromul Clujului gelos pe propriile-i valori. În 1967 e pensionată, la varsta când talentul explosiv se împlineşte în măiestrie şi rafinament.
Oricum, ea nu mai aparţinea unei orchestre din provincie, ci patrimoniului naţional. Devenise un classic în viaţă; un reper canonizat prin urmare, într-o ierarhie foarte riguroasă a interpreţilor cântecului popular. Artista s-a impus, în fond, prin selecţii succesive în cadrul unei emulaţii reale, asistate de specialişti.
Avea un glas cristalin, iar glissando-urile erau caracteristici care i-au dat un stil personal, alături de patosul cu care interpreta atât cântece populare, cât şi romanţe sau alte cântece din repertoriul clasic. Legitimitatea ultimă a celebrităţii, i-o dă,însă opera formată din ansamblul cântecelor sale înregistrate, cântece dintre care unul cel putin a ajuns un slagăr definitiv. Este vorba despre acel uimitor "M-am suit in Dealu' Clujului":
care nu-i doar o emblemă notorie, ci şi un fel de revanşă a culturii populare asupra acestui oraş cosmopolit şi multă vreme refractar la tradiţiile autohtone.
Însă de un lirism cu totul tulburător este capodopera "Neghinuţa neagră", unde profunzimea poetică parvine la un vag sentiment metafizic. Forţa iradiantă a cântecului constă şi în perfectă adecvare a textului la melodie.
Poezia în sine, o expresivă imagine vegetală a dragostei, are, de altfel, o subtil-melancolică fluenţă muzicală:
"- Neghinuţă neagră, mândruliţă dragă Vină după mine, să merem în lume! - Ioane, Ioane, decât după tine Mai bine mă fac trestie pă lac, Trestie pă lac şi-oi trăi cu drag Departe de lume, cu gândul la tine. - Fă-te mândră, fă-te, că şi io m-oi face Mică seceruică şi-oi trece prin luncă, Trestie-oi tăia, pe tin' te-oi lua, Tu vei fi a mea, trestioara mea!"
Poate ca nu întâmplător, în toamna anului 2004, la cea de-a treia ediţie a Festivalului "Ioana Radu" de la Craiova, Veta Biriş, Marinela Zegrean Istici şi Maria Golban au oferit un moment creat în mare parte din cântecele Anei Pop Corondan.
Au rasunat acolot acolo, în Cetatea Banilor, olteni aplaudând încă o dată "Neghinuţă neagră", "Badea-l meu de astă vară", "Mânios badea-i de-asară", sau fredonând "M-am suit în Dealu' Clujului". Sa înţeles, o dată-n plus, profunzimea şi importanţa ideii doamnei Marioara Murărescu de a dărui astfel de momente. Sa simţit şi atunci ca şi în alte asemenea spectacole, privilegiați a reasculta cantece de o inegalbila valoare. Erau ardelencele care aduceau cântece vechi în noi interpretări, şlagăre cărora le-au dat viaţă şi personalitate un nume drag al cântului clujean, de această dată oferindu-le memoriei Ioanei Radu. Nu bănuiam că peste puţină vreme, cei care am iubit-o şi i-am preţuit cântecele ne vom dori să creem şi la Cluj-Napoca un festival care să poarte numele "Ana Pop Corondan", la fel cum nu ştiam nici că ultima emisiune tv, ce-o avea protagonistă, avea să rămână "Folclor Nepieritor" (NCN Tv) din ziua în care artista împlinea 80 de ani (30 iulie 2002).
01 [3:16] M-am suit în dealul Clujului 02 [1:55] Jale mi-i măicuță, jale 03 [2:29] Badea-l meu de astă-vara 04 [6:04] Mamă, numa-o fată ai 05 [2:03] Badea cu căciulă sură 06 [3:55] De când a plecat bădiță-l meu 07 [2:23] Frunză verde de rogoz 08 [2:37] Niciodată-așa dor mult 09 [2:58] Fata babii, Măriță 10 [3:26] Când era badea-n Cindrel 11 [1:34] Dragostea, din ce-i făcută 12 [3:58] Măi badiță, măi firuț 13 [2:43] Badea cu ochii de mure 14 [2:51] Cine-o făcut drum pă munte 15 [2:10] Mai badiță, gură dulce 16 [2:33] Badiță, fecior hain 17 [2:01] Astă vară mi-o fost bine 18 [3:10] Colo-n vale, colo-n vale 19 [1:53] Mânios badea, de-aseara 20 [3:54] Neghiniță neagră 21 [3:23] Nu știu bade, ce-i cu mine 22 [5:13] Vai de mine, iară-i sară 23 [1:34] Frunză verde iederă 24 [2:48] Pa dealu' cu stânjenile 25 [3:23] Când ție m-am destăinuit
Acum, după trecerea Anei Pop Corondean în eternitate, rămâne ca memoria să-i fie cinstită de generaţii care calcă acelaşi drum, drumul cântecului...
Discuri vinil cu muzica populara - Raritati – poza de iosuco, in Muzica populara romaneasca - Romanian folk · 55.8KB
_______________________________________ "bratianu" — Cine (pe acest forum) nu a citit comentariile sale. Se prezinta simplu... "Nu sunt muzicoloc, nici macar DJ, nu ma pricep. Ma trezesc vorbind in papusoi". Si asa nepriceput cum e, "bratianu" ar putea avea cometarii pentru orice postare. In timp ce el asteapta sa i se ofere "albume in original sau chiar... lapte si miere..." recomandarea sa pentru toti ceilalti este... "de a se multumi cu ce au". Pretinde ca flac-urile le poate deosebi de mp3 "dupa ureche" iar mp3-urilor le poate sesiza calitatea tot... dupa ureche. I s-a atras atentia de catre cei mai priceputi, si mai direct de catre ceilalti — a nu mai confunda acest forum cu papusoiu, insa... nu poate pricepe... Se pare ca este posedat de demoni. I s-a recomandat un simplu ritual de exorcizare — care consta in a striga cat poate de tare de 44 de ori in noaptea de revelion "iesi satana din mine si din mouse-ul meu" (in papusoiul din ograda) dupa care sa izbeasca cat poate de tare cu mouse-ul de pamant. Iar daca inca va fi posedat de spiritele rele, sa repete ritualul in cimitir si in noaptea de boboteaza, (turnandu-si o galeata cu apa rece pe cap) si strigiand de 666 de ori cat poate de tare... "Iesi satana din mine si din computerul meu... si nu ma mai inboldi sa tot confund acest forum cu... papusoiu" — dupa care sa izbeasca cat poate de tare computerul sau de pamant de 44 de ori. Fiind pe forum din 2011, a fost nevoie sa vin eu la mijlocul lui 2014, sa creez discografia Zamfir, sa postez cca 250 albume din discografia sa, sa refuz a mai posta jumatate de an datorita mitocaniei sale, sa revin sa repostez... cand asa, instantaneu, si-a amintiit si bratianu ca descarcase si el anterior cca 70 de albume postate de mine pe primele pagini ale discografiei lui Zamfir, pentru a isi "ripui" si el albumele sale... Asta doreste bratianu sa ne faca sa credem... Pana decurand posta linkurile expirate ale unor albume (Un lucru util dealtfel). Intre timp a aflat si el ca mp3-urile pot fi convertite in format flac... si asa i-a venit ideea de a reposta albume convertite in format flac. Sustine ca ar avea cca. 70 de albume pe care intentioneaza sa le rip-uiasca si posteze... Multi mi-au scris ca au serioase indoieli in aceasta privinta si i s-a solicitat a adauga si o poza a CD-ului sau LP-ului pe dispozitivul sau de redare. (Aceasta ar indeparta orice dubiu privind autenticitatea flacurilor.) Rip-uirea necesita cateva minute in timp ce a face o poza doar cateva secunde. Daca tot are CD-ul sau LP-ul in mana... care ar fi problema? Daca nu poate dovedi ca rip-urile sunt autentice este evident ca banuelile sunt intemeiate ceea ce ar dovedi ca nu face decat bascalie iluzionand pe multi ca ar descarca flac-uri atentice (care nu-s decat mp3-uri convertite in format flac,) incarcandu-le memoria computerului la misto fara nici un rost sau justificare. Multi si-au incetat postarile si chiar au parasit forumul... si multi o vor face in curand datorita badaraniei sale. Ignorati-l. Este inca posedat de demoni...
Judetul Hunedoara, tinut de exceptional interes istoric si etnofolcloric, cuprinde mai multe zone etnografice, unele îndelung studiate si precis delimitate (Tinutul Padurenilor, Tara Hategului, Valea Jiului - Momârlanii), altele mai putin cercetate si cu limite mai putin fixate (Tara Zarandului, Orastie, Valea Streiului, Muntii Metaliferi, Valea Muresului de la Simeria la Zam), unele dintre acestea din urma întinzându-se în tinuturile învecinate Albei (Muntii Metaliferi) sau Aradului (Tara Zarandului). Zona etnografica a Padurenilor din Hunedoara se constituie într-o unitate teritoriala de o mare specificitate, cu o zestre spirituala inedita, de mare rezonanta. Izolata printr-o centura de paduri, populatia Padurenilor locuieste în sate mici, asezate pe culmi si creste de dealuri, despartite prin vai adânci prin care curge câte un râulet sarac în apa. Aici s-a dezvoltat, datorita conditiilor geografice speciale, una dintre cele mai originale culturi populare. Padurenii formeaza o populatie omogena sub toate aspectele: casa de locuit, portul popular, ocupatiile etc. Conceptia lor de viata reflecta o exceptionala unitate în toate manifestarile sale. Astfel, Padurenii constituie o mare si unica familie si reprezinta cea mai interesanta enclava etnografica din tara noastra. Zona Padurenilor – împadurita în trecut – cuprinde patruzeci de sate a caror locuitori comunica des si continuu între ei, orice sarbatoare oferindu-le prilejul de a se vizita si de a crea legaturi trainice. Câteva comune mai mari, cum sunt Cerbalul, Bunila, Lelese, Ghelar domina spiritual aceasta zona izolata. Astfel, Cerbalul dicteaza moda în vestimentatie, Bunila este centrul mestesugurilor artistice în lemn si în metal, iar Lelese îsi pastreaza întâietatea în industria textila.
Cultul locuintei este mai putin dezvoltat la Padureni, iar mestesugul olaritului lipseste în aceasta zona. Totusi, locuintele atrag atentia prin proportiile lor, acoperisul ajungând sa fie de doua sau de trei ori mai înalt decât peretii. Ceea ce este cu adevarat spectaculos la Padureni este portul popular, de o covârsitoare personalitate. Este un costum care din punct de vedere structural se înscrie in tipologia costumului de Transilvania, dar are o linie unica: silueta dreapta, ce rezulta din linia celor doua „ oprege” negre, sobre, care învelesc strâns trupul femeii, în contrast cu camasa voluminoasa, care abunda în culoare si decor. Hunedoara detine în Padureni o comoara etnografica unica, o arhiva cu documente vii, ale unui trecut pe care înca nu am reusit sa-l dibuim în întregime.
Unul dintre locurile cele mai frumoase si binecuvantate de Dumnezeu este Tinutul Padurenilor. De-aici a plecat spre lume pentru a o cuceri, Dragan Muntean. A plecat luand cu el doar cantecul, dar a fost suficient pentru a reusi sa ajunga pe cele mai inalte culmi ale gloriei si, mai ales, in sufletele tuturor iubitorilor de cantec popular, pentru ca el canta...ca nimeni altul. Cand doinea Dragan, inimile noastre erau cuprinse de un fior ce reusea sa ne trimita, acolo, in satucul sau Poenita Voinii.
Inima padurenilor este la Dragan: „Eu cant padurenilor/ Cantec ce am invatat/ Cand eram copil in sat”. Nu a cantat doar padurenilor, dar a cantat despre ei lumii intregi. Din Poienita Voinii, in Bucuresti, de la nunti, la concerte in Statele Unite si Australia, milioane de oameni i-au ascultat vrajiti invartitele, sau au lacrimat sub chemarea doinelor strunite de harul unuia dintre cei mai mari interpreti pe care i-a avut vreodata Ardealul – Dragan Muntean. Cu vocea sa puternica, dar calda, acest barbat si-a scos adunat oamenii de pe vaile si coamele muntilor si a adus in fata Romaniei un neam care a minunat privitorii – padurenii.
„Fara Dragan Muntean, padurenii nu ar fi ceea ce sunt astazi”, recunosc etnologii, care mai au multe de inteles despre oamenii acestia neatarnati intre cer si pamant, pripasiti in lungul vailor adanci sau risipiti fara teama pe culmile Muntilor Poiana Rusca. „Pana la Dragan Muntean, inima padurenimii era in Lelese, insa puterea si talentul lui Dragan au mutat inima aici, intre Poienita Voinii si Ghelari”, este convins cercetatorul Marcel Laptes. Omul care a adus inima padurenimii dupa sine, are acum dedicate in satul natal o casa memoriala, un camin cultural si un festival - concurs. Dar niciunde nu-l simti mai bine pe Dragan ca in jocul padurenilor, in strigaturile infocate, in costumele aprinse, in mainile incinse pe mijlocul fetelor, in linistea sufletelor de tara, ori in cautatura adanca a privirii de taran. Nu-l poti deslusi pe Dragan fara cantecele sale, la fel cum nu-l poti intelege pana nu ai incercat cu picioarele si palmele truda vietii de padurean. Aici, la munte, unde fiecare culme ascunde ceva privirii, s-a nascut dorul: „Peste mine trece-un dor/ Asta zic pana-am sa mor/ Pasta mine trece jale,/ Asta-mi spun mandrele mele/ Zace ani as duce-o bine/ De n-ar fi dorul pa lume/ Zace ani si-o vara-ntreaga/ De n-ar fi mandruta draga/ Dragoste batu-te-ar focu/ Ca tu mi-ai mancat narocu…”. Prin padurenime, nimeni nu-i mai spune numele intreg, pentru lumea de aici este simplu – Dragan. Fala padurenilor.
„Tinutul Padurenilor este o zona cu oameni buni, oameni muncitori, unde cantecele de joc sau de jale sunt la ele acasa. I se spune asa pentru ca, pe oriunde ai intra, trebuie sa treci printr-o padure, iar Poienita este chiar in inima tinutului. Am facut festivalul tocmai pentru a ne intalni intr-un singur loc toti padurenii plecati de pe la casele lor. Dar am fost suprins cand mi-am dat seama ca vin multi si sa ii vada pe padureni la ei acasa”, povestea Dragan pe vremurile in care nu puteai arunca un ac pe tot Dealul Cornetului. Nu e padurean sa nu-l recunoasca pe Dragan drept „Stapanul locurilor”: „Padurenii is oameni harnici, mandri si voiosi. Drept ase o fost si Dragan, noi toti suntem neamurile lui”, zice Siminic Muntean „a lu Florea”. Imbracati in vestitele lor straie colorate, padurenii vin in mijlocul verii la Poienita Voinii ca in pelerinaj. Mainile taranesti, roase de lucru, prind palariile verzi si le coboara descoperind crestetele atunci cand trec pragul casei vopsita frumos in alb. Multora amintirile le scalda ochii in lacrimi – „Cand venea la noi, se oprea in capu’ satului si de-acolo striga: Ioane, hai ma, ca tuna-n vale! Aveam noi vorba asta intre noi, mi-era drag ca un frate. A fost un om extraordinar, ne-a scos portul si cantarile in tara si strainatate. Cat ne-o da Dumnezau sanatate venim aici sa ne rugam, sa-i pomenim numele, sa-i jucam jocurile si sa-i doinim dorurile”, povesteste Ioan a lu’ Brezu din Feregi, un padurean care nu-si poate uita prietenul. Si nevasta omului, Trejia Padurean, isi aminteste bine de Dragan, omul ce le-a pasit de multe ori curtea: „O fost om respectuos si bun. O tinut mult la tot ce-i padurenesc, nu i-o fost rusine sa spuie de unde-o plecat. Asa il stim si asa o sa-l stie si copiii nostri”. „Un om, Dragan o fost asa cum traba sa fie un om. Il durea padureneste, se ingrijea de toate de pe aici, de la apa, la curent. Ca invatator era deosebit, se grijea si de copil si de parinte. Canta frumos de alina durerile ca un leac deosebit”, isi aduce aminte primarul din Ghelari, Ioan Bulbucan, care continua sa vina la festival mandru, in straiele locului.
„Floare mandr-a florilor/ Eu cant padurenilor/ Cantec ce am invatat/ Cand eram copil in sat/ Oameni harnici si voiosi/ Asa-s padureni toti/ Sa-i cunoasca toata tara/ Ca-s de-aici din Hunedoara”, canta Dragan pe scenele lumii. „Datorita lui Dragan Muntean am ajuns de atatea ori in Tara Padurenilor si am iubit cantecele lor. Pentru el, Poienita Voinii era cel mai grozav loc, unde a si reusit sa traga sarbatoarea padurenilor si a reusit sa le faca acolo un mare festival. Se adunau oamenii prima data la margine de sat, acolo unde sunt ingropati inaintasii lor, se duceau dupa datina cu flori si o lumanare, pentru ca asa au pomenit. Erau oameni care au invatat de copii sa priveasca cerul unde locuia ocrotitorul lor si o faceau si la bucurie si la necaz. Cat traia, Dragan primea sute de oaspeti in casa parinteasca, unde amenajase un mic muzeu al padurenilor si le oferea ca dar cantecul sau. Imi amintesc cum il priveau batranii satului, cu mandrie, nevenindu-le parca sa creada ca un singur om adunase acolo atata popor, departe de lume”, povesteste celebra Marioara Murarescu, ajunsa din nou la Poienita, dupa ce a facut parte din juriul primei editii a Festivalului - concurs de interpretare tinut la Teatrul de Arta din Deva si castigat in chip minunat chiar de Bogdan Toma, baiatul remarcat la 10 ani de Dragan si ultimul cantaret promovat de el. Si tot din juriu a facut parte si un fost coleg de scena, Nicolae Furdui Iancu, cel care marturiseste: „A fost cel mai mare doinitor al Ardealului”.
„Dragan este un simbol al tinutului, a facut cunoscuta Tara Padurenilor in tara si peste hotare, pana in Australia a ajuns si a prezentat cantul si portul padurenesc, spiritul padurenesc. A fost, cred eu, cel mai iubit dintre padureni. El nu mai este acum printre noi, dar pluteste, pe aici, deasupra noastra si, intotdeauna in mijlocul verii, cand se face festivalul lui, aici, la Poienita Voinii, se strang padurenii si toti cei care vor sa-i poarte mai departe numele. Asta a insemnat Dragan pentru tinut si pentru toti cei care iubesc folclorul romanesc”, spune fostul director al Muzeului Satului, etnologul Rusalin Isfanoni. A plecat si el din padurenime precum Dragan, dar niciunul nu a uitat de ce au lasat acasa, de obiceiuri si datini. Unul le-a descris in cartea „Padurenii Hunedoarei”, altul le-a cantat tuturor: „La fantana-n clacitoare/ Spala mandra lana-n vale/ Nu o spala ca miroasa/ Ci o spala ca-i faloasa/ La fantana Magurii/ Adapa mandra boii/ Nu-i adapa de satiosi/ Ca-i adapa ca-s frumosi/ Din fantana, merg paraie/ Boi-s plini de cingataie/ Cingataiele nu canta,/ Mandra-i tare nacajita”. Si „mandrei” lui Dragan inca-i e jale cand priveste in urma catre amintiri: „Viata fara Dragan Muntean este foarte grea. A fost un om deosebit, care putinul timp care ii ramanea il petrecea cu familia, dar …”, Mioara Muntean se opreste cu glasul inecat de lacrimi: „Nu pot sa vorbesc, cand imi aduc aminte de el, si acum plang. Poate e greu de crezut, dar il simt totusi in preajma mea tot timpul”. In casa - muzeu, nu plang doar padurenii, ci si fostii tovarasi: „Ii ziceam Mioarei, - zice Mircea Molot - ca de-ar sti peretii astia sa vorbeasca, ar putea spune multe, mai bine decat noi. Multe ma leaga de casa asta, pentru ca am avut o prietenie sincera cu Dragan si mi-a fost ca un frate. Dar in casa asta nu am fost numai la festival, am venit deseori ca si prieteni, ne intalneam cu familiile impreuna, traia pe atunci si taica-sau si fratele lui si stateam toti la un pahar de tuica, povesteam de viitor. Ideea de a tine oi a plecat de aici – de la tatal lui Dragan, care ne apostrofa pe amandoi ca el imbatranise si nu mai putea avea grija de oi si uite de ce nu ne luam noi. Si aici am decis ca ne vom lua – nu imi aduc exact aminte – cate 50-100 de oi fiecare. Din pacate, nu am reusit sa facem turma impreuna. Sunt multe amintiri, poate cele mai multe amintiri frumoase din viata mea sunt legate de acest loc. Dragan era sufletul oricarei sarbatori”.
In acest an, la trei decenii de la debutul Festivalului Padurenilor, autoritatile au decis sa cumpere casa parinteasca a „celui dintai padurean”, iar etnologii de la Centrul Judetean de Conservare a Culturii Traditionale au transformat-o in casa memoriala - muzeu. La intrare, peretii sunt plini de fotografii din viata artistului, asezate alaturi de unul dintre costumele sale de padurean. Cele doua incaperi ale casei aduna obiecte traditionale – vase, stergare, un razboi de tesut si-o melita de canepa. Au disparut cele doua paturi si leganutul de prunci, toate mancate de carii, iar, intr-un colt, etnologii au refacut un pom de nunta imbodobit cu mere rosii si verzi si glaje de tuica prinse cu busuioc. „Scoala, ma Dragane, ca ti-au venit oamenii in muzeu”, boceste fosta sotie cu ochii ascunsi sub batiste, in timp ce Mircea Molot si sotia sa inconjoara cu privirea interiorul: „Au schimbat cate ceva. De cate ori, nu am dormit aici”, zice Angela Molot. Au fost prieteni buni si-au petrecut bine impreuna: „Atunci, urcam sus, in varful Cornetului, am de acolo niste amintiri formidabile. Odata, venise cantaretul Gheorghe Rosoga cu vin si pesti, mai erau Cornelia si Lupu Rednic. Noi cu sotiile ne faceam mancare singuri. Mi-aduc aminte ca si ceaunul l-am luat de la o familie din Soimus, care facea in el mancare la porci. L-am luat, spalat si l-am adus in Poienita, dar ne-am trezit ca nu avem apa pe deal si am facut mamaliga cu apa minerala”, rade Mircea Molot, cu ochii plini de lacrimi. „A iesit un chef frumos, de-a tinut pana dimineata, am adormit si cand ne-am trezit nu mai era ceaun, nu tu pesti, nu mai aveam butelcutele lu’ Rosoga cu vin. A venit un „binevoitor” si le-a luat si am gasit pe urma prin padure cate-o oala, cate-o cratita, dar fara mamaliga, peste si vin. Imi aduc aminte ca Rosoga plangea dupa canistrele lui de plastic, ca nu mai avea in ce duce vin. Zic: Da-le-n Dumnezeu de canistre, vinu-i important”. In ultima zi a festivalului, inainte de terminarea slujbei in mica biserica de la intrarea in sat, turistii trec in palcuri pragul casei memoriale. La intrare strajuie o cruce de marmura alba: „In amintirea celui care a fost Dragan Muntean”, 1955 - 2002. Deodata, lumea vine in puhoaie, vin sateni, padurenii incing braie, un satean trece printre privitori cu tava plina cu paharute de tuica. In curte, Mioara Muntean deapana amintiri: „Aici cand vin, la orice lucru ma uit, il vad pe el. O iubit extraordinar de mult Tinutul Padurenilor, oamenii si pentru cei de aici din sat, el le-o fost tare drag - cand ajungeam aici cu masina, nu exagerez, dar cred ca jumatate din sat se strangea in zece minute, in curte, sa-l vada pe Dragan al lor”. Cand lumea pleaca, etnologii strang repede covoarele inflorate si mesele, inchid muzeul si toti merg catre locul festivalului. In urma lor, ramane pustiu: „Doamne, atata mi-i de greu/ Am plecat din satul meu/ Lume multa-am intrebat/ Oare cin m-o blastamat?/ M-as intoarce/ N-am la cine/ In ograda, n-am pa nime”.
Dragan Muntean era in culmea gloriei cand a murit, fulgerator, in 2002. In 20 de ani de cariera a reusit insa sa faca celebre cantecele si obiceiurile padurenesti in toata lumea. In urma cu trei decenii, Dragan Muntean organiza in satul sau prima editie a Festivalului Padurenilor. Asa ca, pe jos sau in carute, copii si batrani, sateni si invitati, cu muzicantii in frunte pleaca spre Dealul Cornetului, locul unde se tine sarbatoarea. In 2011, toata lumea se strange pe ulita, in dreptul casei memoriale: „Merem noi si dupa aia fanfara sa nu se sparie caii?”, se intereseaza carutasul din capul coloanei. Nu, se pleaca, dar cu o masina a politiei ca deschizator, urmata de un grup de padureni care chiuie si pocnesc din deste, vine fanfara din Ghelari si apoi doua carute pline ochi cu padureni, dar si autoritati: presedintele Consiliului Judetean si primarul din Bunila. Cum incepe fanfara sa cante, caii de la caruta cu oficiali ciulesc periculos urechile, dar carutasul ii potoleste, trage de haturi si porneste utilajul 8x8. „Numa sa nu manati tare, ca fierbe apa-n motor”, striga in spatele lor un padurean sugubat. Majoritatea se indreapta pe jos catre Dealul Cornetului, acolo unde organizatorii festivalului au montat scena si corturile, iar zeci de comercianti si-au asezat tarabele, gratarele sau oalele in care fierb cucuruzii. Pe drum, la poarta cimitirului, turistii misca din nas – locul e plin de plasticuri zvarlite peste gard de sateni, in timp ce altii fotografiaza de zor troita inalta „Ridicata in amintirea eroilor din Padureni” si semnata 1996, D.M. De cum treci „granita” dintre Bunila si Ghelari, dealurile rasuna de cantec – padurenii si invitatii lor au pornit jocul si voia buna in memoria regretatului Dragan Muntean. „Festivalul Padurenilor este infiintat de Dragan pe scheletul unei alte sarbatori numita „Cantec, joc si dans padurenesc”, care avea loc intr-o duminica, in mai multe locatii din judet, dar, in principal, in fata cladirii teatrului din Hunedoara. Dragan, cu relatiile lui si datorita prieteniei cu marii interpreti, a reusit sa aduca festivalul aici, pe Dealul Cornetului. Venea atunci foarte multa lume si cei mai buni interpreti, pentru ca Dragan ii aducea la el in sat si apoi canta in schimb si la sarbatorile lor. Dragan era tare bun prieten cu Ioan Bocsa. Veneau peste 10.000 de oameni in vremurile bune ale sarbatorii. Cred insa ca vremurile acestea pot reveni - sambata seara cred ca au urcat aici peste 2.500 de oameni”, spune etnologul Marcel Laptes, lucru confirmat de Mircea Molot: „Am urcat aici vineri sa vad de organizare si ne-a prins o ploaie cum nu am mai vazut pe aceste meleaguri. Sambata insa, cand a inceput festivalul, s-a facut soare, frumos, si ma uitam pe drum, era ca in vremurile bune, cand traia Dragan. De atunci, nu am mai vazut atatea palcuri de masini, cate 15-20 de masini, veneau spre Poienita si acesta e lucru tare bun”. Cine nu a avut loc la rude, s-a cazat la cort. Nici vorba de vreun mester popular – s-au cumparat tot soiul de nimicuri din plastic, s-au mancat mici, s-a baut bere si s-au facut cozi de metri intregi la inghetata. Sub apasarea vremurilor si in lipsa lui Dragan, sufletul padurenesc se schimba.
Sarbatoarea padurenilor a luat amploare in ultima vreme acum coincide cu sarbatoarea celor din Poenita Voinii. Acolo este inima padurenilor, acolo este mijlocul Tinutului Padurenilor. Scopul acestei actiuni este tocmai acela de a ne intalni, ded as intalni oameni care au plecat din aceste sate si, mai mult decat atat, de a vedea cine cine sunt oamenii care indragesc padurenii. Si au venit din Bucovina, Maramures, Banat, din Oltenia, de peste tot... au venit atatia oameni din tara sa vada padurenii la ei acasa.
Daca ne gandim la cei care au plecat din Tinutul Padurenilor cautandu-si norocul si rostul, ajungem si la Dragan...
"Eu am fost sortit sa plec de acasa... Parintii si-au dorit sa raman acolo in sat. Scoala primara am facut-o langa casa parinteasca. Merg des acasa... doar atat ca nu pot sa fiu in fiecare zi acolo, dar de cate orise iveste ocazia sunt alaturi de ai mei pentru ca sunt oameni eosebiti, niste oameni care merita intotdeauna sa stai cu ei.
Batranii nostri credeau in puterea cantecului. Spuneau ei ca prin cantec, poti imblanzi si fiarele. De unde vine putereaa cantecului? Dar a celui care canta? Uitand de doruri si de dureri. Ascultand doinele lui Dragan Munean poate gasesti raspunsul... Te vor ajuta in vremi si peste vremi... Au fost oameni pentru care cantecul a fost viata si crezul lor. Oameni speciali care au vrut doar sa cante...
Au ezitat a vorbi despre ei si despre cantec... au vrut doar sa cante...
La doar patruzeci si sapte de ani, in plina glorie, tocmai acum cand in lumea noastra zgomotoasa mii de oameni se intorc spre valorile ancestrale ale satului romanesc si isi gasesc linistea ascultand cate o doina, Dragan doinitorul Ardealului, a plecat din lumea cu dor in ce fara de dor... De dragul cantecului a incercat, o vreme sa reinvie gloria marelui ansamblu bucurestean "Ciocarlia" (a carui director artistic a fost, dar nu a rezistat sa stea in capitala.
Sa intors acasa la Deva, nepregedand nici o clipa sa priveasca plin de dragoste spre copiii talentati, spre urmasi
Avea Dragan ceva numai al lui, stia ca nimeni altul, sa se apropie de oameni, stia sa ii faca si pe cei care ajunsesera foarte sus sus zburand spre lumile lumii, sa le fie dor, sa-si aduca aminte de acasa... sa se intoarcem... chiar daca nimeni nu ne mai asteapta, chiar daca trebuie sa avem grija sa nu uitam cheia cand pornim spre casa parinteasca.
Sara buna, bade Ioane Multamescu-ti dumitale, Da'pai cum de s-o-ntamplat De esti tare suparat, mai, bade Ioane, Lasa plugul si grapa, mai Si haide in sat sara, mai Ai crescut feciori si fete, Te-or tine la batranete, bade Ioane. Fetele s-or maritat, mai Feciorii s-or insurat, mai Ai ramas al nimanui, La marginea satului, mai, bade Ioane. Voi, feciori, cand va-nsurati, mai De parinti sa nu uitati, mai. ca nu-i nimic mai scump in lume Ca parintii langa tine, bade Ioane. Ca nu-i nimic mai scump in lume Ca parintii langa tine, bade Ioane.
"Sara buna bade Ioane"... ascultam si parca nu ne vine a crede. Se intampla ceva cu noi, cei atat de inraiti de greutatile vietii, parca nu avem suflet si am dori acele sfinte maini care ne-au ocrotit copilaria... cu dragoste, cu recunostinta, nu doar petru a cere partea noastra de mostenire. Chiar numele lui era nume de poveste... Si Dragan, si Muntean, si satul lui Poenita Voinii, vin parca din povestile pe care le citeam copiilor nostri
Dar Padurenii? (Intrebat de nenumerate ori sa explice publicului) Cine sunt padurenii?
Oameni ai padurilor, osmeni care-si duc viata la inaltimi, mai aproape de Dumnezeu si mai departe de lume.
Ca sa ajungi la satele lor trebuie de oriunde ai veni, sa gasesti drumul prin padure. Aceasta devine un simbol in lumea lui Dragan, descifrat parca chiar si de orasenii din alte zone. Era suficient intr-un spectacol sa fie mentionat la prezentare: "Vine din Hunedoara, din tinutul padurenilor”... si lumea izbucnea imediat in aplauze. Toti stiau ca va doini pentru ei Dragan Muntean.
Povestea lui Dragan a inceput cu un nume, cu un cantec si s-a tesut ani de zile.
Mama sa... il dorea invatator in satul natal. Facuse si o portita intre curtea scolii cu care erau gard in gard i gradina lor... "sa-i fie mai usor baiatului..."
Dar baiatul a plecat sa se scoloasca in ale muzicii, si s-a intors tarziu, cand era deja celebru. “Era fala padurenilor”.
Stiti cum a fost Dragan penru padureni? Cum a fost un rege pentru tara... s-o dus el, s-or dus toate lucrurile bune. (din cuvantul unui padurean)
La moartea sa oamenii lui de munte si-au lasat satele si au coborat la Deva. Intr-o zi de Sfantul Gheorghe cu basmalele albe de doli, cu brad falnic impodobit dupa obicei, cu cantecele lor venite din vremi de departe…
“Ca cel voinic are frati si surioare Veri si verisoare Parinti intristati Si nemangaiati. Toti s-or aduna Si or lacrima Si mi te-or uda Si nu te-i usca.
(Bradul “din Padureni)
L-au gasit pe Dragan si lor inconjurat de lumea de pe lume, de flori si de coroane fara numar, Cand sa inceapa slujhba, s-o pornit o ploaie cu spume. Toti s-au adapostit la casa de culturala iar sicriul a fost asejat pe scena.
Toti soptea: Asa a vrut el:. Langa Dragan cu chipuri impietrite Ioan Bocsa si Nicolae Furdui Iancu… pentru ultima oara pe scena trioul de aur al Ardealui…
Niciodata nu mai fusese vazuta lumea cantecului, lumea aceasta in care mai mult decat oriunde exita concurenta si rivalitati. Slujba a iceput totusi la ora fixata, pentru ca ploaia a incetat imediat ce Dragan a ajuns pe scena. In acest timp Televiziunea nationala transmitea in reluare “Terzaur Folkloric” ultimul recital al lui Dragan Muntean, inregistrat impreuna cu Mariana Anghel in “Gala Mostenitorilor”. Niciodata pana atunci emisiunea nu mai fusese programata martea la ora 13:30)!
Oare este ceva in lumea noastra intamplator???
La Lesnic, aproape de casa lui cu tricolor. Dragan si-a gasit odihna langa o bisericuta de lemn, ca din poveste. Oamenii satului vor povesti mereu, ca atunci cand pregateau groapa, a cazut o stea. A luminat o clipa groapa si parca s-a ridicat iar la cer. Pagini de poveste…
Dear fi lasat dumnezeu Trei feresti la coparseu Pa una sa bata vantu’ Pe una sa cante cucu’ Pa una sa ma uit eu Sa-mi treaca de dorul tau….
Oare s-a dus fala padurenilor?
Ei vor povesti copiilor… ca a fost odata un om cu numele Dragan… ce avea o putere deosebita, puterea cantecului, si din an in an de Sfanta Marie Mare (asa spune povestea) se intoarce la ai sai. Vine de acolo, din lumea cea fara de dor, sa le cante alor sai.
In fiecare an, la inceput de august, in Padureni era mare fierbere. Dragan si atatia oameni de suflet care i-au fost prieteni se pregateau de oaspeti. Multi "oameni mari", chiar daca nu erau “de- ai locului" veneau aici sa-l ajute, aduceau tributul lor de iubire, amintindu-si ca si ei au pornit odata spre luminile lumii de undeva dintr-un sat romanesc. Se apropiau mai intai la margine de sat, acolo unde si-au gasit lumina batranii lor Se opreau dupa datina,cu o floare, si cu o lumina, pentru ca asa pomenisera. Doar au invatat de copii sa priveasca spre cer, spre stapanul si ocrotitorul lumilor si la bucurie, si la necaz. Poster tocmai de aceea oriunde au ajuns, departe pe cararile vietii, padurenii au fost si sunt oameni adevarati.
E greu sa mergem acum la “padurenii nostri” desi sarbatori exista, festivaluri exista, oficialitatile se straduiesc sa pastreze memoria lui Dragan. Ajungand la casa-muzeusi parca auzim cantecel de priveghi cu care padurencele l-au dus pe Dragan la Deva, si de la Deva la Lesnic…
Striga moartea la fereastra Sa iesi, Dragane din casa. Stai moarte, nu te grabi, Ca nu-s gata de a porni, Ca nu ma pot desparti, de langa Mioara mea c-am trait bine cu ea. Stai moarte nu te grabi, Ca nu ma pot desparti Sa-mi las taicutu pe lume, Ca nu mai are pe nimeni Ca maicuta l-a lasat, de mult de aici a plecat
Dragan Muntean ▶ Sara Buna, Bade Ioane (STC 00891, 1993)
A01 [2:49] Rau ma-ncearca dragostea A02 [1:50] Da-i Doamne, mândrii, noroc A03 [5:00] Codrule cu frunza verde A04 [3:09] Am avut si eu un dor A05 [2:55] De la noi din Orastie A06 [4:50] Inima de putregai
B07 [2:55] Peste mine trece-un dor B08 [2:22] Cântec de nunta B09 [5:50] Sara buna, bade Ioane B10 [2:10] Asta-i jocul paduresc B11 [2:30] Draga mi-i fata saraca B12 [4:38] Iancule, fecior de mot
"Ca toti oamenii, avea locul lui drag,pe care-l canta mereu si il purta oriunde prin lume."Acasa" pentru Dragan Muntean era Tinutul Padurenilor Hunedoarei, acolo pastra icoane dragi si din preaplinul sufletului sau le daruia si altora. Dar intr-o zi de Sf. Gheorghe, oamenii de la munte si-au lasat satele si au coborat in Deva. Cu basmale albe de doliu,cu brad falnic impodobit dupa datina pentru cei care pleaca prea tineri, cu cantecele lor de ingropaciune,care vin din vremi de departe..." M Murarescu
Acest topic a fost deschis cu postarea unei casete. (http://romania-inedit.3xforum.ro/post/3 ... -_Raritati) Unde ar fi fost mai potrivit sa postez o caseta video? Bratiene? Ce te îmboldeste a iti da cu parerea atâta timp cât nu te pricepi? Dacă "te-ai fi trezit vorbind aiurea (doar) prin păpusoi" aceste rânduri nu ar fi existat... (insa nici prezenta ta pe site nu ar fi fost observată).
Discuri vinil cu muzica populara - Raritati – poza de iosuco, in Muzica populara romaneasca - Romanian folk · 36KB
_______________________________________ "bratianu" — Cine (pe acest forum) nu a citit comentariile sale. Se prezinta simplu... "Nu sunt muzicoloc, nici macar DJ, nu ma pricep. Ma trezesc vorbind in papusoi". Si asa nepriceput cum e, "bratianu" ar putea avea cometarii pentru orice postare. In timp ce el asteapta sa i se ofere "albume in original sau chiar... lapte si miere..." recomandarea sa pentru toti ceilalti este... "de a se multumi cu ce au". Pretinde ca flac-urile le poate deosebi de mp3 "dupa ureche" iar mp3-urilor le poate sesiza calitatea tot... dupa ureche. I s-a atras atentia de catre cei mai priceputi, si mai direct de catre ceilalti — a nu mai confunda acest forum cu papusoiu, insa... nu poate pricepe... Se pare ca este posedat de demoni. I s-a recomandat un simplu ritual de exorcizare — care consta in a striga cat poate de tare de 44 de ori in noaptea de revelion "iesi satana din mine si din mouse-ul meu" (in papusoiul din ograda) dupa care sa izbeasca cat poate de tare cu mouse-ul de pamant. Iar daca inca va fi posedat de spiritele rele, sa repete ritualul in cimitir si in noaptea de boboteaza, (turnandu-si o galeata cu apa rece pe cap) si strigiand de 666 de ori cat poate de tare... "Iesi satana din mine si din computerul meu... si nu ma mai inboldi sa tot confund acest forum cu... papusoiu" — dupa care sa izbeasca cat poate de tare computerul sau de pamant de 44 de ori. Fiind pe forum din 2011, a fost nevoie sa vin eu la mijlocul lui 2014, sa creez discografia Zamfir, sa postez cca 250 albume din discografia sa, sa refuz a mai posta jumatate de an datorita mitocaniei sale, sa revin sa repostez... cand asa, instantaneu, si-a amintiit si bratianu ca descarcase si el anterior cca 70 de albume postate de mine pe primele pagini ale discografiei lui Zamfir, pentru a isi "ripui" si el albumele sale... Asta doreste bratianu sa ne faca sa credem... Pana decurand posta linkurile expirate ale unor albume (Un lucru util dealtfel). Intre timp a aflat si el ca mp3-urile pot fi convertite in format flac... si asa i-a venit ideea de a reposta albume convertite in format flac. Sustine ca ar avea cca. 70 de albume pe care intentioneaza sa le rip-uiasca si posteze... Multi mi-au scris ca au serioase indoieli in aceasta privinta si i s-a solicitat a adauga si o poza a CD-ului sau LP-ului pe dispozitivul sau de redare. (Aceasta ar indeparta orice dubiu privind autenticitatea flacurilor.) Rip-uirea necesita cateva minute in timp ce a face o poza doar cateva secunde. Daca tot are CD-ul sau LP-ul in mana... care ar fi problema? Daca nu poate dovedi ca rip-urile sunt autentice este evident ca banuelile sunt intemeiate ceea ce ar dovedi ca nu face decat bascalie iluzionand pe multi ca ar descarca flac-uri atentice (care nu-s decat mp3-uri convertite in format flac,) incarcandu-le memoria computerului la misto fara nici un rost sau justificare. Multi si-au incetat postarile si chiar au parasit forumul... si multi o vor face in curand datorita badaraniei sale. Ignorati-l. Este inca posedat de demoni...
Doine dn țara Ardealului ▶ Cele mai frumoase doine din Ardeal (Euromusic, 2011)
Doina este poate tot ceea ce-i mai frumos si mai specific in creatiunea noastra populara. Doina este interpretul durerii poporului. Nevoia sufleteasca a omului bantuit de o simtire puternica de a impartasi si altuia zbuciumul lui interior, spre a si-l usura: aici e obarsia doinei! Viata sufleteasca a poporului roman este doina si el nu poate trai fara ea. Ea este marea lui mangaiere, singura lui alinare, dupa cum spune versul: “Tot cu doina ma mai tin”. Prin melodia ei, cat si prin cuprinsul poetic, doina, daca nu-i totdeauna glasul inlacrimat de tristete ori de jale al poporului, apoi ea cauta totdeauna sentimente serioase, grave si adanci fie in legatura cu iubirea, fie cu instrainarea, cu viata de codru si cu atatea altele… Doina este tot ceea ce are mai ales lirica populara romaneasca. Suferinta sub infinit de multele ei forme, e singura asupra careia merita sa ne oprim gandurile si sufletul intreg , fiindca ea ne este partea cea mai insemnata a vietii petrecute pe pamant. De aceea talentele cele mari fara vrerea lor au fost ispitite sa-si inchine ei viata si sa-si moaie pana in izvorul durerii… si tot de aceea si doina a inflorit din valul aceluiasi izvor. Doina cea trista, copil al durerii impartasite in vers, este cel mai frumos cantec al poporului roman si de aceea si ea, ca si privighetoarea intre pasari, poate fi numita pe drept, regina canturilor noastre. Tristetea doinelor nu reprezinta un sentiment anumit, ci o atitudine permanenta. Doinele canta cele mai variate sentimente, insa toate apar filtrate prin acea atmosfera de melancolie. Doina te intristeaza cu jalea ei.
În tezaurul spiritual al românilor Doina, alături de Horă, Căluşari, Mioriţa şi alte bijuterii folclorice, este una din cele mai desăvîrsite creaţii populare, un cîntec ce vine din adîncurile istoriei noastre.
Specia a liricii populare şi a folclorului muzical românesc, Doina exprimă profunde sentimente de dor, de jale, de dragoste, de revoltă etc. Ea dezvăluie lumea interioară, complexă a omului, trăirile si dispoziţiile sale.
Din punct de vedere muzical Doina este un cîntec cu multiple funcţii şi, fiind bazată pe improvizaţie, dispune de numeroase şi inepuizabile ornamente melodice.
Ca specie literară, Doina a fost preluată în poezia cultă. A fost studiată de V.Alecsandri, A. Russo, C. Negruzzi, M. Eminescu, B. P. Haşdeu, B. Bartok, C. Brăiloiu, inspirînd pe mulţi poeţi consacraţi.
Din timpuri imemorabile strămoşii noştri şi-au măsurat timpul cu Doina – de le-a fost rău – şi-au doinit durerea, suferinţa, jalea, dorul si tristeţea; de le-a fost bine – prin doina şi-au cîntat bucuria împlinirilor şi a speranţelor:
Doină, doină, cîntec dulce, Cînd te-aud, nu m-aş mai duce…
Originea şi vechimea Doinei, de astfel, ca şi etimologia acestui cuvînt, nu sunt cunoscute, ele fiind acoperite de vălul misterului. În acest sens există numeroase ipoteze care, pîna în prezent, nu au fost comfirmate.
Cercetătorul Petre Brîncusi mărturisise că ”A fost o vreme cînd, dintre toate genurile folclorice, doina reprezenta gloria cea mai înaltă, sinteza străbătută de unică vibraţie care dă imaginii muzicale şi poetice unicitate de miracol… Întruchiparea cea mai desăvîrşită a genului poporului român o regăsi în ea".
George Breazul considera că Doina – cea mai autentică si mai caracteris- tica formă de expresie a muzicii populare românesti – are aceeaşi funcţie ca şi plînsul,e tot atît de legată de natură, tot atît de pură din punct de vedere psihic, tot atît de spontană, tot atît de originală şi de adevărată ca şi o exclamaţie, ca şi un geamăt, ca şi un strigăt; atît de naturale sunt aceste expresii ale unui melos popular, încît ţie teamă să le destrămi pura lor candoare şi simplitate şi cu greu cutezi să le denumeşti cu obişnuitul cuvint Muzică.
Nu ştim cu certitudine de unde vine şi ce înteles poartă in sine cuvîntul doina. O seamă de cercetători, printre care şi Aron Densuşeanu, susţin ca doina provine de la Gheorghe Bariţiu atestase pe la 1842, în Transilvania, forma daina, folosita în cîntecele maramureşene.Tiberiu Brediceanu, în calitate de culegător de folclor, a descoperit în Maramureş, în anul 1910, ambele forme doina şi daina.
Cu trei ani mai tirziu, in 1913, Bela Bartik a întîlnit in Maramureş şi forma doinam. Scriitorii Alecu Russo şi Vasile Alecsandri au constatat că doina, ca termen tehnic folclorice, pot fi utilizate pe un anumit fel de cîntare.
“De la Alecsandri încoace cuvîntul doina a dobîndit o largă popularitate, precum observa Tibetiu Alexandru, ajungînd simbolul celei mai neaoşe poezii şi muzici orchestrale a românilor”. Meditînd asupra notiunii doină, Tibetiu Alexandru crede, ca si alţi cercetători, că aceasta este imprumutată din altă limbă. Unul din argumentele sale întru susţinerea acestei ipoteze este mărturia ţăranilor din mai multe localitaţi, care confirmau că nu cunosc obîrsia doinei. Cu timpul noţiunea doină s-a încetăţenit. Doina, după spusele lui T. Alexandru, era numită “ orice fel de melodie vocală sau instrumentală cu ritm liber, tărăgănat, cu caracter oarecum melancolic”
În reflecţiile sale despre doină, Tiberiu Alexandru, consultînd opiniile mai multor cercetători ai muzicii populare românesti, conchide că prin doina se înţelege “ o anume cîntare, prin excelenţă lirică, o melopee de forma liberă bazată pe improvizaţie, folosind în acest scop o seamă de elemente melodice tipice. Este o melodie infinită a carei arhitectură este fără contenire recreată de interpret, cu ajutorul unor formule tradiţionale, mai mult sau mai puţin fixe, pe care le variază, le transfigurează, le orînduieşte, le repetă ori le omite după plac, nu însă fără a respecta prescripţiile unor canoane statornice de legi nescrise ale tradiţiei. Anumite formule introductive şi conclusive alcătuiesc hotarele în sînul cărora, pe anume trepte se aştern pasaje cu caracter recitativ, se stabilesc cadenţe (opriri), se desfăşoară ample întorsături melodice ornamentale”.
Ca atare, definirea acestei importante categorii folclorice a fost făcută pentru prima dată de Bela Bartok pe la 1923, el numind elementele care alcătuiesc doina propriu zisă.
Investigaţiile întreprinse de numeroşi cercetători au demonstrat cu lux de amănunte că doina era cîntată în ţinuturile locuite de români :Oltenia, Muntenia, Moldova, Bucovina, Dobrogea, Maramureş, Ţara Oraşului, Ţara Bîrsei, Ţara Oltului, Năsăud etc. Numite “ cîntec de jale”, “ cîntec haiducesc”, “cîntec lung “, “cîntec de codru”, “ cîntec de ducă”, “ cîntec oltenesc”, “ horă lungă”, “hora frunzei”…, doinele se deosebeau de la localitate la alta, ele “ îmbracînd” specificul ţinutului respective, al tradiţiilor caracteristice zonei, interpretului concret. Dar, precum sublinia Tiberiu Alexandru, “ prin structura lor, doinele noastre vădesc o pregnantă unitate. Ele apartin unui stil de cîntare omogen”.
Este foarte diversă şi foarte bogată tematica lilterară a doinilor. Ea include preocupările, trăirile şi aspiraţiile poporului. În doine şi-a gasit reflectare întreaga viaţa a românilor, doina fiind deosebit de cuprinzătoare în acest sens. Precum menţiona Peter Brîncusi “doina nu are graniţe limitative, ca expresie şi altitudine este spontană, aparţine individualităţii interioare a omului, relevînd fie propria lui fericire, fie propria lui durere”.
Cercetători din diverse ţari au indicat că şi în cultura altor popoare există cîntece asemănătoare doinei românesti. Astfel, precum menţiona şi Tiberiu Alexandru, cîntece de tipul doinelor noastre au fost atestate “ la ucraineni, la evrei din Galaţia, în întraga Peninsulă Balcanică în Orientul turco-perso-arab, în India, Indochina, Indonezia, în Tibet, în ţinuturi ale Chinei, în Mongalia ş.a.
Cum se explică faptul că doina s-au cîntecele asemănătoare ei au un areal atît de vast?
Probabil au dreptate cercetătorii care susţin ideea că mai multe popoare, aflate în condiţii de dezvoltare asemănătoare, au creat condiţii similare.
Costache Negruzzi, înca în 1840, în “ Cîntecele populare ale Moldovei” scoate în evidenţa că “aceea ce caracterizează pe românii moldoveni, sunt doinele sau cîntecele “muntele”, adica cele cîntate de oameni de la munte”.
Doina figurează şi în limba lituaniană cu înţelesul de cîntec popular daina. Savantul austriac I.Sulzer, chemat in Moldova de Al. Ipsilante pentru a organiza o şcoală de drept, a observat că numele doina cu aceeaşi formă există şi la slovaci, utilizindu-se şi în Panonia si Macedonia. Termenul doina este foarte vechi. Atît mărturiile istoricilor, cît şi cercetările muzicologilor, ne orientează spre concluzia că doina s-a constituit originar ca specie melodică strins legată de viaţa păstorească şi de intrumentale muzicale tipice: fluier, tilincă, cimpoi, nai, caval etc.
Se ştie că strămoşilor noştri traco-geto-daci le plăceau mult muzica şi dansul, pentru că în majoritatea scrierilor ce se referă la lexicologie, numaidecît se vorbeşte, aproape întotdeauna, ba despre dans, ba despre cîntec. Unii lexicografi, oameni în genere scumpi la vorbă, ca Hesychius sau Suidas, le citează în dicţionare. Probabil că acele nume de jocuri şi melodii trace intraseră în acea epoca în limbajul comun al traco-geto-dacilor. Din aceleaşi lexicon aflăm şi despre “ jalnica zicătură” cu fluierul, denumită “ Torelli”. Sensul acestui cuvînt este următorul: “cîntarea jalnică cu fluierul tracilor. Poate că acest cîntec de durere al tracilor, care a sunat cindva şi pe meleagurile noastre, se numară printre strămoşii minunatei doine românesti”.
Doina este cea mai apropiată şi mai pură expresie muzicală ce caracterizează sufletul românesc. “În lumea culturii naţionale românesti doina este specia cea mai cunoscută din lirica populară, însa a ajuns să constituie pentru foarte mulţi un sinonim al cîntecului popular însuşi”.
Spre deosebire de baladă şi cîntecul de lume care sunt expresii colective şi se adresează unei comunităţi mai mici sau mai mari, doina, dupa cum am mai spus, este cea mai desăvîrşită expresie a Orfeu-lui românesc, un cîntec melancolic şi trist, un cîntec al singurătăţilor triste. Din punct de vedere Mioriţa are o structură baladescă, dar expresia sa intima este o doina sau o varianta a străvechii cîntari a băstinaşilor. Doina este cîntecul durerii, forma poetică si muzicală a jalei noastre istorice, a poporului nostru, adesea lipsit de libertate si independentă, care n-a putut să nu lase pecetea durerii, dar şi a eroismului, a energiei şi patriotismului inflăcărat atît în doina străbună, cît şi în baladă, în cîntec popular.
România a reuşit să înscrie doina în Lista Reprezentativă a elementelor de patrimoniu intangibile, listă iniţiată de UNESCO (United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization).
Cea mai îngrijorătoare informaţie din documentaţia respectivă este că au fost identificate doar 15 persoane reprezentative pentru diferitele tipuri de doină şi că, deci, este obligatorie crearea unui mediu cultural în care transmiterea acestei moşteniri să fie restaurată. Iată filmuleţul pe care Ministerul Culturii şi Institutul de Etnografie “Constantin Brăiloiu” l-au realizat pentru UNESCO:
Între 28 septembrie şi 2 octombrie 2009, la Abu Dhabi s-a desfăşurat o sesiune a Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Intangibil (din cadrul UNESCO), sesiune la care au fost făcute primele 88 de înscrieri pe Lista Reprezentativă şi pe Lista pentru Salvgardare Urgentă. Un stat care obţine o asemenea înscriere într-una din cele două liste ale patrimoniului mondial protejat de UNESCO trebuie să beneficieze atât de acceptul, cât şi de viitoarea implicare a comunităţilor locale din care provin respectivele elemente.
Printre cele mai cunoscute obiceiuri care, de-acum înainte, vor fi considerate de importanţă mondială şi protejate atât de ţara de baştină, cât şi de UNESCO, se numără tangoul (propus de Argentina şi Uruguay), Procesiunea Sângelui Sfânt din Bruges (Belgia), dantelele din Croaţia, tapiseriile de la Aubusson (Franţa), carnavalul de la Mohacs (Ungaria), limbajul fluierat din insula La Gomera (Spania) şi teatrul de marionete denumit Karagöz (Turcia).
Revenind la doina noastră, în descrierea de pe site-ul UNESCO se spune că, până la 1900, a fost singurul gen muzical din multe regiuni ale ţării. “Exprimând calităţile personale, emoţiile şi virtuozitatea creatorului-interpret, doina joacă şi un important rol social, deoarece reprezintă o supapă purificatoare care întăreşte solidaritatea”.
Doine dn țara Ardealului ▶ Cele mai frumoase doine din Ardeal (Euromusic, 2011)
01 [3:34] Pe Someș pe langa apă 02 [4:41] La o margine de sat 03 [7:04] Necăjit îi omu bun 04 [3:36] Frumos car cu patru boi 05 [6:24] Drag mi-o fost mie să cânt 06 [5:24] Doamne, viața omului 07 [6:18] Spitalul cu doctorii 08 [4:50] Iar se face afară seară 09 [6:40] La o margine de drum 10 [4:50] Sănătate, scumpă esti 11 [6:40] Blestemat am fost de mic 12 [4:57] De ce lumea asta-i rea 13 [5:00] Frunză verde și-o lalea 14 [5:43] Câte le-am pă lume
Găsiţi aici: http://www.unesco.org/culture/ich/index ... tion=00003 cu descrieri, fotografii şi exemplificare video – obiceiurile, ritualurile, dansurile, cântecele şi celelalte manifestări de cultură incluse în Patrimoniul Intangibil al omenirii. Doar 34 de ţări au reuşit să facă propuneri care îndeplinesc criteriile stabilite de Comitetul menţionat mai sus. Cele mai “harnice” sunt China (3 înscrieri în Lista pentru Salvgardare Urgentă şi 22 pe Lista Reprezentativă) şi Japonia (13 înscrieri în Lista Reprezentativă).
Discuri vinil cu muzica populara - Raritati – poza de iosuco, in Muzica populara romaneasca - Romanian folk · 56.5KB
_______________________________________ "bratianu" — Cine (pe acest forum) nu a citit comentariile sale. Se prezinta simplu... "Nu sunt muzicoloc, nici macar DJ, nu ma pricep. Ma trezesc vorbind in papusoi". Si asa nepriceput cum e, "bratianu" ar putea avea cometarii pentru orice postare. In timp ce el asteapta sa i se ofere "albume in original sau chiar... lapte si miere..." recomandarea sa pentru toti ceilalti este... "de a se multumi cu ce au". Pretinde ca flac-urile le poate deosebi de mp3 "dupa ureche" iar mp3-urilor le poate sesiza calitatea tot... dupa ureche. I s-a atras atentia de catre cei mai priceputi, si mai direct de catre ceilalti — a nu mai confunda acest forum cu papusoiu, insa... nu poate pricepe... Se pare ca este posedat de demoni. I s-a recomandat un simplu ritual de exorcizare — care consta in a striga cat poate de tare de 44 de ori in noaptea de revelion "iesi satana din mine si din mouse-ul meu" (in papusoiul din ograda) dupa care sa izbeasca cat poate de tare cu mouse-ul de pamant. Iar daca inca va fi posedat de spiritele rele, sa repete ritualul in cimitir si in noaptea de boboteaza, (turnandu-si o galeata cu apa rece pe cap) si strigiand de 666 de ori cat poate de tare... "Iesi satana din mine si din computerul meu... si nu ma mai inboldi sa tot confund acest forum cu... papusoiu" — dupa care sa izbeasca cat poate de tare computerul sau de pamant de 44 de ori. Fiind pe forum din 2011, a fost nevoie sa vin eu la mijlocul lui 2014, sa creez discografia Zamfir, sa postez cca 250 albume din discografia sa, sa refuz a mai posta jumatate de an datorita mitocaniei sale, sa revin sa repostez... cand asa, instantaneu, si-a amintiit si bratianu ca descarcase si el anterior cca 70 de albume postate de mine pe primele pagini ale discografiei lui Zamfir, pentru a isi "ripui" si el albumele sale... Asta doreste bratianu sa ne faca sa credem... Pana decurand posta linkurile expirate ale unor albume (Un lucru util dealtfel). Intre timp a aflat si el ca mp3-urile pot fi convertite in format flac... si asa i-a venit ideea de a reposta albume convertite in format flac. Sustine ca ar avea cca. 70 de albume pe care intentioneaza sa le rip-uiasca si posteze... Multi mi-au scris ca au serioase indoieli in aceasta privinta si i s-a solicitat a adauga si o poza a CD-ului sau LP-ului pe dispozitivul sau de redare. (Aceasta ar indeparta orice dubiu privind autenticitatea flacurilor.) Rip-uirea necesita cateva minute in timp ce a face o poza doar cateva secunde. Daca tot are CD-ul sau LP-ul in mana... care ar fi problema? Daca nu poate dovedi ca rip-urile sunt autentice este evident ca banuelile sunt intemeiate ceea ce ar dovedi ca nu face decat bascalie iluzionand pe multi ca ar descarca flac-uri atentice (care nu-s decat mp3-uri convertite in format flac,) incarcandu-le memoria computerului la misto fara nici un rost sau justificare. Multi si-au incetat postarile si chiar au parasit forumul... si multi o vor face in curand datorita badaraniei sale. Ignorati-l. Este inca posedat de demoni...
,,Doine din Tara Ardealului"e un cd, iar in topicul asta e vorba de viniluri. Si la Dragan Muntean ai o caseta audio, iar exemplele pot continua. Altfel, mai toate flacurile tale sunt mp3-uri adunate de pe net, ingrasate la convertor si servite flac. Succesuri in continuare!
,,Doine din Tara Ardealului"e un cd, iar in topicul asta e vorba de viniluri. Si la Dragan Muntean ai o caseta audio, iar exemplele pot continua. Altfel, mai toate flacurile tale sunt mp3-uri adunate de pe net, ingrasate la convertor si servite flac. Succesuri in continuare!
Dar face o treaba autentica si omul chiar se pricepe la muzica! Iti poti da seama dupa materialul pe care l-a postat pana acum si prin munca pe care o depune! Din partea noastra : Jos palaria !
Village music from Romania: Oltenia - Moldavia - Transiylvania - Recordings made in 1933-1943 by Constantin Brailoiu and his assistants, 1988 edition completed from the arhives of the Institutefor Ethnological and Dialectological Studies (ICED) at Bucharest (Grand Prix International du disque - Academie Charles Cros)
În Bucureşti există astăzi Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu“, (http://www.acad.ro/ief/) numit astfel în amintirea compozitorului şi etnomuzicologului român care a fondat, printre altele, Societatea Compozitorilor Români şi care a lăsat în urma sa o serie de cercetări extrem de valoroase asupra folclorului muzical naţional şi internaţional
Născut în Bucureşti, în 1893, într-o familie aristocratică originară din Oltenia, cu rădăcini în neamul Brâncoveanu, Constantin Brăiloiu a studiat muzică în Capitală, dar şi la Viena, Lausanne şi apoi Paris. După întoarcerea în ţară, în 1920, împreună cu alţi compozitori, a pus bazele Societăţii Compozitorilor Români, pe care a prezidat-o între anii 1926 şi 1943.
Fascinat de muzica populară din mediul rural, în 1928 s-a alăturat echipei sociologului Dimitrie Gusti, în mijlocul căreia a efectuat primele studii de teren asupra folclorului român în sate din Bucovina, Transilvania şi Oltenia. Ca urmare, a creat Arhivele Folclorului în cadrul Societăţii Compozitorilor. În anii următori, cercetările lui Brăiloiu s-au extins la nivelul întregii ţări. Lucrarea „Schiţă a unei metode de folclor muzical", publicată de muzicolog în 1931, a marcat o turnură în disciplina ce avea să se numească etnomuzicologie.
În 1943, Brăiloiu a fost numit consilier cultural în cadrul Ambasadei Române de la Berna. Anticipând situaţia politică din ţară, el va rămâne în Elveţia, unde îşi va continua cercetările, şi nu se va mai întoarce niciodată în ţară. La Geneva, a fondat, în 1944, Arhiva internaţională de muzică populară, în cadrul Muzeului de Etnografie de acolo. Patru ani mai târziu a fost numit, de asemenea, profesor asistent la CNSR (Centrul naţional de studii ştiinţifice) din Paris. Brăiloiu şi-a dedicat ultimii cincisprezece ani din viaţă muncii titanice de a colecta, la Geneva, înregistrări folclorice din întreaga lume. În urma acestor înregistrări, a editat, printre multe alte compilaţii, faimoasa „Colecţie universală de muzică populară înregistrată", o serie de 40 de discuri apărută între anii 1951 şi 1958.
Moldavia, Fundu Moldovei and Bukovina
01 [1:19] Doina I | Trifanuca Memciuc 02 [2:08] Doina II | Dumitru Strugar 03 [1:34] Doina: "Di jele" | Stefan Ruscan, Vatra Dornei 04 [2:31] Doina: "Izvoras cu apa rece" | Leontina Niga 05 [1:59] Doina: "Mindra florae-i norocu | Maria Surupat 06 [1:25] Cintec: "Scirba are orisicine" | Profira Topliceanu 07 [1:23] Cintec: "Cucusor de pe ogor" | Maria Surupat 08 [1:09] Joc: Tarancasca | Stefan Ruscan, Vatra Dornei 09 [3:12] Joc: Corabeasca | Alexandru Bidirel, Alexe Birghesana, Gheorge Sirbu, Ilie Boldea, Ion Nedelcu 10 [2:05] Ritual funebru. Semnal: "De mort" | Simon Casacu 11 [3:28] Bocet | Leontina Niga, Trifanuca Nemciuc 12 [2:25] Ritualul de Anul Nou: Buhaiul | Dumitru Popescu, Gheorge Anchidin, Grigore Coileanu, Ion Cotlet, Ion Pop 13 [1:16] Semnal: "Ca la oi" | Simeon Cazacu 14 [0:47] Doina III | Nituca Nerghes 15 [1:43] Doina: "Fire-ai, maica, blestemata" | Parasca Gramada 16 [1:30] Cintec-doina: "Pe deal merg, pe deal ma-ntorc" | Parasca Gramada 17 [1:26] Cintec: "Inimioara ca la mine" | Parasca Gramada 18 [1:29] Cintec: "Di jali" | Gheorge Ursu 19 [1:08] Cintec: "Multe rele en nu fac" Odotia Zlavoaca 20 [1:38] Ritual de nunta. Cintec: "De jele la mireasa" | Costan Suiu, Sidor Andronicescu 21 [0:34] Ritual de nunta. Joc: "Jocul zestrei cu strigaturi" | Costan Suiu, Sidor Andronicescu 22 [1:38] Ritual de nunta. Joc: "De trei ori pe dupa masa" | Ilie Cazacu, Sidor Andronicescu, Vasile Crisan, Vasile Mindrila 23 [1:25] Ritual de nunta. Joc: "Giocu' di tati" | Ilie Cazacu, Sidor Andronicescu, Vasile Crisan 24 [3:13] Ritual de nunta. Joc: "Jocul cel mare" | Gheorghe ursu, Vasile Crisan, Vasile Mindrila 25 [2:05] Cintec epic: "Gruia lui Novac" | Odotia Zlavaoca 26 [1:26] Cintec epic: "Radu haiducul" | Odotia Zlavaoca 27 [1:44] Joc: Trilisesti | (Fundu Moldovei) Gheorghe Ursu, Vasile Crisan, Vasile Mindrila 28 [1:25] Joc: Corbabeasca | (Fundu Moldovei) Ilie Cazacu, Sidor Andronicescu, Vasile Crisan, Vasile Mindrila
01 [3:37] Doina | Vasile Pirvulescu 02 [1:30] Doina: "Ca din cimpoi" | Anghel Buse 03 [1:51] Doina cu haulit: "Ferice, codre de tine" | Cristina Pavel 04 [0:16] Semnal vocal: Haulita | Iona Catuta 05 [1:46] Doina: "De la val' de casa mea" | Dumitru Coiculescu o6 [2:04] Doina: "La fintina din faget" I | Marita Grama 07 [3:27] Doina: "La fintina din faget" II | Ioana Piper 08 [3:33] Cintec de joc (Hora): "Teiule, frunza rotata" | Constantin Lataretu, Gheorghe Luca, Maria Lataretu, Mihai Lataretu, Nicolae Lataretu 09 [3:28] Jocuri: Hore gorjenesti | Nelu Busuioc 10 [3:11] Jocuri: Sirbe | Gheorghe Magherea, Grigore Murgu, Mihai Lataretu, Petre Geoagiu 11 [3:15] Joc: Briuletul | Ciochina Suchici, Ion Luca Borcan, Ion Stefu 12 [0:58] Cintec ceremonial funebru: Bradul | Cristina Pavel, Ioana Schian, Marita Grama 13 [2:31] Doina: "Cine n-are nici un dor" | Ion Pupaza 14 [1:41] Doina: "Citi pe lume-si petrecura" Maria Arbagic 15 [1:33] Doina de haiducie: "Cind vazui ca nu mai ninge" | Dumitru Pobirci 16 [0:49] Cintec de joc (Sirba): "Da-ma mama dupa drag" | Maria Arbagic 17 [3:23] Cintec de joc (Sirba): "Lelita circiumareasa" | Nicolas Zlataru 18 [3:06] Cintec de joc (Hora): "Trece mindra pe colnic" | Ioana Zlataru, Nicolae Zlataru 19 [3:29] Ritual de nunta.Cintec: Cintecul miresei | Nicolae Zlataru 20 [3:50] Cintec batrinesc: "Gruia lui Novac" | Ioana Zlataru, Nicolae Zlataru 21 [3:10] Joc: Tircolul | Nicolae Zlataru 22 [3:11] Ritual din Calus. Joc: Floricica | Nicolae Zlataru 23 [1:48] Bocet: "La frate" | Maria Arbagic
Discuri vinil cu muzica populara - Raritati – poza de iosuco, in Muzica populara romaneasca - Romanian folk · 59.9KB
_______________________________________ "bratianu" — Cine (pe acest forum) nu a citit comentariile sale. Se prezinta simplu... "Nu sunt muzicoloc, nici macar DJ, nu ma pricep. Ma trezesc vorbind in papusoi". Si asa nepriceput cum e, "bratianu" ar putea avea cometarii pentru orice postare. In timp ce el asteapta sa i se ofere "albume in original sau chiar... lapte si miere..." recomandarea sa pentru toti ceilalti este... "de a se multumi cu ce au". Pretinde ca flac-urile le poate deosebi de mp3 "dupa ureche" iar mp3-urilor le poate sesiza calitatea tot... dupa ureche. I s-a atras atentia de catre cei mai priceputi, si mai direct de catre ceilalti — a nu mai confunda acest forum cu papusoiu, insa... nu poate pricepe... Se pare ca este posedat de demoni. I s-a recomandat un simplu ritual de exorcizare — care consta in a striga cat poate de tare de 44 de ori in noaptea de revelion "iesi satana din mine si din mouse-ul meu" (in papusoiul din ograda) dupa care sa izbeasca cat poate de tare cu mouse-ul de pamant. Iar daca inca va fi posedat de spiritele rele, sa repete ritualul in cimitir si in noaptea de boboteaza, (turnandu-si o galeata cu apa rece pe cap) si strigiand de 666 de ori cat poate de tare... "Iesi satana din mine si din computerul meu... si nu ma mai inboldi sa tot confund acest forum cu... papusoiu" — dupa care sa izbeasca cat poate de tare computerul sau de pamant de 44 de ori. Fiind pe forum din 2011, a fost nevoie sa vin eu la mijlocul lui 2014, sa creez discografia Zamfir, sa postez cca 250 albume din discografia sa, sa refuz a mai posta jumatate de an datorita mitocaniei sale, sa revin sa repostez... cand asa, instantaneu, si-a amintiit si bratianu ca descarcase si el anterior cca 70 de albume postate de mine pe primele pagini ale discografiei lui Zamfir, pentru a isi "ripui" si el albumele sale... Asta doreste bratianu sa ne faca sa credem... Pana decurand posta linkurile expirate ale unor albume (Un lucru util dealtfel). Intre timp a aflat si el ca mp3-urile pot fi convertite in format flac... si asa i-a venit ideea de a reposta albume convertite in format flac. Sustine ca ar avea cca. 70 de albume pe care intentioneaza sa le rip-uiasca si posteze... Multi mi-au scris ca au serioase indoieli in aceasta privinta si i s-a solicitat a adauga si o poza a CD-ului sau LP-ului pe dispozitivul sau de redare. (Aceasta ar indeparta orice dubiu privind autenticitatea flacurilor.) Rip-uirea necesita cateva minute in timp ce a face o poza doar cateva secunde. Daca tot are CD-ul sau LP-ul in mana... care ar fi problema? Daca nu poate dovedi ca rip-urile sunt autentice este evident ca banuelile sunt intemeiate ceea ce ar dovedi ca nu face decat bascalie iluzionand pe multi ca ar descarca flac-uri atentice (care nu-s decat mp3-uri convertite in format flac,) incarcandu-le memoria computerului la misto fara nici un rost sau justificare. Multi si-au incetat postarile si chiar au parasit forumul... si multi o vor face in curand datorita badaraniei sale. Ignorati-l. Este inca posedat de demoni...
,,Doine din Tara Ardealului"e un cd, iar in topicul asta e vorba de viniluri. Si la Dragan Muntean ai o caseta audio, iar exemplele pot continua. Altfel, mai toate flacurile tale sunt mp3-uri adunate de pe net, ingrasate la convertor si servite flac. Succesuri in continuare!
Dar face o treaba autentica si omul chiar se pricepe la muzica! Iti poti da seama dupa materialul pe care l-a postat pana acum si prin munca pe care o depune! Din partea noastra : Jos palaria !
Daca vroiai sa ma combati, pentru ca banuiesc ca de-aia m-ai citat, trebuia sa spui ca ma insel, ca cd-urile alea sunt viniluri iar mp3-urile sunt flacuri verificate. Altfel, parerea ta de nu valoreaza prea mult in contextul asta. @iosuco a fost sustinut si de mine pentru topicul cu Gheorghe Zamfir, face o treaba excelenta dupa parearea multora, eu nu sunt muzicoloc (nici macar dj) sa-mi dau cu parerea cat se pricepe la muzica. Eu am semnalat niste neconcordante reale dupa ce am facut si verificarile de rigoare - nu m-am trezit vorbind aiurea prin papusoi.
Puţini dintre noi (probabil) îşi mai aduc aminte de Titiana Mihali, una dintre cele mai mari cântăreţe de muzică populară a Maramureşului. Recunoscută atât pe plan naţional, cât şi internaţional, şi înzestrată cu un talent aproape dumnezeiesc, Titiana Mihali a avut, în schimb, un destin tragic.
Oamenii de folclor o compară, din acest punct de vedere, cu Edith Piaf. Cântecele ei, precum "Mireasă, cununa ta", "Cobor oile la vale", "Du-te, dorule, în lume", "Coborâi din deal în vale" etc., au rămas cunoscute şi fredonate de toţi iubitorii muzicii ei.
Titiana Mihali s-a născut pe 29 noiembrie 1950, în Borşa, la poalele Pietrosului, pe care l-a iubit toată viaţa. Se spune că, aflându-se într-un turneu în Egipt, a vizitat Piramidele, însă nu a fost deloc impresionată de acestea, mărturisind că pentru ea Pietrosul are o însemnătate infinit mai complexă decât monumentele egiptenilor.
"Oamenii care se nasc la poalele munţilor Maramureşului duc cu ei mereu o tristeţe adâncă în suflet, mai ales atunci când, deschizând geamul casei în care locuiesc, nu au în faţa ochilor aceşti deosebiţi munţi. Aceasta este drama pe care dus-o şi Titiana mereu în sufletul ei", a spus folcloristul Nicoară Mihali. Talentul ei de a cânta a fost descoperit încă de timpuriu. De mică, părinţii ei o duceau să cânte pe la nunţi. Nicoară Mihali îşi aminteşte că, la vârsta de 12 ani, Titiana Mihali a cântat la nunta părinţilor lui. "Mi-au povestit mai târziu ai mei că a cântat la nunta lor şi, pentru că era foarte micuţă de înălţime, nuntaşii au urcat-o pe o masă ca să o vadă toată lumea cum cântă", a mărturisit Nicoară Mihali. La vârsta de 17 ani, este angajată la Ansamblul "Maramureşul" din Baia Mare, colaborând în acelaşi timp cu Ansamblul "Cercănelul" din Borşa şi cucerind locul I la multe concursuri folclorice naţionale.
• Trofeu înmânat de Charles de Gaulle
Datorită talentului extraordinar de a interpreta cântecele autentice maramureşene, Titiana Mihali a fost preţuită şi apreciată şi la nivel internaţional. În acest context, în anul 1963, la un festival internaţional de folclor care a avut loc la Dijon, în Franţa, Titiana Mihali primeşte "Colierul de Aur", trofeu care i-a fost înmânat chiar de către preşedintele Franţei de atunci, Charles de Gaulle. Câţiva ani mai târziu, în anul 1968, este premiată cu Cheia de aur şi Cupa de cristal, în cadrul unui festival care s-a desfăşurat în Polonia. În acelaşi timp, întreprinde numeroase turnee în toate colţurile lumii: Macedonia, Bulgaria, Suedia, Norvegia, Egipt, Sudan, Libia etc.
• Ţăndărei - momentul înstrăinării de Maramureş
Titiana se căsătoreşte relativ târziu, la vârsta de 27 de ani, cu un căpitan de vas din localitatea Ţăndărei, judeţul Ialomiţa. Acest moment reprezintă pentru marea cântăreaţă ruperea de Maramureş, lucru care o va marca toată viaţa. Nicoară Mihali a spus că această căsnicie nu a fost una tocmai reuşită. Însăşi Titiana a mărturisit că Ţăndărei a fost blestemul destinului ei. Asta pentru că aici trăieşte cea mai mare dramă a vieţii ei. În anul 1981, aflându-se într-un turneu prin Europa şi Orient, fiica ei de trei anişori, Titienuca, se stinge din viaţă, fără ca Titiana să fie anunţată. La întoarcerea din turneu, ea descoperă că primul ei copil era mort şi îngropat de două săptămâni. Folcloristul Nicoară Mihali spune că această dramă a reprezentat pentru Titiana o schimbare radicală, inclusiv în repertoriul ei artistic. "Dacă până la moartea Titienucăi, muzica pe care o interpreta Titiana era plină de veselie şi de exuberanţă, cântecul ei era plin de puterea zeilor, de bucuria vieţii, după tragedie, cântecele devin cuprinse de o adâncă tristeţe, precum un bocet etern al existenţei", a mărturisit Nicoară Mihali. El a mai adăugat că, în durerea extraordinară pe care a simţit-o ca mamă la pierderea copilului ei, s-a dus la cimitirul unde a fost înmormântată fetiţa, a dezgropat-o şi a strâns-o la piept. De aici şi dorinţa ei de a fi înmormântată cu fiica ei pe piept atunci când o să moară. După Titienuca a mai avut încă doi copii: Aura şi Auraş.
• Concert pentru Titiana lângă zidurile spitalului Fundeni
La un an după moartea fetiţei, pe 8 martie 1982, Titiana este invitată, de către binecunoscutul realizator TV, Tudor Vornicu, într-o emisiune. Însă, pe platourile de filmare, suferă un preinfarct şi este dusă de urgenţă la Spitalul Fundeni din Bucureşti, unde este operată pe cord deschis. Tudor Vornicu, după ce a terminat filmările cu ceilalţi interpreţi de muzică populară, i-a strâns pe toţi şi, lângă zidurile spitalului, i-a oferit Titianei un concert extraordinar.
• Reîntoarcerea în Maramureş şi sfârşitul tragic
În anul 1989, Titiana Mihali divorţează şi se întoarce acasă, în Maramureş, fiind numită profesoară de canto la Şcoala Populară de Artă din Sighetu Marmaţiei. Din păcate, după doi ani, pe 11 septembrie 1991, privighetoarea cântecului popular maramureşean se stinge din viaţă, la doar 41 de ani, într-un apartament din Sighetu Marmaţiei. Este dusă iniţial în Borşa, însă apare un conflict între fraţii ei, în urma căruia o parte dintre ei decid să o ducă la Ţăndărei, pentru a fi înmormântată împreună cu feţita ei, Titienuca, aşa cum i-a fost dorinţa. În momentul în care borşenii află că trupul neînsufleţit se află în Borşa, ca un trist omagiu adus artistei, localnicii au scos în geamuri toate picapurile pe care le-au avut şi, timp de trei zile, de la un capăt la altul al localităţii a răsunat muzica Titianei Mihali. Trecerea trupului ei peste Pasul Prislop nu este lipsită de evenimente. Maşina care o transporta se strică şi este adus un alt mijloc de transport, cu care se întâmplă acelaşi lucru. Doar după multe rugăciuni, rostite de un preot, cortegiul funerar a putut pleca spre Ţăndărei unde trupul artistei a fost înhumat. În anul 2005, fraţii Titianei decid să o readucă în Borşa, unde îi ridică o frumoasă capelă. Aşadar după 14 ani de la trecerea la cele veşnice, Titiana Mihali îşi regăseşte liniştea în pământul atât de îndrăgit al Maramureşului.
Reintoarcerea dupa 14 ani la Borsa.
A01 [2:04] Cîntă-mi cuce A02 [1:49] Cine bea apă din vad A03 [2:42] Tăt așa o zis doru A04 [3:29] Supărare, supărare A05 [2:27] Măi mindrule, strugur bun A06 [1:57] Tăt așa o zis badea A07 [1:44] Tăt mă uit pe drum în jos A08 [2:43] Învață-mă mîndruț drag
B09 [2:16] Zi-i ceteraș cu arcu B10 [2:47] Hore de dragoste B11 [1:40] Cîntec de petrecere B12 [2:38] În cel vîrfut de deluț B13 [2:00] Bătrinească prin casă B14 [2:40] De-aș muri primăvara B15 [2:06] Vai de mine, mult îi bine
Festivalul de Muzică Tradiţională „Inimioară cu dor mult - Tititana Mihali”, ediţia I, 2010
în afara graniţelor, în SUA, mai exact în statul Maryland, a fost inaugurat - în 1998 - un festival dedicat celebrei interprete, iniţiativă care a aparţinut românului Ioan Enciu, stabilit în SUA.
la Borşa în judeţul Maramureş s-a sărbătorit nu doar ridicarea la cer a Sf. Prooroc Ilie, Tesviteanul, cel care a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide şi închide cerurile. La 20 iulie 2010 sub semn solar, a debutat evenimentul ce poartă numele unei păsări măiestre care, cu trilu-i de foc, a cântat dorul şi dragostea, bucuria şi durerea, născute din viaţa moroşenilor ei dragi.
La iniţiativa Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, prin conf. univ. dr. Vasile Timiş – Secretar de Stat - cu sprijinul Consiliului Judeţean Maramureş, al Asociaţiei culturale „Ţara Chioarului”, Primăriei, Consiliului Local şi Casei de Cultură Borşa, s-a desfăşurat prima ediţie a Festivalului de Muzică Tradiţională „Inimioară cu dor mult - Tititana Mihali”.
De dragul Titianei, al cântecelor ei, al modului în care a ştiut să-şi reprezinte zona, invitaţiei organizatorilor au răspuns interpreţi îndrăgiţi ai folclorului românesc: Dumitru Fărcaş, Ioan Bocşa, Mariana Anghel, Cornelia şi Lupu Rednic, Anghelina Timiş Lungu, Maria Dan Golban, Cristian Pomohaci, Ovidiu Olari, Marcel Avram, Ioan Drăgan, Formaţia de muzică tradiţională aromână „Dor” din Tulcea, ansamblurile reunite „Ţara Chioarului” şi „Chioarul” din Şomcuta Mare, alături de familia Mihali (tatăl, fraţii şi nepoţii Titianei Mihali).
Prezent la festival, Mircea Man, preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, a oferit Diploma de Onoare familiei Mihali, primind la rândul său, ca semn de preţuire pentru preocuparea manifestată în domeniul protejării culturii tradiţionale maramureşene, Diploma de Excelenţă şi Trofeul „Inimioară cu dor mult – Titiana Mihali” din partea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.
„Privighetoarea cântecului maramureşean, Titiana Mihali, merită din plin respectul borşenilor, maramureşenilor şi tuturor românilor care o poartă în suflet."
Iniţiativa realizării acestui festival nu a rămâs fără ecou şi a găsit mereu forţele care să dea continuitate unei poveşti... povestea unei măiestre care-şi cânta obârşia şi pe care, dacă ascultăm atenţi, vreme de-o clipă o auzim şi-acum: inimioară cu dor mult...
"iosuco a fost sustinut si de mine pentru topicul cu Gheorghe Zamfir, face o treaba excelenta dupa parearea multora, eu nu sunt muzicoloc (nici macar dj) sa-mi dau cu parerea cat se pricepe la muzica... nu m-am trezit vorbind aiurea prin papusoi."
Bratiene... (la semnatura) ai dreptate... "Daca nu ai ceea ce iti doresti, trebuie sa te multumesti cu ce ai". (Eu as spune... cu ceea ce ti se ofera... gratis). Daca ti s-ar fi cerut ceva la schimb... as intelege "sa semnalezi, sa verifici"... dar in aceasta situatie (cand ti se ofera atat tie cat si celorlalti, gratis, albume care pe alte situri se vand la preturi destul de neconfortabile bugetului multora)... bunul simt ti-ar impune sa fii... macar recunoscator. Te-am ignorat pana acum atat eu cat si (probal sute de vizitatori ai saitului)... a iti raspunde ar trebui sa-ti scriu mai mult decat am tot scris in ultimile zile la postarile mele, si ar fi doar o pierdere de timp atat pentru mine cat si pentru sutele (sau miile de vizitatori ai sitului) care... probabil (din curiozitate) isi vor pierde timpul sa citeasca. Oricum nu ai pricepe. (Daca nu ai pricepun pana acum, sansele de a pricele de acum in colo sunt mult prea reduse). Educatia se face mai intai acasa, in primi ani, apoi la scoala... nu aici pe site ascultand muzica, "semnaland" sau "dandu-ti cu parerea" in... "papusoi"
Doar curiozitatera ma impinge sa-ti scriu cateva randuri... Esti dator cu... cateva precizari:
1) In ce a constat "sustinerea ta in topicul cu Gheorghe Zamfir" si de cine altcineva am mai fost sustinut in acest topic?... ("iosuco a fost sustinut si de mine pentru topicul cu Gheorghe Zamfir).
2) Ce te îmboldeste a iti da cu parerea atata timp cat nu te pricepi. ("eu nu sunt muzicoloc [corect se scrie MUZICOLÓG, -Ă, muzicologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în muzicologie. – Din fr. musicologue (insa banuiesc ca e doar o greseala)] (nici macar dj) sa-mi dau cu parerea cat se pricepe la muzica")...
O faci doar ca sa fii si tu remarcat pe site?
Daca "te-ai fi trezit vorbind aiurea (doar) prin papusoi" aceste randuri nu ar fi existat... (insa nici prezenta ta pe site nu ar fi fost observata).
A mai fost unul care avea ce avea cu... postarile mele la topicul Gheorghe Zamfir - Discografie, caruia i-am raspuns... la semnatura. Si a ramas acolo (saptamani de zile).
Pana la anul nou ar mai fi doar o zi, iar schimbarile in noul an sunt bine venite, urmatorul meu mesaj, (De va mai fi, va fi la... semnatura). Dealtfel poate ca ar fi mai bine sa schimbam si rolurile... tu sa postezi, iar eu sa-mi dau cu parerea... (e mult mai confortabil a iti da cu parerea, decat a posta).
Si dj_diabolo are dreptate. (atat in mesaje cat si la semnatura) "Sa lasam muzica sa vorbeasca domnule!"
"Cand esti mort, nu stii ca esti mort. E greu doar pentru ceilalti. La fel si cand esti prost!"
Toate cele bune, sa auzim numai de bine, si... La multi ani...
Discuri vinil cu muzica populara - Raritati – poza de iosuco, in Muzica populara romaneasca - Romanian folk · 73.1KB
_______________________________________ "bratianu" — Cine (pe acest forum) nu a citit comentariile sale. Se prezinta simplu... "Nu sunt muzicoloc, nici macar DJ, nu ma pricep. Ma trezesc vorbind in papusoi". Si asa nepriceput cum e, "bratianu" ar putea avea cometarii pentru orice postare. In timp ce el asteapta sa i se ofere "albume in original sau chiar... lapte si miere..." recomandarea sa pentru toti ceilalti este... "de a se multumi cu ce au". Pretinde ca flac-urile le poate deosebi de mp3 "dupa ureche" iar mp3-urilor le poate sesiza calitatea tot... dupa ureche. I s-a atras atentia de catre cei mai priceputi, si mai direct de catre ceilalti — a nu mai confunda acest forum cu papusoiu, insa... nu poate pricepe... Se pare ca este posedat de demoni. I s-a recomandat un simplu ritual de exorcizare — care consta in a striga cat poate de tare de 44 de ori in noaptea de revelion "iesi satana din mine si din mouse-ul meu" (in papusoiul din ograda) dupa care sa izbeasca cat poate de tare cu mouse-ul de pamant. Iar daca inca va fi posedat de spiritele rele, sa repete ritualul in cimitir si in noaptea de boboteaza, (turnandu-si o galeata cu apa rece pe cap) si strigiand de 666 de ori cat poate de tare... "Iesi satana din mine si din computerul meu... si nu ma mai inboldi sa tot confund acest forum cu... papusoiu" — dupa care sa izbeasca cat poate de tare computerul sau de pamant de 44 de ori. Fiind pe forum din 2011, a fost nevoie sa vin eu la mijlocul lui 2014, sa creez discografia Zamfir, sa postez cca 250 albume din discografia sa, sa refuz a mai posta jumatate de an datorita mitocaniei sale, sa revin sa repostez... cand asa, instantaneu, si-a amintiit si bratianu ca descarcase si el anterior cca 70 de albume postate de mine pe primele pagini ale discografiei lui Zamfir, pentru a isi "ripui" si el albumele sale... Asta doreste bratianu sa ne faca sa credem... Pana decurand posta linkurile expirate ale unor albume (Un lucru util dealtfel). Intre timp a aflat si el ca mp3-urile pot fi convertite in format flac... si asa i-a venit ideea de a reposta albume convertite in format flac. Sustine ca ar avea cca. 70 de albume pe care intentioneaza sa le rip-uiasca si posteze... Multi mi-au scris ca au serioase indoieli in aceasta privinta si i s-a solicitat a adauga si o poza a CD-ului sau LP-ului pe dispozitivul sau de redare. (Aceasta ar indeparta orice dubiu privind autenticitatea flacurilor.) Rip-uirea necesita cateva minute in timp ce a face o poza doar cateva secunde. Daca tot are CD-ul sau LP-ul in mana... care ar fi problema? Daca nu poate dovedi ca rip-urile sunt autentice este evident ca banuelile sunt intemeiate ceea ce ar dovedi ca nu face decat bascalie iluzionand pe multi ca ar descarca flac-uri atentice (care nu-s decat mp3-uri convertite in format flac,) incarcandu-le memoria computerului la misto fara nici un rost sau justificare. Multi si-au incetat postarile si chiar au parasit forumul... si multi o vor face in curand datorita badaraniei sale. Ignorati-l. Este inca posedat de demoni...
@iosuco, tu crezi ca ne oferi lapte si miere, dar de fapt muzica ce o urci tu acum, a mai fost urcata pe acest forum. Tin minte ca era un topic cu Gheorghe Zamfir, cu 4-7gb de albume mp3 (il daduse jos cineva de pe torrente, de unde le-ai luat si tu...)... dar intre timp s-au mai sters multe pe aici. Apoi ca dai copy/paste unor articole de pe internet si prefatezi un album, iar nu e ceva sa impresioneze toata suflarea. Spun asta pentru ca tu crezi ca ai inventat roata si trebuie sa-ti fim recunoscatori si cu ciocu" mic. Daca e sa vorbim de de useri care au adus aici muzica noua, albume in premiera, numele tau nu exista. Tu ai prea multe semnaturi si toate-s intre ghilimele. Ce am facut eu este ca am sesizat ca tu urci intr-un topic destinat muzicii de pe vinil, muzica de pe casete si cd-uri, si ca albumele tale de sute de mb, pe care ni le prezinti ca fiind in format flac, sunt mp3-uri. Acum, ori ca faci asta intentionat, ori in necunostinta de cauza, dar nu procedezi corect. Lasa mp3-ul asa cum l-ai descarcat de pe net, iar pentru poze fa o cercetare mai atenta. Ideal ar fi sa tii albumul in mana, atunci iese si flacul si poza de rigoare... Cu toate ca sugerezi ca asa stau lucrurile si i-ai scos pe multi din saracie, ma indoiesc ca inafara mouse-lui ai mare fonoteca. A, si am sustinut doar ca topicul cu Gheorghe Zamfir sa fie urcat sus, nu am adaugat niciun album pentru ca am respectat initiativa ta. Te las cu bine, muzicologule!
Domnilor @iosuco si @bratianu haide-ti sa nu ne mai certam si mai bine sa ascultam pe aceasta privighetoare a Maramuresului.
Titiana Mihali ST-EPE 02875
1.Titiana Mihali - N-am crezut ca pot ajunge.mp3 2.Titiana Mihali - Cînta cuce, limba-ti pice.mp3 3.Titiana Mihali - Pîn am fost nevasta noua.mp3 4.Titiana Mihali - Eu ti am spus mîndrut, ti am spus.mp3 5.Titiana Mihali - Merg în lume nu mie bine.mp3 6.Titiana Mihali - Mamuca, ti o fi pacat.mp3 7.Titiana Mihali - Lasa vîntul sa ma bata.mp3 8.Titiana Mihali - Bine mi pare c a plouat.mp3 9.Titiana Mihali - La fereastra, la badea.mp3 10.Titiana Mihali - Ramîne lumea de mine.mp3 11.Titiana Mihali - Spune lume si vorbeste.mp3 12.Titiana Mihali - Mai mîndrule, negricios.mp3 13.Titiana Mihali - Cui îi cînta cucu seara.mp3 14.Titiana Mihali - Miresuca, miresuca.mp3 15.Titiana Mihali - Ca pasarea, am trecut dealul.mp3
Maria Tanase ▶ Despre acest nume se pot scrie pagini intregi. Eu o sa va spun cateva lucruri esentiale din viata unei mare artiste a neamului. “Ne aflam in fata unui fenomen! N-am mai auzit pana azi nici un cantaret izbutind sa interpreteze cu asemenea talent si originalitate cantecul nostru popular, pastrand nealterata autenticitatea versului si melodiei”, spunea compozitorul si dirijorul Theodor Rogalski.
Maria Tanase s-a nascut in Bucuresti, pe 25 septembrie 1913, in mahalaua Caramidarilor, pe ulita Livada cu Duzi. Era fiica Anei Munteanu si a horticultorului Ionel Coanda Tanase. Prima data a aparut in public pe scena Caminului Cultural “Caramidarii de Jos” in anul 1921. Apoi pe scena Liceului “Ion Heliade Radulescu”, unde a frecventat cursul inferior. Cu ajutorul gazetarului Sandu Eliad a patruns in atmosfera unui cenaclu al tinerilor intelectuali ai carui memebrii o vor sfatui sa-si valorifice insusirile artistice si sa urce pe scena. Debutul artistic a avut loc la teatrul de revista condus de renumitul Constantin Tanase. Apare in revista “Carabus-Expres” din 2 iunie 1934 cu pseudonimul daruit de Constantin Tanase – Mary Atanasiu. Primele inregistrari pe discuri de ceara le-a facut in anul 1936 sub patronajul casei de discuri londoneze “Columbia”, cu ajutorul artistei Aurora Sotropa, de care a legat-o ulterior o mare prietenie si la invitatia careia a mers la Viena pentru a face noi inregistrari, in toamna aceluiasi an. Aparitia Mariei Tanase, o interpreta necunoscuta, careia vestita si vechea firma londoneza ii imprima un numar mare de discuri se inregistreaza ca un eveniment. In 20 febraurie 1937, Maria Tanase debuteaza la Radio Bucuresti.
In 1938 se integreaza in colectivul artistic al “Alhambrei” intemeiata de omul de teatru Nicolae Vladoianu, acceptand sa cante cu un taraf taranesc alcatuit de ea. Dupa succesul cu “Constelatia Alhambrei” accepta sa-si verse tolba cu cantece pe estrada restaurantului “Neptun”, langa Piata Buzesti, unde ii va cunoaste pe Nicolae Folescu, marele nostru cantaret de opera, scriitorul Alexandru Hodos, sculptorul Mac Constantinescu, poetul Camil Baltazar, dipliomati si oameni de afaceri straini, atrasi de noutatea si frumusetea folclorului romanesc, desavarsirea doinelor noastre si intelepciunea cuprinsa in versul romanesc, rezultat din lunga si grea suferinta. Incepand cu 1939 se deschide activitatea internationala a talentatei interprete. Maria Tanase si Grigoras Dinicu sunt desemnati “ambasadori ai muzicii populare romanesti” la expozitia internationala de al New York.
In anii ’40, in perioada dictaturii legionare, artista a avut mari probleme si datorita faptului ca avea cercul sau de prieteni evrei – Harry Brauner. Matritele discurilor aflate in discoteca Radio au fost distruse in mare parte. Salvarea vine din partea unui demnitar strain, care doreste sa asculte muzica populara interpretata de Maria Tanase si din partea unui vechi angajat al Radiodifuziunii, care scoate la iveala doua discuri nedistruse ale interpretei. A revenit in viata artistica si s-a bucurat de un mare succes turneul ei in Turcia, unde este declarata “cetatean de onoare”.
In anul 1955, a primit „Premiul de Stat”, iar doi ani mai tarziu titlul de „Artist emerit”. Maria Tanase dorea ca restul vietii sa-l inchine invatamântului pedagogic de factura folclorica. La cererea sa, a fost transferata in functia de folclorist la orchestra „Taraful Gorjului“ din Tg. Jiu, unde prezinta concerte si spectacole apartinand filonului folcloric oltenesc. S-a stins din viata in anul 1963 la 22 iunie.
Maria Tanase a lasat in urma s-a o bogata mostenire folclorica si artistica. Vreau sa reamintesc cateva piese celebre din repertoriul artistei: “Bun e vinul ghiurghiuliu”, “Ciuleandra”, “Agurida”, “Marie, si Marioara”. Ii multumim pentru acea voce minunata!
Din cîntecele Mariei Tănase (STC 00042, 1977)
A01 [3:57] Doina din Maramureș A02 [3:26] Lung îi drumul Gorjului A03 [4:35] Dodă, dodă A04 [3:12] Aseară ți-am luat basma A05 [2:11] Cîntec din Oaș A06 [2:14] Pe vale, tațo, pe vale A07 [3:41] Bun îi vinul Ghiurghiuliu
Acest topic a fost deschis cu postarea unei casete. (http://romania-inedit.3xforum.ro/post/3 ... -_Raritati). Unde ar fi fost mai potrivit sa postez o caseta audio (1977)? Bratiene? Nu ne-ai lamurit inca... Ce te tot îmboldeste sa-ti dai cu parerea aici pe site (confundandu-l cu "papusoiul" din spatele ograzii tale) irosindu-ne timpul. Nu esti "muzicoloc", nici macar "DJ", "nu te pricepi"...
Ti-ai castigat celebritatea pe site. Te-am trecut la semnatura asa dupa cum iti promisesem in postarea anterioara. Asta drept recunostinta (vesnica) pentru "sprijinul ce mi l-ai acordat la realizarea topicului Gheorghe Zamfir - Discografie". Ce altceva mai doresti? Descarca in continuare ce ti se ofera "moca", si... "ciocu mic". Nu ne mai irosi timpul.
dj_diabolo are dreptate, (atat in mesaje cat si la semnatura) "Sa lasam muzica sa vorbeasca domnule!"
"Cand esti mort, nu stii ca esti mort. E greu doar pentru ceilalti. La fel si cand esti prost!"
Si sorin00098 are deopotrivă dreptate, (atat in mesaje cat si la semnatura): "Sa ascultam aceasta privighetoare"
"Fereste-te de prosti ca au mintea odihnita"
Discuri vinil cu muzica populara - Raritati – poza de iosuco, in Muzica populara romaneasca - Romanian folk · 43.2KB
_______________________________________ "bratianu" — Cine (pe acest forum) nu a citit comentariile sale. Se prezinta simplu... "Nu sunt muzicoloc, nici macar DJ, nu ma pricep. Ma trezesc vorbind in papusoi". Si asa nepriceput cum e, "bratianu" ar putea avea cometarii pentru orice postare. In timp ce el asteapta sa i se ofere "albume in original sau chiar... lapte si miere..." recomandarea sa pentru toti ceilalti este... "de a se multumi cu ce au". Pretinde ca flac-urile le poate deosebi de mp3 "dupa ureche" iar mp3-urilor le poate sesiza calitatea tot... dupa ureche. I s-a atras atentia de catre cei mai priceputi, si mai direct de catre ceilalti — a nu mai confunda acest forum cu papusoiu, insa... nu poate pricepe... Se pare ca este posedat de demoni. I s-a recomandat un simplu ritual de exorcizare — care consta in a striga cat poate de tare de 44 de ori in noaptea de revelion "iesi satana din mine si din mouse-ul meu" (in papusoiul din ograda) dupa care sa izbeasca cat poate de tare cu mouse-ul de pamant. Iar daca inca va fi posedat de spiritele rele, sa repete ritualul in cimitir si in noaptea de boboteaza, (turnandu-si o galeata cu apa rece pe cap) si strigiand de 666 de ori cat poate de tare... "Iesi satana din mine si din computerul meu... si nu ma mai inboldi sa tot confund acest forum cu... papusoiu" — dupa care sa izbeasca cat poate de tare computerul sau de pamant de 44 de ori. Fiind pe forum din 2011, a fost nevoie sa vin eu la mijlocul lui 2014, sa creez discografia Zamfir, sa postez cca 250 albume din discografia sa, sa refuz a mai posta jumatate de an datorita mitocaniei sale, sa revin sa repostez... cand asa, instantaneu, si-a amintiit si bratianu ca descarcase si el anterior cca 70 de albume postate de mine pe primele pagini ale discografiei lui Zamfir, pentru a isi "ripui" si el albumele sale... Asta doreste bratianu sa ne faca sa credem... Pana decurand posta linkurile expirate ale unor albume (Un lucru util dealtfel). Intre timp a aflat si el ca mp3-urile pot fi convertite in format flac... si asa i-a venit ideea de a reposta albume convertite in format flac. Sustine ca ar avea cca. 70 de albume pe care intentioneaza sa le rip-uiasca si posteze... Multi mi-au scris ca au serioase indoieli in aceasta privinta si i s-a solicitat a adauga si o poza a CD-ului sau LP-ului pe dispozitivul sau de redare. (Aceasta ar indeparta orice dubiu privind autenticitatea flacurilor.) Rip-uirea necesita cateva minute in timp ce a face o poza doar cateva secunde. Daca tot are CD-ul sau LP-ul in mana... care ar fi problema? Daca nu poate dovedi ca rip-urile sunt autentice este evident ca banuelile sunt intemeiate ceea ce ar dovedi ca nu face decat bascalie iluzionand pe multi ca ar descarca flac-uri atentice (care nu-s decat mp3-uri convertite in format flac,) incarcandu-le memoria computerului la misto fara nici un rost sau justificare. Multi si-au incetat postarile si chiar au parasit forumul... si multi o vor face in curand datorita badaraniei sale. Ignorati-l. Este inca posedat de demoni...
Alexandru Grozuta s-a nascut in Ardeal, intr-o veche familie de cantareti. S-a facut cunoscut dupa anii 1930 cand a inregistrat primele melodii la radio. Alexandru Grozuta este autorul unor melodii foarte cunoscute printre care "Pe Mures si pe Tarnava", "Decat nora-n casa voastra" sau "Lele de la Orastie". Alexandru Grozuta a cantat alaturi de alti mari cantareti ai vremii cum ar fi Emil Gavris, Rodica Bujor, Dan Moisescu, Aurelia Fatu Radutu, Felician Farcasiu, Ion Luican, Maria Tanase sau Ioana Radu. A colaborat cu mari dirijori de succes, cum ar fi Radu Voinescu, Nicu Stanescu, Victor Predescu, Nicusor Predescu, Paraschiv Oprea, George Vancu sau Ionel Budisteanu. A murit in jurul anilor 1995.
„Alexandru Grozuta - Pe Mures si pe Tarnava” (Electrecord ST-EPE 01688): (1978) Orchestra Nicu Stanescu, Victor Predescu, George Vancu, Radu Voinescu, Ghita Muresan, Grigore Albu
Pe Mureș și pe Târnave (Cântece populare și Romanțe, EPE 01688, 1979)
01 [6:41] Pe Mures și pe Târnave 02 [2:53] Decât noră-n casa voastră 03 [3:07] Cât îi Valea Crișului 04 [1:55] Tot pe drum, pe drum, pe drum 05 [4:03] Pe marginea Dunării 06 [2:28] Țucu-ți ochii 07 [3:44] Neghiniță neagră
08 [3:27] Am iubit doi ochi albaștri 09 [2:23] Pe mine cine mă sărută 10 [4:52] Sub vișinul înflorit 11 [4:47] Știi tu 12 [4:14] Numa-i dragostea-i aproape 13 [2:55] De-acum nu te-oi mai vedea
Bratiene inceteaza o data. Inceteaza si cu insultele in mesaje privat. Nu te iluziona cu faptul ca daca sunt private pot fi citite doar de mine. Iti promit ca, la urmatorul mesaj de orice fel ar fi (inclusiv privat) voi posta pe site toate mesajele ce mi-ai trimis. Si banuiesc ca nu ai nici o indoiala ca o voi face. Ti-am promis ca te voi trece la semnatura, si am facut-o. Ti-au spus deja doi doar in ultimele zile sa incetezi. Mai politicos in mesaj mai direct in mesajul de la semnatura. Ti-am spus-o si eu de cateva ori. De cate ori trebuie sa ti se ca sa poti pricepe o data?
Nu esti "muzicoloc", nici macar "dJ" nu esti. Nu te pricepi...
Ti-ai castigat celebritatea pe site. Te-am pus la semnatura, dupa cum iti promisesem Nu mai este nevoie a intra pe site pentru a-ti da cu parerea. Imagineaza-ti doar... sute de vizitatori pe site zilnic care urmarindu-mi sutele de postari, afla de existenta ta pe site. Tu... nu mai trebuie sa faci nimic pentru a fi remarcat.
Nu ne-ai lamurit inca ce te tot imboldeste a intra pe site si a-ti da cu parerea (confundandu-l cu papusoiul din ograda ta). Ar fi doua variante care ar putea fi luate in consderatie.
1 Tu, ori esti greu de cap, (ceea ce din nefericire nu se poate lecui)
2 Ori esti posedat de demoni sau de acolitii sai (Situatie care din fericire ar avea un remediu... si anume: Exorcismul — manifestarile acestei “stari” ti se potrivesc. (Exorcismul este un ritual religios care are ca scop final expulzarea unei entitati malefice dintr-o fiinta vie.) Eu iti propunu un ritual de exoecizare care sper sa dea rezultate, sa scapi si tu de demoni, si in special... sa sa scapam si noi de tine o data.
La miezul noptii, iati mouse-ul, o lumanare, ceva tamaie, dute in "papusoiul din spatele orgrazii tale si striga cat te tine gura "Iesi satana din mine si din mouse-ul meu" (repeta aceasta de 44 de ori) apoi izeste cat poti de tare mouse-ul de pamant... si vezi ce iese. Poate iese demonul din tine... Daca satana inca te va bantui, mai incearca o data ritualul de exorcizare in noaptea de Boboteaza in cimitir aruncandu-ti o galeata de apa pe cap... Poate ca acolo va da rezultate mai bune.
Cat despre sensibilitastea urechilor tale, care... ar sesiza diferenta intre flac si mp3 (prerformanta greu de reaslizat de de muzicieni cu zeci de ani de experienta profesionala)... spune-o altora pe alte situri
Poate te pricepi mai bine la... fotbal, caci:
la muzica nu te pricepi. Nu esti nici "muzicoloc", nici macar "Dj", nu te poricepi...
Lasa-ne Bratiene, lasa-ne. Nu ne mai irosi timpul. Descarca ce ce ti ofera aici, "moca" si... "ciocu mic". Eu nu-ti pot oferi lapte si miere, nici albume in original. "Daca nu ai ceea ce iti doresti, trebuie sa te multumesti cu ce ai".
dj_diabolo are dreptate, (atat in mesaje cat si la semnatura) "Sa lasam muzica sa vorbeasca domnule!"
"Cand esti mort, nu stii ca esti mort. E greu doar pentru ceilalti. La fel si cand esti prost!"
Si sorin00098 are deopotrivă dreptate, (atat in mesaje cat si la semnatura): "Sa ascultam aceasta privighetoare"
Discuri vinil cu muzica populara - Raritati – poza de iosuco, in Muzica populara romaneasca - Romanian folk · 49.7KB
_______________________________________ "bratianu" — Cine (pe acest forum) nu a citit comentariile sale. Se prezinta simplu... "Nu sunt muzicoloc, nici macar DJ, nu ma pricep. Ma trezesc vorbind in papusoi". Si asa nepriceput cum e, "bratianu" ar putea avea cometarii pentru orice postare. In timp ce el asteapta sa i se ofere "albume in original sau chiar... lapte si miere..." recomandarea sa pentru toti ceilalti este... "de a se multumi cu ce au". Pretinde ca flac-urile le poate deosebi de mp3 "dupa ureche" iar mp3-urilor le poate sesiza calitatea tot... dupa ureche. I s-a atras atentia de catre cei mai priceputi, si mai direct de catre ceilalti — a nu mai confunda acest forum cu papusoiu, insa... nu poate pricepe... Se pare ca este posedat de demoni. I s-a recomandat un simplu ritual de exorcizare — care consta in a striga cat poate de tare de 44 de ori in noaptea de revelion "iesi satana din mine si din mouse-ul meu" (in papusoiul din ograda) dupa care sa izbeasca cat poate de tare cu mouse-ul de pamant. Iar daca inca va fi posedat de spiritele rele, sa repete ritualul in cimitir si in noaptea de boboteaza, (turnandu-si o galeata cu apa rece pe cap) si strigiand de 666 de ori cat poate de tare... "Iesi satana din mine si din computerul meu... si nu ma mai inboldi sa tot confund acest forum cu... papusoiu" — dupa care sa izbeasca cat poate de tare computerul sau de pamant de 44 de ori. Fiind pe forum din 2011, a fost nevoie sa vin eu la mijlocul lui 2014, sa creez discografia Zamfir, sa postez cca 250 albume din discografia sa, sa refuz a mai posta jumatate de an datorita mitocaniei sale, sa revin sa repostez... cand asa, instantaneu, si-a amintiit si bratianu ca descarcase si el anterior cca 70 de albume postate de mine pe primele pagini ale discografiei lui Zamfir, pentru a isi "ripui" si el albumele sale... Asta doreste bratianu sa ne faca sa credem... Pana decurand posta linkurile expirate ale unor albume (Un lucru util dealtfel). Intre timp a aflat si el ca mp3-urile pot fi convertite in format flac... si asa i-a venit ideea de a reposta albume convertite in format flac. Sustine ca ar avea cca. 70 de albume pe care intentioneaza sa le rip-uiasca si posteze... Multi mi-au scris ca au serioase indoieli in aceasta privinta si i s-a solicitat a adauga si o poza a CD-ului sau LP-ului pe dispozitivul sau de redare. (Aceasta ar indeparta orice dubiu privind autenticitatea flacurilor.) Rip-uirea necesita cateva minute in timp ce a face o poza doar cateva secunde. Daca tot are CD-ul sau LP-ul in mana... care ar fi problema? Daca nu poate dovedi ca rip-urile sunt autentice este evident ca banuelile sunt intemeiate ceea ce ar dovedi ca nu face decat bascalie iluzionand pe multi ca ar descarca flac-uri atentice (care nu-s decat mp3-uri convertite in format flac,) incarcandu-le memoria computerului la misto fara nici un rost sau justificare. Multi si-au incetat postarile si chiar au parasit forumul... si multi o vor face in curand datorita badaraniei sale. Ignorati-l. Este inca posedat de demoni...
Music from the Maramureș region in Romania released by Smithsonian Folkways (This album is part of the UNESCO Collection of Traditional Music)
This recording is a revised edition of the cassette Hori şi zîcăli moroşeneşti, released in Romania in 1992 under the aegis of the National Museum of the Romanian Peasant, Bucharest, and the Alexandru Tzigara-Samurcaş Cultural Foundation, in the Ethnophonie collection initiated by Horia Bernea and Speranţa Rădulescu.
This album captures the robust music in the Maramureş region of Romania, where the musicians play the fiddle (ceteră), the guitar (zongoră), and the drum (dobă) at large gatherings, annual festival celebrations, and smaller, neighborhood parties. The traditional dancing parties occur regularly in the villagers’ homes, where they make music together impromptu, and have poetic competitions all night long. The live recordings of such a party in Hoteni village oer a taste of this gaiety. Today, these recordings from 1992 carry particular significance because many political and social changes have greatly impacted the region since the 1990s. 60 minutes. Festive music from the Maramureș region ▶ is an album previously-unpublished volume of the UNESCO Collection of Traditional Music, which was transferred to the Smithsonian to keep the series publicly available.
01 [01:44] Horea oilor (The song of the sheep) | Petrica Giurgi, Ioan Pop 02 [01:44] Zîcali de baut (Suite of feast songs) | Petrica Giurgi, Ioan Pop 03 [03:37] Horea miresei (The ritual bride’s song) | Petrica Giurgi, Ioan Pop, Marcel Seras 04 [06:09] Music to accompany the marriage ceremony | Petrica Giurgi, Ioan Pop, Marcel Seras 05 [02:13] Hore din Saliste (Song from Saliste) | Petrica Giurgi, Ioan Pop, Marcel Seras 06 [06:39] Suite of dances | Nicolae Griguta, Ioan Pop, inhabitants of Hoteni, Valeni, and Poienile Izei villages 07 [09:55] Music for dancing and singing | Nicolae Griguta, Ioan Pop, inhabitants of Hoteni, Valeni, and Poienile Izei villages 08 [09:43] Suite of songs (hori) and feast songs (de baut) | Nicolae Griguta, Ioan Pop, inhabitants of Hoteni, Valeni, and Poienile Izei villages 09 [12:32] Suite of songs and dances | Nicolae Griguta, Ioan Pop, inhabitants of Hoteni, Valeni, and Poienile Izei villages
o1 [01:44] Horea oilor (The song of the sheep) Men dancing the bărbăteşte in the village of Hoteni 02 [07:41] Zîcăli de băut (Suite of feast songs) village of Hoteni. 03 [03:37] Horea miresei (The ritual bride’s song) 04 [06:09] Music to accompany the marriage ceremony a) Horea drumului (The procession song) 0:00–1:25 b) March 1:26–3:53 c) Bărbăteşte (Men’s dance) 3:54–6:09 05 [02:13] Hore din Sălişte (Song from Sălişte) 6–9. Feast music recorded on site, during a family and friends party 38:49 06 [06:39] Suite of dances a) Baraboiul (The chervil) 0:00–1:49 b) Bătuta (Stomping dance) 1:50–3:40 c) Ardeleanca (Transylvanian dance) 3:41–5:25 d) Coasa (Scythe) 5:26–6:39 07 [09:550] Music for dancing and singing a) Bărbăteşte (Men’s dance) 0:00–3:44 b) De învârtit (Whirling dance) 3:45–6:57 c) Zîcăli de jucat prin casă (Tunes to be danced to indoors) 6:58–9:55 08 [09:43] Suite of songs (hori) and feast songs (de băut) 9:43 a) Hori prin casă (Indoor songs) 0:00–3:42 b) Zîcăli de băut (Suite of feast songs) 3:43–9:43 09 [12:32] Suite of songs and dances a) Hori prin casă (Indoor songs) 0:00–7:26 b) Jocuri de învârtit (Whirling dances) 7:27–10:15 c) Horea căsii (The home song) 10:16–12:32
This music was recorded in 1992, two years after Romania in cooperation with Jacques Bouët had started to slowly distance itself from the totalitarian communist regime imposed by the USSR after World War II. The liner notes were written at the time and present an accurate reflection of the musical life of Maramureş in the early 1990s. In the section "2012: Twenty Years Later," the authors have added a few sentences about the changes that have taken place in society and the music of the last two Dancing party in Hoteni. decades. The readers should know that, however robust the music of Maramureş might have been at the end of the last century, it has been unable to avoid the commercial pressures leading to standardization, fusion with other local traditions, and the adoption of electronic nstruments, to which most traditional musics of the world are subjected today.
Community life in a Maramureş village at the time of these recordings
It is no accident that the communists never completely succeeded in establishing collective agriculture in Maramureş; though by nature friendly and hospitable, its people can show a stubborn and inflexible opposition to anything perceived as a threat to their community life. They are hard workers, full of energy and enthusiasm. The natural beauty of the countryside, with its hills and minor mountain ranges and lovely houses, combined with the character of its inhabitants, makes Maramureş one of the most picturesque regions of Romania. Religion is still important here: churches, whether Orthodox or Uniate, are full every Sunday, while certain pre-Christian practices still find a place in peoples’ lives.
The basic livelihoods of the region are raising livestock, agriculture, forestry, and mining, but over recent decades these have proved insuficient to support an ever-increasing population, and many men upplement their income by seeking summer agricultural work in southern Romania, particularly in the Banat region. Although they willingly face the hardships of exile and wage-labor to maintain living standards at home, few would contemplate a permanent absence from their villages. Departure is always undertaken with the firm intention (which outside factors may of course subsequently modify) of an eventual return to the community, the only place where a decent life is to be had. These attitudes are evidenced by the many villagers who still live in the traditional wooden houses with their magnificently carved front gates, and attend church in traditional attire on feast days, greeting those who pass not with the trite
"Bună ziua!" (Good day!) but with "Lăudăm pe Isus!" (Praise the Lord!), to which the person addressed should reply "In veci amin!" (Forever amen!). God (the Christian God, but as perceived by popular piety) is frequently invoked in village conversation.In Maramureş even the small market-towns have a "countrified" atmosphere. Women spin, weave, embroider, and handcraft wooden utensils (plates, cutlery, bowls, etc.), which command a lively trade. Various ancestral practices have survived in the context of certain calendar festivals.
Left-handed Ioan Pop (left), vocalist and guitar player (tracks 1-9), playing the violin (ceteră) together with Grigore Chira (zongoră)
The end of spring agricultural work is marked by the Tânjaua festival (the word denotes the central shaft-pole by which oxen are harnessed to a plough), while the spring assignment of sheep and shepherds to new sheepfolds gives occasion to the Sâmbra oilor gathering. Needless to say, the young people’s Sunday dance is still a living tradition as well.Musical activity and its environment in the early 1990s Everyone sings almost everywhere. Young people sing in full voice, while doing household work or farming and in their leisure time. Sometimes they sing in the streets, walking with arms entwined or around each other’s shoulders. Girls sing when they are together or when they are alone, at home and in the fields. Married women show more restraint but, during wedding rituals and at domestic parties (băute) among relatives, friends, and neighbors, they break loose in a frenzy together with the young girls. Women are the principal repositories of lullabies, funeral laments, and the long song horea lungă (discussed on page 8). Men prefer singing at the pub. Today most of the local musics are practiced in the context of a banquet—weddings, baptisms, merrymakings ending collective work (clacă)—or domestic parties (băute). The voices of the singers (and indeed the general atmosphere) are "warmed up" by an instrumental accompaniment consisting of a lead fiddle (called ceteră), a plucked guitar with a special tuning (zongoră), and a drum with cymbal (dobă) struck with a padded stick and a metal tool respectively. All the musicians are called ceteraşi (fiddlers), the same name as the violin players. These ceteraşi (usually professional or semi-professional musicians) display considerable skill and sensitivity: they can keep the party guests singing and dancing for hours, without showing the least fatigue or decline in the quality of their performance. Sometimes they are Romani people, but this is less often the case in Maramureş than in other regions of Romania. The guests sing or shout out to encourage the ceteraşi, using Young drummer during a dancing party in the village of Hoteni. phrases such as:
Ceteraş cu patru strune După tine-aş mere-n lume Fiddler with four strings I’d follow you everywhere you play Ceteraşul zice bine Dar dobaşu-i mare câne The fiddler is good But the drummer’s even better
Fiddler (ceteraş) during a dancing party in the village of Hoteni.
Although instrumental accompaniment has become the norm, nowadays participants at the parties claim they could do without it:
Când eram în vremea mea Ceteră nu-mi trebuia Că era guriţa mea Years ago when I was young I needed no fiddle My strong voice was enough
Young drummer during a dancing party in the village of Hoteni.
The vocal music is performed as a series of musical phrases supporting assonant verses of seven or eight syllables (as in the Romanian originals of the texts above). Nowadays its main genres are feast song (de băut) and lyrical song (hore). All pieces belonging to these genres may have instrumental or multi-instrumental versions, usually more rhythmically and melodically complex than the vocal ones. In de băut the melodies are performed and harmonically accompanied by ceteraşi, and the lyrics are shouted out indvidually or in groups by women and men, at varying pitches, as each one deems convenient (tracks 2, 8). Men and women often split into two distinct groups that take turns shouting over the music, in a sort of poetic competition often containing personal satirical allusions that cause general amusement. In hori, the songs echoed by ceteră and accompanied by plucked guitar (zongoră) and drum with cymbal (dobă) may be sung in unison by both men and women (tracks 4a, 9a, 9c).
Group of men and boys from Hoteni village going to the dancing party accompanied by musicians (ceteraşi).
The instrumental dance tunes mainly fall into two categories. Bărbăteşte is a male circle dance in duple meter with equal, symmetrical phrases. During the dance, one or several men shout improvised couplets simultaneously, with no precise pitch, but with a strict rhythm. Some of these are actually instructions regarding the dance movements to be performed together by all the dancers (tracks 4c, 7a). De învârtit is a couple dance in which the pairs choose randomly the choreographic figures from a common repertory known to all. The lyrics are shouted individually, slightly melodized, only by men, in deliberate discordance with the rhythm given by zongoră and dobă and with the shouts emitted by the other dancers (tracks 7b, 9b). A few other kinds of circle, couple, and line dances, more rarely performed, are also included on this recording: baraboiul (track 6a), bătuta (track 6b), ardeleanca (track 6c), coasa (track 6d).At parties, de băut, hori, and dance tunes alternate freely. At its best (usually unpredictable) moments, the performance reaches a peak of intensity, with a veritable contest among all the participants.
Bartók’s observations and the current situation [1992]
In 1913, Béla Bartók made a brief but fruitful investigation of the music of a few villages in the Maramureş region. His findings were published in Volksmusik der Rumänen von Maramureş (1923) and Rumanian Folk Music (1967–1975). It is quite interesting to compare the information provided by Bartók (musical transcriptions and an essay classifying the music by sound criteria rather than by function) with current practices. None of the musics have changed beyond recognition, but a number of significant developments may be noted. The funeral laments (bocete) remain in full vigor. The carols (corinde) are now more standardized, and show the influence of art music and popular European carols. The famous "long songs," which Bartók and Constantin Brăiloiu called hore lungi, currently referred to by the Maramureş Fiddler (ceteraş) during a dancing women as hore cu noduri or hore din grumaz (long song party in the village of Hoteni. with throat-singing), have almost disappeared, apart from evocative echoes in emblematic instrumental pieces played by fiddlers (ceteraşi) at festivals (as in tracks 1, 5). The modern lyrical songs hori have become predominant (tracks 4a, 7c, 9a, 9c). De băut (feast songs), once shouted out in a slightly melodious way, today are always merely shouted (tracks 2, 8). The bărbăteşte male dances are vigorously alive but tending towards standardization, as their traditionally open forms are inexorably frozen in closed cycles (tracks 4c, 7a). On the other hand, the exuberant whirling dances (de învârtit) now aford more opportunities for free improvisation than before (tracks 7b, 9b). Every aspect of their ostinato metric and rhythmic evolution has been modified: the overall beat is now faster; the consecutive triplets in duple meter have become the standard. Furthermore, the musicians and the dancers now accept phrases that occasionally stray from the basic two bars of two beats each. The rhythm of the improvised couplets (strigături)—not mentioned by Bartók—has only a tenuous relation to that of the ostinato instrumental evelopment. Paradoxically, this de învârtit seems to have peaked just at the moment when its traditional cultural environment is disintegrating, and the traditional milieu—which gave it life—is itself losing its sense of purpose.
2012: Twenty Years Later
Beginning in the mid-1990s, many young men of Maramureş set out on an exodus to the West (Spain, France, Italy, United Kingdom, etc.). They wanted to work and thrive; but after some time their voyage became a real initiatory trial. In the summer and on holidays (especially Christmas and Easter), they returned for a few weeks or permanently; home will always mean their native village or city. Back in Maramureş, they invested their earnings in automobiles and concrete blockhouses, which gradually replaced the delicately ornamented wood houses of their parents. In villages, the groups of young men who walked the roads with a retinue of fiddlers have disappeared, and the Sunday dance has been superseded by dancing at the disco. Raising livestock, agriculture, and the manufacture of peasant clothes and wooden tools have lost their importance. The agrarian custom of Tânjaua has turned into a folkloric show for TV stations. The fiddle (ceteră) is still "the heart" of the people ("The fiddle is my heart / With all its strings") and is played at wedding parties. However, it is now accompanied by synthesizers, and its timbre is severely distorted by amplification. Accoustic fiddling still occurs at parties among relatives, friends, and neighbors (băute). There, people of all ages sing and dance to various music, including hori, de băut, bărbăteşte, and de învârtit. Thus, the music prominent two decades ago did not die out, but has withdrawn to the family circle, supported by people to whom an identity strongly rooted in the past still matters.
Men’s dance (bărbăteşte) in Hoteni.
Among those who value traditional music are three Hoteni residents, Ioan Pop, his wife Anuţa, and her sister Voichiţa, who participated at the băută (party for family and friends) on this recording. The then-young musicians are now in their 50s. Together they form the core of a small vocal instrumental ensemble named Iza, which performs in Romania as well as in theaters in France, Spain, Italy, Poland, Hungary, United Kingdom, and the United States. To attune their music to everyday life, the three have built, from wood discarded by their fellow villagers, a cluster of three wonderful houses with an archaic look, but with state-of-the-art equipment. This is where they live and receive guests from around the world—fans of Maramureş music willing to listen and learn to play the violin (ceteră) and the guitar (zongoră). For a number of years, with great eort, the three of them organized the village dancing party in their yard, hoping to convince their fellow villagers to revive it. They gave up, however, when they understood that if people decide to cast something away forever, they cannot be persuaded to change their minds. In their opinion, revivalism is a project doomed to failure. The only viable option they saw for themselves was performing in shows for a conservative and sophisticated audience. And their only concern is to avoid the standardization of their performances as much as possible.
Group of musicians ready to go to a family party. Second from left: Ioan Pop. Right: Voichiţa Tepei, singer and dancer (tracks 6-9).
1. Horea oilor (The song of the sheep) Petrică Giurgi (29 years), fiddle (ceteră); Ioan Pop (35 years), plucked guitar (zongoră)
This horea oilor highlights the alternation between two distinct musical sections. The first is a violin imitation of the music traditionally (but not invariably) played on an alphorn (trâmbită) at the celebrations that conclude the reassignment of the flocks. The second is a dance melody borrowed from an old instrumental poem now out of circulation named "The Shepherd Who Lost His Sheep." This hore is a relatively recent work performed by ceteraşi during an event named Sâmbra oilor.
2. Zîcăli de băut (Suite of feast songs) Petrică Giurgi, fiddle; Ioan Pop, plucked guitar, vocals
Zîcăli (sing. zîcală) means instrumental melodies. (Interestingly enough, the name derives from the Romanian verb a zice, to say.) Zîcăli de băut is a suite of instrumental songs over which the guitarist-vocalist performs improvised couplets fit for a wedding banquet. On the whole, the piece, recorded in a studio, may be considered a shortened version of the de băut from real popular parties (you may wish to compare it to the suite on track 8).Left-handed Ioan Pop (left), vocalist and guitar player (tracks
Mândru cântă cetera Când se mărită mândra; Când se mărită cea hâdă Nice cetera nu cântă.
If the bride is pretty The fiddle will play nicely; If she’s ugly The fiddle won’t play.
3. Horea miresei (The ritual bride’s song) Petrică Giurgi, fiddle; Ioan Pop, plucked guitar; Marcel Seras, drum with cymbals (dobă)
This song is usually played at the end of the nuptial banquet, when the godmother (naşă) of the bride replaces the nuptial crown with a headscarf to symbolize the bride’s changed status. This is enacted three times, the bride at first refusing to wear the headscarf, and finally accepting it in tears. The music for this ritual resembles the old instrumental version of a hore lungă, today almost extinct. 4. Music to accompany the marriage ceremony
Petrică Giurgi, fiddle; Ioan Pop, plucked guitar, vocals, and couplets (strigături) fitted for the event; Marcel Seras, drumThe ceteraşi perform this music on the road at the head of the wedding retinue which, on the Sunday of the religious the godparents’ house, to church, to the new house of the newlyweds, etc.), stopping a few times for a round of bărbăteşte dancing.
a) Horea drumului (The procession song)
The piece is performed not only during weddings, but every time young people walk through the village in procession.
Drumu-i lung, pe el mă duc Capătu’ nu i-l ajung De-aş ajunge capătu’ Da-o-aş mâna cu cucu’ Şi cu tine, mândră, nu; De-aş ajunge marginea Da-o-aş mâna cu mierla Şi cu tine, mândră, ba! The road is very long I cannot see its end And if I get to the end I will find the cuckoo there But my girl will not be there; In the depths of the forest I shall find a blackbird But not my girl!
b) March
Nu-i acela ceteraş Să-mi zică mie de marş Să mă duc la cununie Cu cine îmi place mie This fiddler’s not good enough To play a decent march for me To lead me to the church With the one I love
c) Bărbăteşte (Men’s dance)
This particular bărbăteşte is played while wheat (thought to ensure their prosperity and fertility) is thrown over the couple, when they return from church.
La cusutul steagului Joacă ruja macului Şi cu fata diacului. When the banner is decorated Dance the poppy dance The cantor’s daughter comes first.
Când oi muri să mă cânte musicians (ceteraşi). Mândrele o-nebunit M-o cântat şi n-am murit. I asked the girls To make a lament when I die The girls went mad Sang it beforehand, but I am still alive.
5. Hore din Sălişte (Song from Sălişte) Petrică Giurgi, fiddle; Ioan Pop, plucked guitar; Marcel Seras, drum
This hore (akin to the old long song) is still sung at Sălişte, but here the musicians have made an instrumental version (a common development in Maramureş).
6–9. Feast music recorded on site, during a family and friends party Nicolae Griguţă, fiddle, vocals, improvised couplets, dance steps (tropotit);
Tracks 6-9 consist of four sequences cut from the complete recording of a băută. It took place in Hoteni in the house of Ion Tepei (known in the village as Ionu Diacului). The party was organized by his sons, daughters, and son-in-law in the summer of 1992.
6. Suite of dances
The four dances that make up this suite can be danced at any festival, including băute and weddings. In the latter case, it is traditional for the young people to perform them in front of the church while the religious ceremony takes place inside.
a) Baraboiul (The chervil)
This is a dance for a number of couples, who stand in a circle with the girls on the outside. The girls change partners at the direction of one of the dancers who shouts these couplets:
Frunză verde baraboi Să schimbăm din doi în doi. Şi iar verde-a răchiţii Să schimbăm din tri în tri. Ioan Pop (left), playing in his Foaie verde baraboi
Leaf of the meadow chervil One to two, go, change now. Leaf of the wood chervil Go, change one to three. Green chervil leaf Change the direction of the dance...
b) Bătuta (Stomping dance)
The dancers stand in a line and perform simple choreographic figures which do not need a caller. They stomp the ground with their boots at an ever-increasing rate and continue until they are completely exhausted.
c) Ardeleanca (Transylvanian dance)
The dancers stand in pairs or in a line and a leader coordinates the steps by shouting the following couplets:
Foaie verde lin pelin Ardeleanca s-o pornim. Şi iar verde şi una Ardeleanca la podea. Şi iar verde strop de rouă Ardeleanca bate două. Câte tri c-apoi ne-a si Că mărg oamenii-a cosi.
Everyone start the dance. Green leaf of the fields Everyone stomp on the boards. Green leaf bedewed The second turn has rung. The third is the last After that you must go and do the scything.
d) Coasa (Scythe)
The dancers stand in a ring in pairs, and their steps imitate the action of scything.
7. Music for dancing and singing
a) Bărbăteşte (Men’s dance)
For the bărbăteşte, the dancers stand in a circle. The melody, which in earlier periods had an open form (free and asymmetric), is now cyclic. The melody overlies a rhythmic ostinato on the drum (dobă), the tread of the dancers, and handclapping. Here the improvised couplets have a greater importance: there are more of them, they are shouted more emphatically, and they often serve as directions to the dancers.
Sări-o-aş sări, sări Gardurile cele tri Până la casa mândrii. Sări-o-aş ca purecile Nu mă lasă pântecile. I would like to leap and jump Men’s dance (bărbăteşte) in Hoteni. To jump over three fences And get to my beloved. Three fleajumps I’d like to make But my fat paunch keeps me on the ground.
b) De învârtit (Whirling dance)
Dance de învârtit in the village of Hoteni.
Also called învârtită, this is a couple dance without any coordination of the steps. Each couple dances independently, giving a visual impression of chaos, but their feet maintain a perfect synchronization with the rhythm. The women alternate static turns or half-turns in either direction, and then the men, supporting themselves by holding the women at the waist or shoulders, use a special stomping step (tropotit) to beat the ground in the cadence of the music. The whole activity is accompanied by many improvised couplets (strigături), which the men shout somewhat at random, according to taste.
Mie jocu’ mi-o plăcut De când mama m-o făcut Cât oi fi m-oi învârti Sub grumazu’ ceterii Ever since the day when I was born
c) Zîcăli de jucat prin casă (Tunes to be danced to indoors)
These zîcăli are related here to the contemporary hori (songs). They are sung as much by men as by women in domestic occasions, such as family celebrations, with the singers strolling slowly around to the rhythm of the accompanying music.8. Suite of songs (hori) and feast songs (de băut)
a) Hori prin casă (Indoor songs)
These tunes are sung especially by women (but also by men) at quiet moments or at the end of festivals at dawn. The women stand in a circle holding hands and move slowly to the rhythm of the ccompaniment provided by fiddlers (ceteraşi). During the instrumental interludes, the men stomp the floor with their boots. The lyrics are semi-improvised, in that the singers add topical elements to the standard formulas.
În anu’ cinzecişinouă O zinit o lege nouă Dar acuma în optzeci Ori te spânzuri, ori te-neci Ori la colectiv te treci!
In the year ’59 There came a new law But now, in ’80, to be quite frank You’d better hang yourself or drown Than be collectivized!
Care frunză pică joc Nu mai urcă unde-o fost Care frunză pică-n vale Nu mai urcă pe stâlpare
A fallen leaf Can never regain its place After it is detached It can never be reconnected
Câtiodată când mă-mbăt Mărg acasă şi sparg tăt: Nu sparg masa, nici dulapu’ Numa’ la femeie capu’; Nu sparg masa, nici cuptioru’ La soacră-mea rup picioru’
When I’ve had a few too many I start smashing everything: Not the table or the cupboard But my wife’s head; Not the table or the stove But my mother-in-law’s leg
b) Zîcăli de băut (Suite of feast songs)
Here the lyrics consist of assonant verses shouted out by women and men in turns. The dialogue thus created becomes a competition in satire in which each side seeks to cap the previous verse in terms yet more caustic or derisory. There are set verse formulas, but the variants are always more or less connected to the context.
Boys:
Mărită-te hurhulină C-amu eşti fată bătrână Că şi dracu’ s-o-nsurat Şi tu nu te-i mărita Boys: You should get married now For you are almost a spinster Even the devil got married So surely you can too Girls’ answer: Să trăieşti că mândru eşti Da’ mie nu-mi trebuieşti Zis-o mama mândrului Este-o cioată la Moisei Tocma ca feciorul ei Girls’ answer: Have a good life, pretty boy But I have no need of you The pretty boy’s mother says Her son is one of a kind At Moisei there is a dwarf Who looks just like her son
9. Suite of songs and dances
The pieces in this sequence are performed at the end of the băută with the last burst of energy from the participants.
a) Hori prin casă (Indoor songs)
Zi, ceteraş, după mine Că eu nu poci după tine Unde-oi greşi cu gura Să tomneşti cu cetera Unde-oi greşi cu glasu’ Să tomneşti tu cu arcu’
Play after me, fiddler For I can’t sing after you And if I sing out of tune Fix it with your fiddle If my voice slips Fix it with your bow
Când eram mai tânăr prunc Aveam glas ca şi de cuc Aveam glasul cucului Şi umbletul lupului
Years ago when I was young I sang like a cuckoo My voice was like a cuckoo’s Las-o asta-n prăpădit Şî ne zî şi de-nvârtit!
b) Jocuri de învârtit (Whirling dances)
Astă vară la Sălişte Fost-am păcurar la gâşte This summer at Sălişte I was a gooseherder Mie jocu’ mi-o plăcea Şi la petrecania mea...
I shall always like dancing Even the day they bury me...
Arde-te-ar focu’ de viaţă Eşti subţire ca şi-o aţă Tragi de ea, gândeşti că ţine Să rupe când ţi-e mai bine!
May you burn in hell, life You only hang on by a thread Pull it when you think it’s strong And it breaks when all is well!
c) Horea căsii (The home song)
As usual, this song is sung by guests leaving the feast to pay homage to their hosts (gazde). The guests gather in a circle and sing in chorus, at first inside the house, then they go out to the courtyard, and finally into the streets, singing all the while. Certain verses serve as directions to order the group’s movements.
Când o fi vremea de dus Da-ne-or gazdele răspuns; Când o fi vremea de mărs Da-ne-or gazdele p-ales. Aria căsii nu-i bătută, Voia gazdii nu-i făcută. Horea căsii bate-om, Voia găzdii face-om.
When it’s time for us to take our leave It’s the hosts who will answer; When we have to go The hosts will give the sign. The hosts will never be content, Unless we dance all over the place. So let’s dance, To please our hosts.
Discuri vinil cu muzica populara - Raritati – poza de iosuco, in Muzica populara romaneasca - Romanian folk · 40.6KB
_______________________________________ "bratianu" — Cine (pe acest forum) nu a citit comentariile sale. Se prezinta simplu... "Nu sunt muzicoloc, nici macar DJ, nu ma pricep. Ma trezesc vorbind in papusoi". Si asa nepriceput cum e, "bratianu" ar putea avea cometarii pentru orice postare. In timp ce el asteapta sa i se ofere "albume in original sau chiar... lapte si miere..." recomandarea sa pentru toti ceilalti este... "de a se multumi cu ce au". Pretinde ca flac-urile le poate deosebi de mp3 "dupa ureche" iar mp3-urilor le poate sesiza calitatea tot... dupa ureche. I s-a atras atentia de catre cei mai priceputi, si mai direct de catre ceilalti — a nu mai confunda acest forum cu papusoiu, insa... nu poate pricepe... Se pare ca este posedat de demoni. I s-a recomandat un simplu ritual de exorcizare — care consta in a striga cat poate de tare de 44 de ori in noaptea de revelion "iesi satana din mine si din mouse-ul meu" (in papusoiul din ograda) dupa care sa izbeasca cat poate de tare cu mouse-ul de pamant. Iar daca inca va fi posedat de spiritele rele, sa repete ritualul in cimitir si in noaptea de boboteaza, (turnandu-si o galeata cu apa rece pe cap) si strigiand de 666 de ori cat poate de tare... "Iesi satana din mine si din computerul meu... si nu ma mai inboldi sa tot confund acest forum cu... papusoiu" — dupa care sa izbeasca cat poate de tare computerul sau de pamant de 44 de ori. Fiind pe forum din 2011, a fost nevoie sa vin eu la mijlocul lui 2014, sa creez discografia Zamfir, sa postez cca 250 albume din discografia sa, sa refuz a mai posta jumatate de an datorita mitocaniei sale, sa revin sa repostez... cand asa, instantaneu, si-a amintiit si bratianu ca descarcase si el anterior cca 70 de albume postate de mine pe primele pagini ale discografiei lui Zamfir, pentru a isi "ripui" si el albumele sale... Asta doreste bratianu sa ne faca sa credem... Pana decurand posta linkurile expirate ale unor albume (Un lucru util dealtfel). Intre timp a aflat si el ca mp3-urile pot fi convertite in format flac... si asa i-a venit ideea de a reposta albume convertite in format flac. Sustine ca ar avea cca. 70 de albume pe care intentioneaza sa le rip-uiasca si posteze... Multi mi-au scris ca au serioase indoieli in aceasta privinta si i s-a solicitat a adauga si o poza a CD-ului sau LP-ului pe dispozitivul sau de redare. (Aceasta ar indeparta orice dubiu privind autenticitatea flacurilor.) Rip-uirea necesita cateva minute in timp ce a face o poza doar cateva secunde. Daca tot are CD-ul sau LP-ul in mana... care ar fi problema? Daca nu poate dovedi ca rip-urile sunt autentice este evident ca banuelile sunt intemeiate ceea ce ar dovedi ca nu face decat bascalie iluzionand pe multi ca ar descarca flac-uri atentice (care nu-s decat mp3-uri convertite in format flac,) incarcandu-le memoria computerului la misto fara nici un rost sau justificare. Multi si-au incetat postarile si chiar au parasit forumul... si multi o vor face in curand datorita badaraniei sale. Ignorati-l. Este inca posedat de demoni...
Elena Serbanescu (Dobrogea, 1931-2007) "Eu sint fata dobrogeana"
FLAC, 210 Mb
Tracklist: 01 Eu sunt fata dobrogeana.flac 02 Mandra salcioara mea.flac 03 Bujorel de la fereastra.flac 04 Vantule, nebunule.flac 05 De cand s-a urzit pamantul.flac 06 Spune-mi floare de la mare.flac 07 Busuiocul.flac 08 Paharel cu ramurele.flac 09 Auzi, bade Ionica.flac 10 Ochii tai, masline negre.flac 11 Trandafirul.flac
Tracklist: 01 N-am crezut ca pot ajunge.mp3 02 Cinta cuce, limba-ti pice.mp3 03 Pin am fost nevasta noua.mp3 04 Eu ti am spus mindrut, ti am spus.mp3 05 Merg in lume nu mie bine.mp3 06 Mamuca, ti o fi pacat.mp3 07 Lasa vintul sa ma bata.mp3 08 Bine mi pare c'a plouat.mp3 09 La fereastra, la badea.mp3 10 Ramine lumea de mine.mp3 11 Spune lume si vorbeste.mp3 12 Mai mindrule, negricios.mp3 13 Cui ii cinta cucu seara.mp3 14 Miresuca, miresuca.mp3 15 Ca pasarea, am trecut dealul.mp3
