O vorbă românească înţeleaptă spune că Dumnezeu nu loveşte cu parul. Pedeapsa cea mai grea este urmarea propriei fapte şi, fie că avem 20, 50 sau 75 de ani, cu toţii tragem ponoasele faptelor şi acţiunilor noastre.
Adesea însă, ceea ce este valabil pentru toţi, ceea ce este îngăduit tuturor, este refuzat copiilor. De la ei, noi, cei mari, aşteptăm perfecţiune, nu admitem să greşească, ci vrem să facă totul ca la carte. Iar atunci când dau greş, în loc să-i ajutăm cu vorba şi cu fapta explicându-le şi arătându-le răbdător unde au greşit, în loc să-i lăsăm să suporte consecinţele faptelor lor şi să înveţe ce înseamnă responsabilitatea, ne grăbim să le aruncăm reproşuri grave, pedepse mai mult sau mai puţin aspre şi, nu de puţine ori, din lipsă de „timp” (a se citi „răbdare”), nici măcar cu invective nu-i mai „învrednicim”, ci îi smucim brutal, le tragem o urecheală, un dos palmă, un şut în fund. Alţii, din păcate, nu se opresc aici, ci îi bat până îşi descarcă toată mânia, frustrarea, nemulţumirea, cu alte cuvinte, până se răcoresc. Şi, pentru ca ipocrizia şi cinismul unora să meargă până la capăt, îşi conving copiii că „unde dă mama (sau tata) creşte”!!!
România este ţară semnatară a Convenţiei ONU privind Drepturile Copilului şi, începând din anul 2004, una dintre cele 17 ţări din întreaga lume care a interzis prin lege aplicarea oricărei forme de pedeapsă fizică, rele tratamente sau tratamente umilitoare copilului (Art. 90 din Legea 272/2004 introdus la propunerea Salvaţi Copiii România).
Ani de zile, sociologi, psihologi, pedagogi, medici, criminalişti şi alţi specialişti din toată lumea au studiat efectele violenţei asupra copilului în ţări şi societăţi diferite ca dezvoltare economică, civilizaţie şi cultură şi s-a demonstrat ştiinţific faptul că vechea zicală „bătaia e ruptă din rai” nu este doar perimată, ci „justifică” o abordare total greşită a educării copilului. De aceea, s-au căuta abordări diferite, alternative la metodele tradiţionale grupate astăzi în conceptul de disciplină pozitivă . Aşa cum practica o demonstrează, aceasta este calea cea mai eficientă şi mai bună de a îi învăţa pe copii ceea ce au nevoie să ştie în viaţă, de a se comporta civilizat, adecvat, de a face ceea ce e bine.
Violența Naște Violența - o campanie salvati copii – poza de johny24k, in Off Topic · 17.5KB
Inca n-am copii insa am avut o copilarie fericita pentru ca parintii mei m-au educat in spiritul responsabilitatii si al "rusinii fata de parinti si fata de ceilalti" nu "frica de parinti". Am primit o palma de la mama (singura) la 18 ani cand i-am raspuns obraznic, de la tata niciodata. Nu stiu cum e sa te bata parintii si nici copiii pe care ii voi avea sper sa nu afle acest lucru. Sunt oameni (a se citi bestii) care nu merita sa aiba vreodata acea minune care se numeste copil si cred ca autoritatile ar trebui sa se implice mai mult in acest subiect.
cred ca autoritatile ar trebui sa se implice mai mult in acest subiect.
ar trebui !!! dar de aici si pina la implicare ....e cale lunga !!
_______________________________________ "Timpul nu ne schimba. Doar ne dezvaluie." Max Fisher " Pune un hotar, Stapane, nenorocirii noastre! Ajunga Sfintiei tale atata jertfa!Ajunga atata risipa, atata jaf la vulturi, din mana bietei tari si din carnea noastra!"
da, silviu, dar si noi cred ca trebuie sa ne implicam mai mult, multimea si-a dovedit intotdeauna puterea si fiecare ar trebui sa aiba ceva de spus. astept propuneri si de la altii. Puterea sta in noi, verba volant (sper ca am scris corect)
