|
|
Sper sa nu se considere "spam", e un articol pe care l-am gasit pe net si chiar daca e "kilometric", eu il consider foarte interesant, acesta aratand ce este de fapt o "scrisoare nigeriana".
Una dintre cele mai celebre escrocherii prin Internet cunoaste in ultima vreme o recrudescenta fara precedent. Scrisoarea nigeriana, combinatie de siretenie si violenta fara margini, si-a mutat centrul de greutate in Africa de Sud. De aici sint lansate prin e-mail propuneri de afaceri de milioane de dolari. Credulii, destul de numerosi, ajung sa piarda sume impresionante si, uneori, libertatea ori chiar viata.
Scrisoarea nigeriana este numele generic sub care este cunoscuta o escrocherie veche de citeva decenii si care a adus profituri de miliarde de dolari. Pe scurt, cel vizat de raufacatori se trezeste cu o misiva, fie ea clasica, prin fax sau in format electronic, din partea unui african. Expeditorul pretinde a fi fie mostenitorul unei mari averi, fie functionar bancar sau reprezentant al autortitatilor. El sustine ca are nevoie de ajutor pentru recuperarea unei mari sume de bani si, drept rasplata, ofera un comision ce poate varia intre 10 si 30 la suta sau, mai rar, propune o afacere neverosimil de profitabila.
De fapt, totul se rezuma la a scoate cit mai multi bani de la victima. Aceasta este rugata sa contribuie la o parte din cheltuielile operatiunii, fie trimitind niste bani in contul expeditorului, fie venind personal in Africa. Uneori, victima este chemata pentru asa-numite formalitati bancare, fara a i se spune nimic despre banii pe care ar trebui sa-i cheltuiasca. Cind ajung fata in fata cu escrocii, credulii sint jefuiti, daca nu chiar rapiti ori, in unele cazuri, ucisi.
Initial, marea majoritate a scrisorilor de acest gen erau expediate din Nigeria. De aici si numele escrocheriei, care mai este cunoscuta si ca 419, dupa numarul articolului corespunzator din Codul Penal nigerian. Cu timpul, au aparut expeditori din toate tarile din Africa de Vest (Ghana, Togo, Liberia, Cote d'Ivoire, Sierra Leone etc.) Specialistii spun ca, de fapt, multi dintre acestia sint tot nigerieni, destul de putini fiind cei care au curaj sa copieze reteta din vecini.
Si ca tot veni vorba de reteta, aceasta este foarte simpla. Scrisoarea incepe cu o justificare: "Nu ma cunoasteti, dar am primit adresa dumneavoastra de la un prieten / partener de afaceri / de la o asociatie (camera de comert de obicei, fiind vizati, evident, cei instariti)". Apoi, expeditorul se prezinta. El este "directorul departamentului conturi de la Banca Africii din Ougadougou, Burkina Fasso", "fiul unui bogat fermier din Zimbabwe, ucis in timpul razboiului civil", "urmasul liderului rebelilor angolezi, Jonas Savimbi", "avocatul vaduvei fostului lider nigerian, generalul Sani Abacha", "fiul fostului ministru al tineretului din Zimbabwe" sau "printul Lawrence Abuna".
Acum intra in scena banii, care se afla invariabil intr-o banca. Acestia fie au fost depozitati acolo de un client strain care "a murit intr-un tragic accident cu toata familia", fie de fermierul bogat, ministrul, liderul rebel sau dictatorul care, iarasi, nu mai este in viata, fiind ucis sau murind de moarte buna, nu prea conteaza. Suma variaza intre 6 si 30 de milioane de dolari, dar nu poate fi scoasa din cont. Fie, in lipsa de mostenitori, ar trebui sa intre in posesia statului, asa ca adresantului i se propune sa pretinda ca este mostenitor, fie anumite legi blocheaza accesul la ei asa-zisilor urmasi ai proprietarului, "dar un strain are mai multe sanse sa obtina acest drept", sau, mai simplu si mai adesea, urmasii defunctului au nevoie de ajutor in a transfera fondurile intr-o banca occidentala. Dupa cum am mai spus, totul in schimbul unui comision substantial.
Autoritatile din Vestul Africii spun ca, de multe ori, expeditorii scrisorilor nigeriene fac parte din retele criminale bine organizate, care nu se dau in laturi de la nimic. Banii obtinuti prin frauda, jaf sau crima sint utilizati de multe ori pentru a finanta traficul de droguri. Asta pentru ca, de obicei, cei care practica "419" se ocupa si cu productia, transportul si comercializarea de stupefiante.
Reprezentantii politiilor si serviciilor secrete occidentale afirma, insa, ca, in numeroase cazuri, membri de vaza ai guvernelor din Africa fac parte din aceste grupari criminale sau, cel putin, le protejeaza. De aceea, cei escrocati sau jefuiti au foarte mici sanse sa-si primeasca banii inapoi. De aceea, ei le recomanda cetatenilor sa nu trimita niciodata bani unor necunoscuti in Africa, sa nu calatoreasca acolo la invitatia unor pretinsi parteneri de afaceri si, de fapt, nici sa nu raspunda la scrisorile primite. Ba mai mult, autoritatile din Marea Britanie, Canada sau SUA le cer cetatenilor sa le comunice atunci cind primesc astfel de misive si, daca este vorba despre mesaje prin e-mail, sa comunice adresele de la care le-au fost trimise acestea companiilor respective.
In Romania primele cazuri de acest gen au aparut in 1992. Pana in 1997, a fost in general utilizata metoda clasica, prin posta, cei vizati fiind oameni cunoscuti sau societati comerciale ori diverse fundatii si asociatii. Dupa aceasta data, au aparut din ce in ce mai des mesajele prin e-mail, iar tintele au inceput sa fie tot mai mult oameni obisnuiti. Pina in prezent, nu se cunoaste vreo victima a acestui gen de infractiune, dar nu este exclus ca unii dintre compatriotii nostri sa fi cazut in plasa si sa fi trimis bani pentru asa-zisele cheltuieli organizatorice, onorarii pentru avocati sau comisioane bancare.
In ultimele luni, multi romani (situatia este valabila insa si pentru restul Europei, dar si pentru America de Nord si tarile mai bogate din Asia) au primit prin e-mail o adevarata avalansa de scrisori nigeriene. Deosebirea fata de perioada anterioara este ca aproape jumatate dintre expeditori pretind ca locuiesc in Africa de Sud. Schimbarea zonei de operare din vestul in sudul continentului este deocamdata inexplicabila pentru specialisti, care spun ca autoritatile de la Pretoria sint printre cele mai competente.
Drept dovada, ei au arestat citiva infractori de acest gen in urma cu citeva luni. Atras intr-o astfel de capcana la Johannesburg, fostul primar al orasului britanic Northampton, Joseph Raca, a fost rapit vara trecuta de un grup mafiot. Pe capul lui s-a pus o recompensa de 20.000 de lire sterline, iar barbatul povesteste ca a fost la un pas sa i se taie urechile si chiar sa fie impuscat. "Am fost eliberat in mod aproape inexplicabil. Eram sigur ca o sa ma omoare, dar m-au scos din casa si m-au lasat pe un cimp", povesteste Raca. La scurt timp dupa aceea, trei dintre rapitori au fost pinsi. Se pare, insa, ca exemplul nu este suficient pentru a-i baga in sperieti pe toti cei care actioneaza in Africa de Sud pe baza schemei "419".
Ca o concluzie, daca primiti, prin e-mail, fax sau posta, o propunere de afaceri de genul celor descrise mai sus, nu cadeti in plasa. Evitati, astfel, de pierderea unor mari sume de bani si consecinte chiar mai grave.
_______________________________________
|
|
?Chiar exista oameni atat de naivi 
